Anabaptistii: numele inseamna rebotezati si subliniaza necesitatea botezului dupa convertire (la vârsta adulta, constienta), nu ca copil nou-nascut inconstient (imediat dupa nastere). Înca de la începuturile sale, Protestantismul a dezvoltat doua traditii adverse. Una din ele urma sa reformeze Biserica Romano-Catolica. A doua este însusi spiritul iconoclast reprezentat de Anabaptisti si, mai târziu, de Quakeri si de alte secte derivate. Diferite secte anabaptiste au cautat sa se reîntoarca la crestinismul primar, luând Predica de pe Munte din contextul Bibliei si aplicând-o într-o alta maniera. Au devenit astfel perfectionisti evlaviosi care, precum Calvin, au respins orice podoaba, bautura si orice forma de distractie. Erau adeptii egalitarismului într-un mod aproape comunist, retragându-se în comunitatile lor sfinte, izolate de lume. Lumea, credeau Anabaptistii, era incorigibila - cu totul rea - si va ramâne asa pâna la A Doua Venire a lui Isus. Din perspectiva perfectionista si apocaliptica a miscarii Anabaptiste singura speranta a crestinilor era sa se retraga în ghetouri formate exclusiv din convertiti care au vazut Lumina Interioara, s-au rebotezat (de aici vine numele Anabaptisti) si au renascut. Anabaptistii au impus autoritatea unica a Bibliei si atribuirea aceleiasi definitii de simbol pentru botez. Evlavia exclusivista, aproape xenofoba, a miscarii Anabaptiste avea sa anticipeze evlavia fundamentalistilor americani în special în privinta retragerii din lume si a subiectivitatii credintei.
Adventistii: reprezinta, de asemenea, o mare grupare de secte, toate preocupate de cea de a doua venire a lui Isus Cristos - de unde si numele lor, derivat din latinescul adventus (venire) - si, in special de stabilirea acestei date pe baza profetiilor. Secta lor a fost infiintata la inceputul sec.19 in USA de William Miller, fermier, nascut la 1782 din parinti baptisti. Urmând principiul lansat de protestanism, conform caruia oricine poate citi Biblia, Miller s-a adâncit in analiza acesteia. A reusit sa publice rezultatele cercetarii sale intr-o brosura, Invederare din Sfanta Scriptura venirii a doua a lui Cristos in anul 1843. In aceasta, anunta odata cu data venirii Domnului si faptul ca Cristos va intemeia pe pamânt o imparatie de 1.000 de ani, impreuna cu cei drepti pe care ii va invia, si ca la sfârsitul mileniului vor invia si cei pacatosi pentru a fi judecati. Profetia lui Miller nu s-a implinit, provocand multe tulburari intre adeptii sai adventisti. In cautarea salvarii situatiei, un elev al lui Miller, pe nume S.Snow, a recalculat data venirii a doua, profetie, care din nou nu s-a implinit. In urma acestui nou esec, adventistii au parasit in masa secta. Miller a marturisit public ca a gresit si a sfatuit pe adeptii sai sa treaca la baptisti. Acestia nu i-au primit si a urmat scindarea adventistilor in numeroase grupari: Advetistii de ziua a saptea, Adventistii evangheliei, Adventistii reformati, Crestinii adventului, Uniunea adventului s.a., fiecare continuând sa fie preocupat de noi calcule in vederea aflarii datei celei de a doua veniri a lui Isus. Astazi sunt cunoscute doua grupari mai importante de adventisti: Adventistii de ziua a saptea si Adventistii reformisti. Intre intemeietorii bisercii adventiste se numara sotii James si Hellen White din
Martorii lui Iehova: se mai numesc si Russelisti, dupa numele intemeietorului, Milenisti, ca unii care raspândesc invatatura despre mileniu, sau Studentii in Biblie, ca unii ce ar studia mai serios decât ceilalti Biblia. Este vorba despre o organizatie internationala care oficial este inregistrata si cunoscuta ca Watchtower Bible and Tract Society (Societatea Biblica Turnul de Veghere). Secta a fost infiintata de americanul Charles Taze Russell, care infiinteaza in 1870 un grup de studiu al Bibliei, ai carui membri il numesc si il recunosc ca pastor. Dupa moartea lui Russell, in 1916, la conducerea sectei a venit Joseph Franklin Rutherford, apoi Nathan Knorr, in timpul caruia secta a cunoscut cea mai mare crestere a numarului de adepti, de la 115.000 la peste 2.000.000. In 1961 a aparut propria lor traducere a Bibliei in limba engleza in care isi introduc tezele, una dintre ele fiind ca Isus Cristos nu este Dumnezeu, ci una dintre creaturi. Convingerile religioase sunt diferite fata de dogmele crestine. Ei resping principalele invataturi si practici ale credintei, care stau la baza vietii crestine a bisericii. Dupa ei, Cristos este o creatura a lui Dumnezeu pe pamânt. El n-ar fi inviat, ci in locul lui ar fi inviat Arhanghelul Mihail. Spiritul Sfânt este o energie a Tatalui. Nu exista nemurire, nici rai, nici iad. Resping biserica, preotii, icoanele, sfintii, crucea. Nu au un cult propriu-zis, acesta fiind inlocuit de raspândirea produselor Societatii Turnul de Veghere. In România secta Martorii lui Iehova a patruns mai intâi prin mediile maghiare in Ardeal. Propaganda si-o sustin prin revista Turnul de Veghere si prin brosuri si foi volante ce nu au nume de autor, de editura, nici data si locul aparitiei. La adunarile lor folosesc cântari din cartea Imnurile zorilor mileniului.
Pentecostalii (Biserica lui Dumnezeu Apostolica): isi au numele de la cuvântul grecesc pentecosti (Cincizecime = a 50-a zi dupa Inviere = Rusalii). Ei sustin ca toti membri au botezul cu Spiritul Sfânt si emanatia pe care au primit-o si Apostolii in Ierusalim la Rusalii (Cincizecime). Facând din aceasta credinta punctul central al vietii si invataturii lor, au reconsiderat toate celelalte puncte ale credintei crestine in functie de acesta, subordonându-le ca importanta si prioritate acestuia, constituindu-se astfel in secta. Au mai fost numiti si "Tremuratori", din cauza tremuraturilor pe care le manifesta sub influenta Sfântului Spirit. Secta a fost intemeiata de un pastor baptist, Carol Perham, la inceputul sec.20, in
Nazarineni: Numele de Nazarineni provine din afirmatia ca urmeaza pe Isus Nazarineanul nu numai in cuvinte, ci si in fapte. Intemeietor al sectei este elvetianul Iacob Wirtz, nascut la Bassel, in 1778. Acesta a sustinut ca in anul 1850 a primit un mesaj din cealalta lume, anume de la Sf. Ioan, care i-a comunicat ca Sf. Matei si Marcu n-au putut pricepe Evanghelia mântuitorului si ca a sosit timpul ca adevarul sa fie comunicat "Bisericii celei noi". El mai invata ca mântuitorul, inainte de înaltare, si-ar fi parasit trupul in ascuns, ca imparatia lui Dumnezeu are trei faze, a Tatalui, a Fiului si a Spiritului, si ca Dumnezeu a pogorât peste ei harul preotiei lui Melchisedec pentru a intemeia o Biserica noua, neprihanita, deoarece cele existente sunt pacatoase. Doctrinarul sectei avea sa fie tot un elvetian, Samuel Frohlich, care a intemeiat o sfânta comuna cu 38 de adepti, prima comuna nazarineana. In România, au patruns din Ungaria, unde secta fusese adusa inca din 1910 de ucenici ai lui S.Frohlich si s-a raspândit mai ales in jud.
