Potrivit unui studiu realizat de un grup de cercetatori
italieni, lumina poate “scapa” din “monstrii ceresti” ascunsi adeseori in
mijlocul galaxiilor (inclusiv in Calea Lactee) sau raspanditi in spatiile
infinite ale acestora.
Astrofizicianul britanic a propus aceasta teorie in urma cu peste 30 de ani,
in 1974, suscitand de-atunci incoace polemici aprinse. Lipsea o dovada, si
aceasta a fost gasita acum de un grup de cercetatori condusi de Daniele Faccio
de la Departamentul de Fizica si Matematica al Università dell'Insubria din
Como.
O gaura neagra se naste atunci cand o stea moare, daca in luminoasa viata a acesteia avea o masa superioara unei cantitati stabilite; atunci materia se prabuseste si se concentreaza intr-un spatiu foarte restrans, manifestand o forta de gravitatie foarte puternica, capabila sa retina orice lucru. Nimic nu poate razbate dincolo de orizontul ei, nici macar fotonii care compun lumina, si tocmai din acest motiv s-a spus ca gaura este "neagra", pentru ca telescoapele nu reusesc s-o vada. Hawking insa, calculand temperatura "monstrilor" (care spune cat de tare straluceste un corp ceresc), a constatat ca, desi aceasta este de un miliard de ori mai scazuta decat temperatura din spatiul inconjurator al gaurilor negre, ceva tot reuseste sa razbata.
O gaura neagra se naste atunci cand o stea moare, daca in luminoasa viata a acesteia avea o masa superioara unei cantitati stabilite; atunci materia se prabuseste si se concentreaza intr-un spatiu foarte restrans, manifestand o forta de gravitatie foarte puternica, capabila sa retina orice lucru. Nimic nu poate razbate dincolo de orizontul ei, nici macar fotonii care compun lumina, si tocmai din acest motiv s-a spus ca gaura este "neagra", pentru ca telescoapele nu reusesc s-o vada. Hawking insa, calculand temperatura "monstrilor" (care spune cat de tare straluceste un corp ceresc), a constatat ca, desi aceasta este de un miliard de ori mai scazuta decat temperatura din spatiul inconjurator al gaurilor negre, ceva tot reuseste sa razbata.
Procesul a fost reconstruit in laboratorul Universitatii din Como, prin
iluminarea unui bloc de sticla cu caracteristici speciale cu un laser.
"Interactionand cu materialul foarte dens, fotonii luminii reproduc
acelasi efect verificat in zona din jurul gaurii negre, cea botezata
. Aici se intampla, si am masurat acest lucru,
ca o particula, fotonul cu frecventa negativa, sa fie absorbita, iar cea care o
insoteste la frecventa pozitiva sa iasa la suprafata. Ceea ce separa cele doua
particule este tocmai orizontul, si acestea odata divizate nu se mai pot
reconecta", a explicat Daniele Caccio. Asa se face ca, unul dintre fotoni,
reusind sa "evadeze", devine detectabil.
Hawking sustine ca gaurile negre se "evaporeaza",
se dizolva in timp deoarece furnizand energie fotonilor care
"evadeaza" continuu, energia la un moment dat se termina, iar din
"monstru" nu mai ramane nimic.
"Radiatia lui Hawking nu mai este doar un vis teoretic, ci a devenit in
sfarsit ceva real", a comentat Ulf Leonhardt de la St. Andrew's
University, Marea Britanie, intr-un articol aparut in "New
Scientist".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu