Cine achita nota la prima intalnire? - tot in opinia unei femei

Cu ceva decenii in urma, era de la sine inteles ca, atunci cand ieseam in compania unui barbat la un restaurant, el va fi cel care va achita nota de plata. De cand insa cu feminismul, lucrurile nu mai stau chiar asa. Femeile au inceput sa-si castige singure existenta si momentul in care chelnerul aduce nota, mai ales daca este vorba de primele intalniri, produce mereu o anumita stanjeneala. In joc au intrat anumite sensibilitati care trebuie protejate. Barbatul vrea sa achite din curtoazie sau pentru a-si marca astfel statutul dominant.

In privinta femeilor, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Daca nu se repede sa scoata cardul din portofel, poate fi suspectat de zgarcenie. Daca o face, poate jigni. “Ce, eu nu sunt in stare sa-mi achit partea?”, vor gandi unele dintre noi. Pe de alta parte, pentru unele dintre noi faptul ca el se ofera vine ca o confirmare a statatului de femeie dezirabila. In mod inconstient, femeia asteapta ca barbatul sa imbratiseze inca rolul celui care ofera protectie si siguranta, iar nota de la restaurant intra in aceasta categorie de manifestari. In plus, micile cadouri si atentii de la inceputul unei relatii fac parte din ritual, din demersul intreprins de barbat pentru a cuceri, a seduce o femeie. Pe de alta parte, faptul ca acceptam “onoarea” poate insemna ca vom accepta si ceea ce urmeaza dupa cina... Granita este extrem de fragila, iar daca noi ne oferim sa platim nemteste poate deveni sinonimul unui refuz din partea noastra a companionului de la cina. “Nu vreau nimic de la tine” poate fi spus si in acest mod.

Unii barbati spun chiar ca insistenta unei femei de a contribui inseamna ca nu a inteles cum trebuie situatia, ca a distrus o atmosfera care pana in acel moment fusese destinsa, promitatoare.
Mai ales la primele intalniri, este greu de gestionat o asemenea problema. Subiectul este unul delicat si este destul de greu sa incepi discutia pe o asemenea tema. Cum sa abordam problema? Dupa o seara placuta, o conversatia pe tema banilor poate pica un pic cam... greu la inima.

Pana la urma, este mai mult decat o problema de ordin financiar. Poate fi o chestiune de ordin sexual, de stabilire a rolurilor pe care cei doi le imbratiseaza in cadrul cuplului. Barbatii care achita integral nota si femeile care accepta favorul nu o fac intotdeauna cu inima usoara. Adesea este vorba de o pliere, o adaptare, o supunere la regulile jocului, a carui desfasurare nu vor s-o perturbe. Pentru multe dintre noi, faptul ca el este cel ce semneaza nota de plata este privit ca o limitare, o “incoltire”. Avem mereu sentimentul ca din acel moment le suntem datoare cu ceva, ca trebuie sa rasplatim cumva serviciul. Situatia se ingreuneaza si mai mult in momentul in care nu avem mari asteptari de la acea relatie, in momentul in care nu suntem tocmai indragostite de cavalerul nostru. In astfel de cazuri, sansele unei achitari nemtesti cresc considerabil.

Nu ar trebui poate sa pierdem din vedere faptul ca, in ultima vreme, femeile au inceput sa preia initiativa. Nu tot timpul sunt ei cei care fac primul pas. Mai nou, din ce in ce mai multe femei lanseaza prima invitatie si se ofera sa achite integral factura. Daca in Occident, barbatii sunt ceva mai relaxati in prezenta unei partenere independente din toate punctele de vedere, in societatea noastra lucrurile nu stau tocmai asa. Masculul roman se arata jignit, simte ca ii este rapita virilitatea, care nu sta numai in ce are in pantaloni, ci si in puterea portofelului. Pe langa asta, o femeie care initiaza ea insasi jocul seductiei, care vrea sa joace rolul vanatorului si nu pe cel al pradei, este inca privita ca fiind de temut, ca iesind din tipare si normalitate. Barbatilor le este inca teama de femeile indraznete, dorind sa ramana ei in posesia atributelor care i-au consacrat.