Crestinii dupa Evanghelie: si-au luat numele de la convingerea ca toata viata lor este in perfecta armonie cu Evanghelia. Secta a aparut in Elvetia la sfârsitul sec.19, iar in România a ajuns la inceputul sec.20, mai intâi in partile Sibiului (Cisnadie), apoi in Bucuresti si Iasi. Dezvoltarea sectei in România este legata de numele lui Grigorie Constantinescu, fiu de ofiter, trimis in Elvetia pentru specializare si intors dupa patru ani ca pastor evanghelist. In timpul primului razboi Grigorie Constantinescu a organizat o casa de rugaciuni la
Luteranii (Evanghelicii de confesiune augustana): Luther opune faptelor si actiunii harice a bisericii, mântuirea numai prin credinta. Contestând valoarea faptei, era natural sa tagaduiasca si influenta bisericii. Credinta singura, îndreptatind mântuirea, nu mai era nevoie de o ierarhie învatatoare de drept divin, nici de tainele bisericesti. Împaratia lui Dumnezeu devine o lucrare pur interioara, iar singura autoritate si regula de credinta este Biblia, pe care fiecare are dreptul si puterea sa o interpreteze dupa liberul sau examen. In afara de Biblie nu exista alt izvor al revelatiei, deci se elimina valoarea traditiei. În practica, luteranismul a trebuit sa cedeze din rigiditatea teoretica si sa organizeze alte forme ale bisericii, instituind un oficiu de predicatie si împartirea tainelor, însa nu prin consacrare-sfintire, ci prin delegatie din partea comunitatii. Din cele 7 sacramente sunt pastrate numai doua: botezul si euharistia. Putere sfintitoare ar avea-o numai botezul. Euharistia are numai importanta simbolica, fiind un act de comemorare, cum este de altfel admisa si penitenta, ca un act public alcatuit din meditatii pioase si examen de constiinta.
Calvinii (Reformatii): Adeptii Calvinismului au formulat în Olanda (1618) ceea ce numim acum cele cinci puncte ale Calvinismului. Ele se bazeaza pe afirmatii izolate ale Sf.Pavel din Romani 5, 10, 2 Corinteni 5,18-19, Efeseni 2, 15-16, Coloseni 1, 21-22, Romani 3, 24-25. Aceste 5 puncte sunt:
1. Totala neputinta: pacatosul este orb si surd la lucrarile Domnului. Vointa sa nu este libera. Omul pacatos nu poate deosebi binele de rau. Astfel ca omul nu poate niciodata sa aleaga sa-l iubeasca pe Dumnezeu sau sa faca binele. Credinta omului nu îl ajuta la mântuire; este darul lui Dumnezeu dat celor pe care el i-a ales spre mântuire. Si e normal sa fie asa, de vreme ce, dupa cadere, omul a decazut complet, si-a pierdut liberul arbitru si a devenit depravat.
2. Alegerea neconditionata: Dumnezeu a ales, înainte de facerea lumii si prin vointa sa suverana, pe unii spre mântuire. Alegerea sa potrivit careia unii pacatosi vor fi salvati nu se bazeaza pe nici un criteriu ce poate fi cunoscut prin mijloace omenesti. El nici macar nu alege sa-i mântuiasca pe aceia despre care stia dinainte ca îl vor iubi si asculta. Alegerea, asadar, nu este determinata sau conditionata de faptele omului. Dimpotriva, Dumnezeu da credinta celor pe care îi alege. Alegerea de catre Dumnezeu a pacatosului, nu alegerea pacatosului de a-l urma pe Cristos, este singura cauza a mântuirii. Aceasta trebuie sa fie asa de vreme ce omenirea nu poate sa aleaga, vointa si intelectul fiindu-i profund depravate.
3. Iertarea limitata: Lucrarea lui Cristos avea ca scop sa-i mântuiasca doar pe cei alesi de dinainte de facere. A asigurat mântuirea celor alesi prin rascumpararea pacatului lor în procesul alegerii neconditionate. Dar nu exista nici un motiv pentru aceasta, de vreme ce toti oamenii sunt pacatosi si trebuie sa fie sortiti pierzaniei. Totusi, datorita unor ratiuni cunoscute doar de el, Dumnezeu, a ales o mâna de oameni pentru a-i mântui. Ceilalti (vase de ocara, cum i-a numit Calvin) la fel ca cei alesi, merita în egala masura pedeapsa divina, dar Dumnezeu a gasit potrivit sa mântuiasca doar pe câtiva, datorita ratiunilor sale oculte.
4. Harul irezistibil: Lucrarea Sfântului Spirit adreseaza o chemare speciala celor alesi. Aceasta chemare îi duce inevitabil la mântuire. La fel cum cei alesi sunt selectati de Dumnezeu, nu mântuiti prin alegerea lor de a deveni precum Cristos, tot asa ei nu pot rezista harului irezistibil a lui Dumnezeu - chemarea Spiritului. Chemarea sa nu poate fi refuzata. Pacatosul nu are nici o alegere. Spiritul îl forteaza pe pacatos nu numai sa creada, dar si sa coopereze cu vointa divina.