Un sfat de urmat, mai ales daca iesiti cu domni de moda veche, care insista sa fie ei cei care isi trec in cont cheltuiala, ar fi sa aveti grija ce comandati. In niciun caz, oricat de capricioase sau pofticioase ati fi si oricat de bine ar sta la capitolul finante cavalerul vostru, nu ar fi indicat sa comandati o sampanie frantuzeasca sau caviar.

Orientati-va dupa ceea ce comanda el, iar felurile alese de voi nu ar trebui sa depaseasca in valoare pe cele selectate de el. Aceasta este deja o regula a codului bunelor maniere, nu mai are legatura cu relatiile si se aplica in orice fel de situatii sau contexte, nu neaparat in cele amoroase. Nu ati vrea sa treceti drept needucate si profitoare si nu exista lucru mai urat care se poate spune despre o femeie.
Oricum ar sta lucrurile, astfel de probleme trebuie abordate cu tact si simt al masurii.

Asezarea mesei

Chiar daca aranjam masa pentru familia noastra, aceasta trebuie sa aiba un aspect apetisant si ingrijit.

Incercati sa nu serviti mincarea pe farfurii ciobite si pe fete de mese murdare. Desigur, cind este vorba de mese festive, fata de masa si servetelele vor trebui sa fie perfect de albe.

In familie pot fi folosite si fete de masa colorate. Atentie insa: nu folositi ca fata de masa un material plastic. Este total lipsit de bun gust.

Atunci cind puneti scaunele in jurul unei mese, trebuie sa aveti grija sa lasati un anumit spatiu pentru fiecare invitat, chiar si pentru cei despre care stiti ca sint bine crescuti si isi tin coatele pe linga corp.

Pentru ca musafirii sa se simta in largul lor, acest spatiu este bine sa fie de cel putin 50 de centimetri.

Diferenta intre mesele in familie si cele cu musafiri este la numarul de farfurii, tacimuri si pahare. Desigur, la mesele festive sint mult mai multe farfurii si tacimuri decit la o masa obisnuita. Fiecare farfurie trebuie sa aiba dedesubtul ei o alta farfurie, pentru serviciu, si care e folosita doar pentru a aseza pe ea farfuria din care mincam. Cind luam masa singuri sau in familie, cea de-a doua farfurie nu este obligatorie.

DIFERITE OCAZII IN CARE DAM CADOURI

• Sf. Nicolae - 6 decembrie

Este una din cele mai asteptate sarbatori de catre copii. Ii vom invata sa-si puna la usa ghetutele lustruite de cu seara (in ajun). Dupa ce s-au culcat le vom umple cu daruri, constind in general din dulciuri, pe care le vor gasi a doua zi de dimineata. Le vom spune si povestea cu nuielusele pe care s-ar putea sa le primeasca daca nu sunt cuminti.

• Craciunul - 25 decembrie - se sarbatoreste nasterea

Domnului nostru, Isus Hristos. Cind copii sunt mici, vom impodobi bradul fara ca ei sa ne vada, daca sunt mai mari vom apela la ajutorul lor. Bradul trebuie sa fie impodobit pe 24 decembrie, zi deosebita pentru ca este ajunul Craciunului, si vom da o deosebita solemnitate acestei seri, invitind musafiri si asteptind colindatori. Vom pune sub brad daruri pentru toti membri familiei , dar si pentru invitati. Ele vor fi frumos ambalate, vor avea etichete si vor fi date in cadrul unui ceremonial aparte. Momentul va fi cit mai mult prelungit si va constitui o veritabila sarbatoare. Tot acum vor fi chemati si colindatorii, pentru care vom pregati din vreme daruri. Deoarece ajunul Craciunului este inca zi de post se dau de obicei : covrigi dar si nuci, mere, portocale sau alte fructe.

• Anul nou.

Se dau bani copiilor deoarece acestia ne-au sorcovit. La masa festiva de Revelion pe data de 31 decembrie se vor pune in fata fiecarui invitat, in stinga, sub servet, mici cadouri , ca de exemplu : un set de batiste , un portofel, o bijuterie, cosmetice, un stilou, o agenda, un calendar, etc, in functie de posibilitatile materiale ale familiei respective. Important este ca fiecare dintre invitati sa intimpine noul an primind un mic dar de care se va bucura in mod sigur.

• 1 Martie

Este o zi asteptata de toata lumea cu multa nerabdare. Scapam de hainele groase de iarna si chiar daca afara este lapovita stim sigur ca a venit primavara. La aceasta data se ofera mici obiecte confectionate de noi sau cumparate, insotite de traditionalul snur alb impletit cu rosu. Florile ar trebui sa insoteasca intotdeauna martisoarele. Le vom alege pe cele care au o semnificatie : cosar, barza, cheita etc. Le vom ocoli cu grija pe cele de prost gust care din pacate au invadat comertul. Este vorba de cele confectionate din blanuri si pene, dar nu numai despre ele. Din nou trebuie sa amintim ca nu pretul ne va sfatui sa facem o alegere buna. A le lua la intimplare doar pe cele mai ieftine sau pe cele mai scumpe, nu este o dovada de bun gust. Cind scriam aceasta carte am primit de la o prietena tinara o penita veche gasita intr-un sertar al bunicului ei. Mi-a facut o deosebita placere! Le vom prinde pe un carton pe care ne scriem numele sau le vom pune intr-un plic insotit de o carte de vizita. Peste ani cind vom unbla in sertarul cu amintiri, ne vom aduce aminte cu placere de persoana care ni l-a oferit.
Femeile au voie sa-si dea cadou una alteia martisoare?
Da, e frumos ca si noi la rindul nostru cind primim un martisor sa oferim un altul. In nici un caz nu-i vom pune pe masa persoanei respective un pumn de martisoare zicindu-i: alege-l pe cel care iti place. Nu mai este un dar ci o ofensa.
Barbatilor nu li se ofera martisoare.

• Floriile

Sa nu uitam sa felicitam de Florii pe toti cei care poarta nume de flori. Sa o facem in scris sau trimitind un buchet de flori. Imi povestea o doamna pe care o cheama Florina ca in ziua respectiva avea musafiri de care nu s-a putut ocupa deoarece avea mereu de rspuns la telefon.
Daca suntem invitati la masa chiar in aceasta zi fara sa ni se spuna de ce , vom ghici singuri ca pe prietena noastra Rodica o mai cheama si Florina, Viorica sau Brindusa si isi serbeaza onomastica. In acest caz vom aduce pe linga flori si un cadou.

• Pastele

Pentru ca slujba de Inviere are loc simbata la ora 12 , se merge la biserica noaptea. Este bine sa luam si copii cu noi daca nu sunt prea mici. De Craciun se ofera celor mici mai mult dulciuri si jucarii iar de Paste le vom darui bomboane , oua de ciocolata dar si hainute noi. In general copii nu se bucura prea mult cind primesc haine. Ei sunt mereu curati si frumos imbracati. Dar in aceasta zi obiectele de imbracat au o anumita semnificatie. Ele vor fi imbracate la slujba de inviere si in prima zi de Paste. Un alt obicei care le face o mare bucurie copiilor este de a ascunde darurile lasate de " iepuras ". Se vor distra foarte bine cautindu-le si ziua va fi pentru ei o adevarata sarbatoare.

• Aniversarea zilei de nastere.

Aproape mai important decit darul propriu-zis este sa ne aducem aminte cu exactitate de aceasta data pentru a transmite felicitarile chiar in ziua respectiva. In acest scop ar trebui sa avem un calendar special pe care il putem confectiona singuri, dupa modelul alaturat. Il vom atirna pe un perete: este si decorativ si mult mai util decit o agenda bine pusa la punct, dar pe care uitam sa o consultam! Daca nu ne intilnim cu persoana respectiva ii vom da un telefon de felicitare: tot dar se numeste.