5. Perseverenta sfintilor: Cei alesi sunt mântuiti de-a pururi. Nimic din ceea ce fac nu poate sa le stearga numele din Cartea Vietii. Ei nu au ales sa se apropie de Dumnezeu, la fel cum nici o fapta, gând, sau dorinta nu poate sa îi îndeparteze din planul lui Dumnezeu de a-i face sa persevereze pâna la capat. Totusi, cei alesi nu pot sti niciodata în aceasta viata daca sunt cu adevarat alesi, astfel ca omul nu poate fi sigur pe deplin de mântuirea sa. Dar si asa, vasele de ocara, cei alesi de Dumnezeu înainte de Facere sa fie pierduti de-a pururi, nu pot face nimic pentru a se apropia de Dumnezeu. Cainta, caracterul lor, faptele bune sau credinta în Cristos nu le sunt de nici un folos.
Biserica evanghelica sinodo-presbiteriana: Credinciosii acestui cult, provenit din biserica saseasca, recunoscut definitiv în 1948 si care numara în cea mai mare parte credinciosi de limba maghiara - au fost si ei trecuti la recensamântul din 1992 într-o rubrica separata. Separarea grupului tinut înainte vreme în evidenta evanghelicilor augustani (luterani) e motivata si de apartenenta etnica. În mod corespunzator, în 1992 în coloana corespunzatoare referitoare la confesiune, în rândul de sus e comunicat numarul de credinciosi evanghelici augustani (luterani germani), iar în cel de dedesubt al evanghelicilor sinodo-presbiterieni (maghiari).
Biserica Nou-Apostolica: a aparut - in versiunea ei germana - in urma desprinderii unei ramuri din asa-numita Miscare Catolico-Apostolica. Miscarea a luat fiinta in jurul anului 1832 in Scotia si
Unitarienii: a luat fiinta in ianuarie 1568, cind, pentru prima data in lume, la Dieta de la Turda, s-a proclamat si s-a legiferat libertatea constiintei si a tolerantei religioase. Acest eveniment a fost legat de numele lui Ioan Sigismund (primul principe al Transilvaniei) si lui David Ferenc, intemeietorul si primul episcop al Bisericii Unitariene (martirizat in noiembrie 1579, in Cetatea Devei). Identitatea teologica si structurala a Bisericii s-a conturat in sec.16. Dupa reforma luterana si calvina, unitarianismul s-a autodefinit ca un curent spiritual religios si liberalist, care s-a eliberat de dogmele traditionale crestine, prin reîntoarcere la invatatura omului Isus din
Mormonii (Biserica lui Isus Cristos a Sfintilor din ultimele zile): in mod normal cunoscuta sub numele de Biserica Mormona numara in zilele noastre mai mult de 4,2 milioane de membrii, sprijina mai bine de 29.000 de misionari peste hotare. Mormonii sunt zelosi, bine organizati si chiar sinceri in propagarea religiei lor despre care ei sustin ca este singura credinta autentica crestina a vremurilor noastre. Mormonii afirma ca adevaratul crestinism a fost virtualmente disparut de pe pamânt cand in 1820 Joseph Smith Jr., fondatorul Mormonismului si principalul profet al organizatiei a fost ales de catre Dumnezeu pentru a restaura istorica religie crestina. Conceptul esential care separa Mormonismul de Crestinism este invatatura mormona cu privire la Dumnezeu. Teologia mormona este politeista, afirmand ca exista mai multi dumnezei in univers care sunt condusi de catre un Dumnezeu Suprem (Elohim). Pe deasupra, fiecare barbat mormon poate atinge o inaltare/iluminare si poate sa devina el insusi un dumnezeu. Joseph Smith si succesorul sau, Brigham Young, l-au conceput pe Dumnezeu in termeni materiali si au sustinut, asa cum fac toti mormonii de astazi ca, Tatal are un trup de carne si oase, palpabil ca si al omului. Este Mormonismul de origine crestina ? Aceasta ar putea fi o întrebare dificila atât pentru multi Mormoni cât si pentru unii crestini. Mormonii pretind ca ei includ Biblia printre cele 4 carti pe care ei le considera Scripturile Mormone, si ca crezul în Isus Cristos este central credintei lor, dupa cum indica chiar denumirea lor oficiala de, Biserica lui Isus Cristos a Sfintilor din Ultimele Zile (engl. The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints). De asemenea, multi crestini au avut ocazia sa auda Corul Tabernacolului Mormon cântând imnuri crestine sau sa fie impresionati de sustinerea de catre Mormoni a unor înalte standarde morale si a respectului fata de familie. Nu înseamna aceasta ca Mormonii sunt crestini iar Mormonismul este crestin ? Pentru a gasi raspunsul corect la aceasta întrebare este necesar sa comparam cu atentie doctrinele fundamentale ale religiei mormone cu doctrinele fundamentale ale crestinismului clasic.