• Onomastica ( ziua numelui )

Se sarbatoreste dupa calendarul ortodox. Sfinta Elena si sfintul Constantin, sfintul Mihail si Gavril, sfintul Nicolae - sunt sarbatori cunoscute, dar putem face o bucurie felicitindu-i si pe cei pe care ii cheama: Ecaterina, Teodosia, Anastasia.

• Nasterea si botezul

Se vor aduce cadouri atit copilului cat si mamei, chiar daca nu suntem invitati la botez. De aceasta data darurile vor fi alese dintre cele mai utile si de stricta necesitate. Ne putem consulta cu familia respectiva. Ar fi pacat ca acestia sa se trezeasca cu doua carucioare la un singur copil! Obligatiile materiale cele mai serioase revin nasilor. Acestia vor aduce, pe linga traditionalul trusou, si un cadou valoros, care sa-i ramina copilului amintire, daca-i posibil, toata viata: o bijuterie de aur, un pahar de botez de argint, dupa posibilitatile fiecaruia.
Nici nasii nu vor uita (cum se mai intimpla in ultima vreme) sa-i faca un cadou deosebit mamei copilului. Aceste daruri pot fi dintre cele mai diverse: o bijuterie delicata, un parfum, un vas de flori, un tablou si chiar carti si discuri. De fapt se poate oferi orice, iar obiectul respectiv va capata in timp o valoare deosebita, amintindu-i mamei mereu fericitul eveniment.

• Casatoria

Chiar daca participam la masa festiva, este de preferat sa trimitem cadourile dinainte. In ziua respectiva este atit de multa agitatie incit riscam ca ele sa treaca neobservate si sa se piarda cartile de vizita. Tinind seama de virsta lor, tinerii au nevoie de lucruri foarte diverse, deci va fi usor sa alegem un cadou folositor. In aceasta situatie cadoul nu va fi neaparat o surpriza. Este preferabil sa discutam cu mirii sau cu parintii acestora despre ceea ce isi doresc decit sa oferim al
cincilea serviciu de cafea. In multe tari din Europa s-a extins obiceiul "listei de mariaj". Aceasta este alcatuita de catre miri cind isi anunta data casatoriei. Lista se face la un mare magazin ales de ei si se lasa acolo. Ea cuprinde o gama foarte larga de obiecte si de preturi (pentru toate buzunarele !). Numeroase magazine specializate in "liste de mariaj" sunt astazi informatizate: alegerea obiectului se face prin Minitel si se plateste cu carte de credit. Este suficient sa telefonezi
si sa dai numele tinerilor si apoi sa dai un cec corespunzator pretului cadoului insotit de o carte de vizita cu citeva cuvinte de felictare. La intervale scurte, magazinul transmite tinerilor cadourile primite si cartile de vizita. Acestia vor multumi cit mai repede si eventual vor invita peroana respectiva intr-o vizita avind grija ca obiectul respectiv sa fie la vedere sau macar sa se vorbeasca despre el. "Lista de mariaj" se retrage in general de la magazin la doua saptamini dupa nunta. Neavind inca magazine specializate in acest domeniu, putem totusi alcatui aceste liste anuntindu-ne rudele si prietenii din timp ca ele exista si unde. Se va proceda la fel: cel care a consultat lista va bifa obiectul pentru a nu fi repetat. Tot din aceasta lista se pot inspira si colegii de serviciu, adunind bani si cumparind un cadou mai scump. Pe cartea de vizita se vor semna toti cei care au contribuit la cumpararea cadoului. Va primi fiecare in parte multumirile mirilor. Chiar daca am trimis dinainte cadoul in ziua ceremoniei vom aduce in mod obligatoriu flori. Cadoul pe care mirele il va face miresei in ziua casatoriei nu va fi nici cerut nici comandat ci va constitui o surpriza.
Intr-o casa in care un cuplu de tineri castoriti se inteleg bine, este recomandabil sa se aniverseze data casatoriei. Invitatiile vor fi facute rudelor sau prietenilor dar se va specifica scopul petrecerii. Cadourile vor fi si de aceasta data mai practice ca in alte ocazii. In special la primele aniversari. Ca o curiozitate demna de retinut sunt denumirile aniversarilor, odata cu scurgerea timpului. Este un prilej de bucurie si de amuzament sa oferim la aniversarea a cinci ani de la casatorie obiecte frumoase numai din lemn.
Obligatia celor care invita este doar de a anunta citi ani au trecut de la evenimentul care i-a unit.
- La 3 ani nunta de piele
- La 5 ani nunta de lemn
- La 10 ani nunta de cositor
- La 12 ani nunta de matase
- La 15 ani nunta de portelan
- La 20 ani nunta de cristal
- La 25 ani nunta de argint
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
- La 30 ani nunta de perle
- La 40 ani nunta de rubin
- La 50 ani nunta de aur
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
- La 60 ani nunta de diamant

• Vizitele

In casele cu copii un om politicos nu va intra fara o surpriza cit de mica pentru acestia: fructe, ciocolata, bomboane. Cind suntem invitati in mod special la masa sau la petrecere, fara a se sarbatori ceva deosebit, vom aduce totusi flori sau o bautura fina. Nu vom aduce fursecuri sau prajituri din comert intr-o casa in care gospodina este renumita pentru modul in care le face ea singura.

Cum oferim florile?

- De la inceput trebuie sa spunem ca orice cadou se ofera insotit de o floare. Chiar si pachetele sunt mai frumoase daca le ornam cu o crenguta de brad , cu o ramura de visc sau cu niste imortele.
- Nu se ofera si nu se tin in casa flori artificiale, oricit de reusite ar fi aceste imitatii. Este de foarte prost gust.
- Cu putin efort si imaginatie, mai ales in anotimpurile calde se pot oferi flori de cimp sau flori rare pentru a nu cumpara mereu cele cinci garoafe imbobocite, banale si rigide. (In franta, de pilda , nu se ofera garoafe. Ele sunt folosite doar pentru jerbe si coroane. )
- Se evita florile prea mari sau prea pretentioase (calele, gladiolele, nuferii ) pentru ca s-ar putea sa nu fie pe gustul gazdelor. Toate florile sunt frumoase, dar in general, un om delicat, prefera florile delicate, ca anemonele, lacramioarele, violetele, ghioceii, macii, brindusele, margaretele englezesti si multe altele.
- Florile se ofera fara ambalajul in care le-am cumparat, chiar daca este foarte frumos. Vom lua hartia si o vom face sa dispara, eventual in buzunar sau in poseta, inca inainte de a intra in casa si le vom oferi cu cozile in jos.
- La noi in tara exista obiceiul de a oferi flori in numar impar. Se spune ca cea care le primeste completeaza buchetul!
- La ceremonii funebre se dau flori in numar par. Chiar si jerbele respecta aceasta regula.
- Nu se duc flori barbatilor decit daca sunt la spital.
- La spital nu se duc flori cu un miros prea puternic si nici prea mari. Este bine sa ne gindim de acasa in ce vor fi puse. Nu este greu sa aducem noi insine un vas potrivit.
Poate evitam astfel eternele sticle de lapte si borcanele de gem care " impodobesc " atit de dizgratios saloanele, chiar daca in ele s-au pus niste flori frumoase!
- Exista o aversiune - nemotivata - impotriva ghivecelor cu flori. Daca este vorba despre un pomisor pitic ornamental, de o azalee frumoasa sau de un cactus deosebit, nimic nu ne opreste sa le oferim unor prieteni. S-ar putea ca acestia sa se bucure de darul primit multi ani de zile, gindindu-se cu drag si la noi. Ne interesam insa daca vor fi bine primite. Cunosc si persoane care adora cactusii, dar si unele care ii detesta.
- Din cauza saraciei in care am trait in ultimii ani, am uitat un obicei pe cat de comod pe atit de elegant: sa trimitem flori prin comisionar. Multe florarii au la dispozitie un om care ne poate face serviciul de a duce un buchet de flori la o data si o ora precisa. Vom avea insa grija sa-i dam o adresa cit mai exacta. Vom comanda buchetul, il vom plati anticipat, vom intreba daca cel care il duce este angajat si platit de firma respectiva, daca nu ii vom achita si lui anticipat drumul. Vom lasa o carte de vizita, pe care vom scrie citeva randuri adresate destinatarului. Nu vom trimite buchete anonime decat daca tinem cu tot dinadinsul sa cream incurcaturi neplacute! Cel care primeste florile, va da si el o suma de bani comisionerului si va semna de primire. Apoi va multumi cat mai repede, telefonic, celui care i le-a trimis.