1. Biblia sustine ca exista un singur Dumnezeu si ca în afara de el nu mai exista altul (Deut.6:4; Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34). În contrast, Biserica Mormona sustine ca exista mai multi Dumnezei (Cartea lui Avraam 4:3), si ca noi, la rândul nostru, putem deveni Dumnezei într-o împaratie celesta. De asemenea, Mormonii mai învata ca cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali, care li se vor ruga si închina acestora.
2. Biblia sustine ca Dumnezeu este un Spirit (Ioan 4:24; 1 Tim. 6:15,16), ca el nu este un om (Numeri 23:19; Osea 11:9; Romani 1:22,23) si ca a existat dintotdeauna ca Dumnezeu - omnipotent, omniprezent si omniscient (Psalmii 90:2, 139:7-10; Apocalipsa 19:6; Maleahi 3:6). În contrast, Biserica Mormona învata ca Dumnezeu a fost odata om ca si noi, care a progresat ajungând Dumnezeu, având acum un trup de carne si oase. Biserica Mormona învata ca însusi Dumnezeu are un tata si un strabunic, si tot asa pâna la infinit.
3. Biblia sustine ca Isus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, ca a existat dintotdeauna, ca este etern ca si Tatal si egal cu acesta (Ioan 1:1,14;
4. Biblia sustine ca Spiritul Sfânt este Dumnezeu si ca el este omniprezent (1.Regi
5. Biblia sustine ca Tatal, Fiul si Spiritul Sfânt nu sunt Dumnezei diferiti, separati, ci doar persoane distincte ce se afla în Dumnezeirea Triunitara. În Noul Testament Fiul, Spiritul Sfânt si Tatal sunt indentificati separati, ca si Dumnezeu, si fiecare în parte este aratat actionând ca si Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Filip.2:10,11; Spiritul Sfânt: Fapte 5:3,4; 2Cor.3:17,18; 13:14), si totusi Biblia învata ca acestia trei sunt în acelasi timp un singur Dumnezeu. În contrast, Biserica Mormona învata ca Tatal, Fiul si Sfântul Spirit sunt trei Dumnezei diferiti.
6. Biblia sustine ca omul a cazut în pacat si ca aceasta cadere a fost un mare rau, prin care pacatul a patruns în lume aducând condamnare si moarte tuturor oamenilor. Astfel, noi ne nastem având o natura pacatoasa si vom fi judecati pentru pacatele pe care le comitem ca si indivizi (Ezechiel 18:1-20; Romani 5:12-21). În contrast, Biserica Mormona învata ca pacatul lui Adam a fost un pas necesar în planul vietii si o mare binecuvântare pentru noi toti.
7. Biblia sustine ca jertfa de ispasire a lui Cristos este solutia pentru pacatul omenirii. Luând pacatele personale ale tuturora, din trecut, prezent sau viitor, asupra lui, în trupul sau, pe cruce (1 Petru 2:24), ca si Miel fara prihana al lui Dumnezeu, Cristos a satisfacut pe deplin mânia divina îndreptata asupra noastra, a tuturora, pentru ca toti cei ce-l accepta pe el sa fie iertati de Dumnezeu (2 Corinteni 5:21). În contrast, Biserica Mormona învata ca scopul ispasirii a fost de a obtine, pentru toti oamenii, învierea si nemurirea , indiferent daca-l primesc prin credinta pe Cristos, sau nu.