Ce util este un astfel de serviciu, cand vrei sa fi un om bine crescut si sa trimiti niste flori, de exemplu, a doua zi dupa o vizita, unor persoane in casa carora te-ai simtit atit de bine. Ce surpriza placuta va avea fiica noastra cind va primi de la colegii de clasa un buchet de 18 trandafiri albi in ziua in care isi sarbatoreste majoratul! Sa nu ne sperie sumele de bani pe care trebuie sa le platim. Sunt infime in comparatie cu bucuria pe care o producem celor pe care ii iubim si ii stimam!
Sa spunem si cateva cuvinte si despre limbajul florilor. Poate sunt superstitii dar exista persoane care tin la ele, incat inainte de a cumpara si a da flori e bine sa ne gindim putin pentru a nu comite gafe. Despre cale se zice ca aduc ghinion. Florile rosii semnifica iubire si pasiune, cele galbene gelozie, cele alba puritate. Nu vom duce unei matusi in varsta de la care asteptam o mostenire un buchet de "nu ma uita" si nici mamei sotului nostru o specie de cactus ce creste spectaculos si poarta numele popular de ... "limba soacrei".
Florile pe care le primim le asezam imediat intr-un vas cu apa. Cind asteptam musafiri vom avea la indemina pregatite vase de diferite marimi.
In nici o situatie nu se refuza florile ce ni se daruiesc.
Aceasta regula nu este insa valabila si pentru obiecte.
Avem dreptul sa refuzam un cadou? Nu! Chiar daca nu ne place, un cadou este un cadou si sa-l refuzi inseamna sa jignesti pe cel care ti l-a oferit. Acesta regula are totusi exceptii. Sunt cazuri speciale cand un cadou poate fi interpretat ca mijloc de presiune sau de convingere si, daca il primesti, inseamna ca accepti sa faci serviciul respectiv. In acest caz trebuie sa-l inapoiezi. Este desigur dezagreabil pentru cel care il ofera dar trebuie sa inteleaga situatia si numai pe el insusi trebuie sa se supere ca a fost lipsit de tact. Functionarii, dupa cum am mai mentionat nu trebuie sa primeasca niciodata cadouri valoroase mai ales cand au o functie importanta. Cinstea si constiinta profesionala nu le lasa alta alegere.
Sa inapoiezi ulterior cadouri care ti-au fost facute nu este admis decit in anumite cazuri speciale. Cand cineva te calomniaza sau te jigneste, poti sa-i inapoiezi, fara nici un cuvant, cadourile pe care ti le-a facut, dar nu este obligatoriu.
Dupa o veche traditie, indragostitii care s-au despartit nu isi restutuie unul altuia cadourile primite. Aceasta regula nu este absoluta decit daca unul dintre ei a adus prejudicii grave onoarei celuilalt sau daca darurile facute sunt foarte pretioase. Buna cuviinta, pe care legea o sprijina in acest caz, va cere sa se inapoieze obiectele de mare valoare. Toate aceste situatii nu sunt totusi fara exceptii. Un cadou primit este de regula numai al aceluia care l-a primit. Pentru a evita aceste situatii neplacute ar fi bine sa ne gindim bine ce oferim si mai ales cui.

ARTA DE A OFERI : CINE ? CUI ? CIND ? CE ? CUM ?

Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat decit in cateva situatii speciale. Insa un om bine crescut va primi cu placere citeva sfaturi in acest domeniu. A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni generosi dar exista si oameni meschini si zgirciti.
Nu este totusi greu de observat ca o persoana care nu intra intr-o casa cu mina goala , este privita cu mai multa simpatie , decit musafirul ce se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis !
Modul in care dam si primim cadourile se invata. Nu intimplator in Japonia - tara politetii - se fac cursuri pe aceasta tema.
Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere , dar cu o conditie : sa fie date din suflet si dezinteresat. A oferi un cadou profesorului la care copilul tau este amenintat de corijenta sau medicului pentru un certificat de concediu la care nu ai dreptul, nu sunt semne de politete , ci dimportiva.
De asemenea , nu vom da cadouri unei cunostinte venite din strainatate , cu o situatie materiala mai buna decit a noastra deoarece o vom obliga sa-si bata capul ce sa ne trimita sau ce sa ne aduca cu proxima ocazie. Cu atit mai neplacut e pentru cel care a primit un dar oarecare , sa citeasca lista de ... comisioane pe care i-am pregatit-o !
Intre prieteni , in familie , intre indragostiti se pot face cadouri oricind. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-i darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are mare nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care i-am gasit din intimplare la un mic magazin. Am auzit intr-o casa o formula draguta : acesta este un cadou de " ne - ziua ta " !
In schimb vom fi mai putin " generosi " cu odraslele noastre pe care nu le vom obisnui sa astepte in fiecare zi un cadou. Pretentiile lor nu se vor termina niciodata si vom educa niste egoisti rasfatati. Apoi riscam sa ne puna in situatii delicate intrebind cu obraznicie musafirii : " Ce mi-ai adus ? "
Daca am rugat pe cineva sa ne cumpere un obiect oricit de mic , ne interesam de pret si il vom achita imediat. Dar daca persoana care ne-a facut serviciul isi exprima dorinta de a ni-l face cadou , nu prelungim discutia la nesfirsit. Multumim , acceptam si ... tinem minte ! Sa nu abuzam de prietenii nostri rugindu-i in permanenta sa ne cumpere cite ceva , mai ales daca nu le putem face si noi la rindul nostru mici servicii. Treptat , o astfel de persoana isi va pierde simpatia celor din jur. !
Nu vom face daruri costisitoare chiar daca avem o situatie materiala infloritoare. Nu este o dovada de bun gust si poate provoca mai devreme sau mai tirziu un conflict nedorit.
Se poate oferi orice alt obiect util , de la un deschizator de conserve pina la o tigaie de teflon , uneori chiar si lucruri de mincare. Dar si aici se impune un minimum de tact. Nu-i vom aduce unei prietene mai sarace de ziua ei un kiligram de carne. Insa niste cutii frumoase de brinza frantuzeasca , sardele sau pateu pot fi foarte bine primite.
Un cadou trebuie gindit , cumparat , ambalat , oferit. Trebuie sa fie frumos , util si sa provoace o adevarata placere celui care il primeste. Tocmai aceste dificultati dau unui cadou o valoare deosebita si nu pretul lui. Acesta va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile , de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge ! Se va pune intre filele ei o hirtie eleganta sau o carte de vizita pe care ne putem exprima gindurile bune. Dedicatii si autografe pot fi date numai de catre autori. Cel care a primit-o si doreste sa o pastreze are voie , inainte de a o pune in biblioteca , sa se semneze discret pentru a nu o incurca mai tirziu cu o alta ce nu-i apartine.