8. Biblia sustine ca suntem mântuiti doar prin har, fara faptele facute în neprihanirea noastra (Efeseni 2:8-9). Legea morala (Cele Zece Porunci) ne-au fost date pentru a ne face constienti de absoluta noastra incapacitate de a împlini cerintele lui Dumnezeu (Rom.3:20; 5:20; 7:7-8; Gal.3:19), iar legea ceremoniala (a jertfelor) ne-a fost data pentru a ne arata venirea Mielului lui Dumnezeu care urma sa înlature pacatul lumii (Ioan 1:29; Evrei 9:11-14; 10:1-14). Noi nu putem face nimic pentru a ne câstiga/dobândi mântuirea si viata vesnica deoarece fara Cristos suntem, din punct de vedere spiritual, "morti în pacatele noastre" (Efes.2:1,5). În contrast, Biserica Mormona învata ca viata vesnica în prezenta lui Dumnezeu (din "împaratia celesta") trebuie dobândita/câstigata prin respectarea diferitelor legi si reguli ale Bisericii Sfintilor din Ultimele Zile. Faptele bune sunt o conditie a mântuirii.
9. Biblia sustine ca Biblia este unicul, finalul si infailibilul cuvânt al lui Dumnezeu (2 Tim.3:16; Evrei 1:1,2; 2 Petru
10. Biblia sustine ca adevarata Biserica a fost întemeiata divin de catre Isus si ca niciodata nu a disparut si nu va disparea de pe pamânt (Matei
Iudaismul (Mozaicismul): Tragându-si radacina din descendentii Iudeii, Iudaismul a fost infiintat in anul 2000 î.C. de Avraam, Isaac si Iacobi. Iudaismul adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care conduce poporul ales, evreii, prin profetii cu care el vorbeste. Cuvântul lui este descoperit in Biblia evreiasca (sau Vechiul Testament), scrisa integral in ebraica - cu exceptia câtorva capitole sau versete, care sunt in aramaica, limba semitica asemanatoare cu ebraica - si care este cartea cu cele mai multe traduceri si cei mai multi cititori din lume. Biblia este impartita in: Torah (cele cinci carti ale lui Moise), Neviim (Prorocii) si Ketuvim (Scrierile, Psalmii). In literatura rabinica se intâlneste des termenul Torah pentru a desemna intreaga Biblie. Torah-ul contine si un numar de 613 de porunci, incluzând pe cele 10, care sunt explicate in Talmud. Iudeii cred ca, conditia omului poate fi imbunatatita, cuvântul Torah-ului trebuie ascultat si urmat, si ca Mesia va aduce, intr-un final, omenirea intr-o stare paradisiaca. Iudaismul promoveaza ideea de comunitate printre toti oamenii de credinta evreiasca, apartenenta la o sinagoga sau templu, si importanta vietii de familie. Ceremoniile religioase au loc atât acasa, cât si la sinagoga. Iudaismul se imparte in trei mari grupari, care se deosebesc intre ele prin modul in care interpreteaza acele parti din Torah, care trateaza activitatile personale, ale comunitatii, internationale si religioase: 1.Comunitatea Ortodoxa, care considera Torah-ul provenit direct de la Dumnezeu, si de aceea obligatoriu; 2.Miscarea Reformata, o forma simplificata si rationalizata a iudaismului, care adopta in primul rand continutul etic al Torah-ului; 3.Iudeii Conservatori, care respecta multe din ritualurile din Torah, dar care admit si schimbari, datorate vietii moderne. Al patrulea grup, Iudeii Reconstructiei, resping conceptul de popor ales al lui Dumnezeu, dar mentin ritualurile ca parte a mostenirii culturale iudaice. Sinagogele (inseamna in ebraica case de intrunire) sunt de 20 de secole locuri in care evreii se intrunesc pentru a se ruga si a studia. Orice loc poate sluji acestui scop cu conditia sa fie orientat spre Ierusalim, sa nu fie acoperit de alta constructie si sa contina un anumit numar de obiecte de cult. Chivotul sfânt este partea esentiala, care contine sulurile Torei, suluri de pergament pe care Torah a fost scrisa de mâna. In fata Chivotului sfânt arde o lumina vesnica, care simbolizeaza faptul ca Sfânta Scriptura continuta in Torah este lumina. In zilele de luni, joi, de Shabbat si in diminetile zilelor de sarbatoare, este scos unul din aceste suluri pentru a