Dupa ce am aflat sau am ghicit dorintele celor carora dorim sa le daruim un obiect oarecare , il cumparam din vreme si il punem bine. Vom evita astfel aglomeratiile din magazine in preajma sarbatorilor si ne vom cruta multi nervi, deoarece ca un facut, tocmai lucrul cel mai banal pe care ni l-am propus sa-l cumparam ... nu se gaseste ! Exceptie fac dulciurile si florile. Dar chiar si florile pot fi cumparate din vreme si tinute in frigider ambalate in pergament sau chiar ziare.
Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestind ca e prea scump , ca nu trebuia sau , mai rau ... ca are oroare de bibelouri. Va multumi , se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de citeva ori in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place , ne vom ascunde nemultumirea. In nici un caz nu vom spune : ce sa fac cu aceasta sampanie ? Mai am inca 10 sticle ! Copilului ce s-a straduit sa ne aduca un ruj ce nu ni se potriveste sau un vas de flori ce nu ne place , nu-i vom face atunci , pe loc , nici un fel de observatie. Vom deschide o discutie pe aceasta tema cu alta ocazie si il vom invata cum se cumpara un cadou.
Cel care a facut un dar nu va insista foarte mult sa afle daca ne place sau nu.
Este firesc sa cumparam " souveniruri " atunci cind calatorim. Tot firesc este sa le oferim familiei si cunostintelor noastre cind ne inapoiem. De cele mai multe ori aceste obiecte sunt kitchuri. Ce ne facem cu " gondola "primita de la Venetia ? cu " Tour Effel " primit de la Paris ? cu ursul de ipsos de la Vatra Dornei ? cu scoicile incrustate pe un papuc primite de la Eforie ? Nu ne poate obliga nimeni sa ne uritim viata uitindu-ne toata ziua la ele. Le vom pune toate la un loc , intr-un dulap sau intr-o debara, si la prima curatenie generala , ne vom lua inima in dinti si le vom arunca !
Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem in casa si nu ne plac. Daca sunt de valoare le putem da celor apropiati , in cazul in care acestia si le doresc - insa fara comentarii de genul : " ma mir ca-ti place , mie mi se pare oribil ! ".
Nu daruim , daca nu ne pricepem , timbre unui filatelist , accesorii de pescuit unui pescar , culori unui pictor. Ei cunosc in mod cert niste mici magazine de specialitate ce le satisfac pretentiile rafinate si pe care noi nu avem de unde sa le ghicim.
Daca dorim sa ne aratam recunostinta fata de cineva care ne-a facut un bine : medic , avocat , profesor etc. vom avea mare grija la alegerea cadoului. Este bine sa ne rezumam la albume de arta , cutii de bomboane , dulciuri facute de noi sau bauturi fine. Dar daca ne gindim la un obiect trebuie sa ne asiguram ca nu este total nepotrivit.
Nu vom oferi obiecte voluminoase ce ocupa mult loc si in nici un caz animale sau pasari , daca nu am intrebat in prealabil.
- Nu vom da nimanui carti pe care nu le-am citit sau macar nu am primit asigurari de la o persoana competenta ca merita a fi citite.
- Persoanelor cu care nu suntem in relatii apropiate nu le vom oferi obiecte de imbracaminte sau de toaleta. Ne limitam la o esarfa , un fular sau o colonie de foarte buna calitate. Nu cumparam si nu oferim farduri, colonii, spray-uri la intimplare , numai pentru a cumpara ceva. Orice om are preferintele sale si daca nu i le cunoastem, ne abtinem.
Din pacate se raspindeste obiceiul de a da bani in loc de cadou. Am mai vorbit despre acest urit obicei intr-un capitol anterior, nu vom mai insista. Este o mare diferenta intre banii pe care un parinte ii da de ziua copilului sau pentru ca acesta sa-si cumpere o perche de blue-jeans pe masura si banii pe care ii aduce in " dar " mamei sale tinarul inginer, proaspat casatorit ! Nu se face ! Banii , daca el considera ca trebuie dati, vor fi oferiti cu alta ocazie iar la aniversare va aduce un cadou pe care l-a ales cu drag, dupa ce s-a gindit indelung.
Un cadou valoreaza cit doua daca este oferit la timp, adica strict in ziua in care are loc evenimentul.
Ambalajul unui dar este foarte important. Vom avea intotdeauna in casa panglici si hirtii frumos colorate, pe care le vom cumpara cind ni se iveste ocazia, fara sa nse para o cumparatura inutila.