se citi textul recomandat. Rabinul inseamna Intelept, si este astazi indrumatorul spiritual al comunitatii sale, propovaduind, prezidând diverse ceremonii sinagogale sau familiale. Rabinul poate si trebuie sa se casatoreasca. Shabbat-ul este in religia iudaica ziua binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, care i-a incredintat-o poporului Israel, ca semn al legamântului incheiat cu el. Copiii lui Israel au primit porunca solemna de a intrerupe orice munca in ziua de Shabbat, acesta fiind mai sfânt chiar si decât Casa Domnului. Pornind de la aceasta conceptie, rabinii au alcatuit o lista cu 39 de munci de baza interzise de Shabbat, scopul lor nefiind acela de a crea o constrângere, ci dimpotriva, de a permite omului sa se elibereze cat mai mult de muncile ce ar putea degenera in robie, de a se elibera de goana dupa bogatie si de a reinvata sa traiasca. Ragazul creat de odihna de Shabbat trebuie sa fie ocupat cu rugaciuni, studiu, o atmosfera sarbatoreasca, atât la sinagoga, cât si acasa. Circumcizia este considerata, dupa Avraam, semnul esential al legamântului dintre Dumnezeu si poporul sau. In a opta zi de viata, baietelul este introdus prin acest rit in Legamânt. Operatia este efectuata in general de catre un circumcizor, care rosteste o binecuvantare potrivita, ca si de tatal copilului. Circumcizia este ritul oficiat cu cea mai mare fidelitate de evrei, indiferent de tendinta careia ii apartin. Regulile alimentare - masa este locul privilegiat al binecuvântarilor casnice, cum ar fi cele savârsite inainte si dupa masa. Dintre mamifere, sunt permise rumegatoarele cu copita nedespicata, dintre animalele acvatice cele care au solzi si aripioare. In ce priveste zburatoarele, nu sunt autorizate decât pasarile de ograda (porcul, calul, iepurele sunt interzise, ca si scoicile, stridiile). Torah interzice de asemenea consumarea sângelui, de unde si interdictia de a consuma orice animal ucis prin vânatoare si stabileste reguli speciale pentru taierea animalelor si necesitatea de a sara carnea inainte de taiere. Alimentele din carne nu au voie sa fie amestecate cu cele din lapte. Despre iudaismul actual este putin de zis. Religia iudaica, prin fiinta si scopul ei, ar fi fost menita sa fie numai o pregatire, o calauza spre Cristos cum spune apostolul Pavel. De aceea, cu venirea crestinismului, valabilitatea sa ar fi încetat. Tema mozaismului era ideea mesianica, venirea unui mesia, care urma sa întroneze universalitatea religiei adevarate, în locul iudaismului particularist si exclusivist. De vreme ce împaratia mesianica s-ar fi realizat prin venirea lui Isus si instituirea crestinismului, mozaismul si-ar fi încheiat menirea istorica. Perpetuarea lui ar fi o eroare. Asteptarea unui alt mesia, cerut numai de interesele nationale exclusive ale poporului evreu, face din mozaismul de astazi mai mult o doctrina nationala decât una religioasa. Aceasta rezulta si din faptul ca iudaismul mai supravietuieste si azi, redus insa aproape exclusiv numai la poporul iudeu, fara sa fi fost îmbratisat de alte popoare.
Islamul (Mahomedanismul): Alaturi de ceilalti cetateni, apartinind altor culte, credinciosii musulmani isi exercita liber cultul lor, conform marturisirii de credinta a invataturii Coranului. Practica Islamului in România este legata de stabilirea, pe teritoriul României, inca din sec.13 a populatiei turco-tatare. Comunitatile musulmane stabile s-au constituit pe teritoriul României abia in sec.14-15, ca urmare a instaurarii suzeranitatii Portii Otomane asupra Principatelor Române, dar ele s-au dezvoltat mai ales in Dobrogea si in unele localitati de-a lungul Dunarii. Activitatea religioasa a musulmanilor in România este condusa de un Muftiu, cu resedinta in municipiul
Un comentariu:
Please read "Edward Irving is Unnerving" on Google. God bless.
Peter
Trimiteți un comentariu