PRIMA RETRAGERE ÎN MUNTI A ARHIMANDRITULUI
CLEOPA
Parintele Cleopa, umbland multi ani cu oile manastirii prin munti, cunostea toate locurile si chiliile pustnicilor din zona Sihlei si a Sihastriei. De asemenea cunostea si numerosi calugari sihastri foarte nevoitori, care se osteneau in adancul codrilor, necunoscuti de nimeni afara de Dumnezeu si de duhovnicii lor.
În anul 1948, la 21 mai, cand se praznuiesc Sfintii Împarati Constantin si Elena, cuviosia sa a slujit Sfanta Liturghie cu un sobor de preoti si a rostit predica zilei, laudand ravna marilor imparati, care au dat libertate crestinilor si au construit numeroase biserici.
Sfintia sa povestea mai tarziu ucenicilor sai: ''În ziua Sfintilor Împarati Constantin si Elena tineam predica si am zis: ''Sa dea Dumnezeu ca si conducatorii nostri de acum sa fie ca Sfintii Împarati, ca sa-i pomeneasca Biserica in veac!'' Atunci unul din popor m-a si inregistrat si nici n-am apucat sa-mi scot vesmintele, ca a venit o masina si mi-au zis sa merg cu ei. M-au dus la Targu Neamt si acolo m-au pus intr-un beci care nu avea decat un pat de ciment. Apoi m-au anchetat timp de cinci zile, tinandu-ma fara apa si fara mancare. Pe urma mi-au dat drumul''.
Dupa cateva zile, un crestin binefacator i-a spus in taina Parintelui Cleopa sa se retraga pentru un timp, fie in munti, fie in alta parte. Auzind de aceasta, staretul s-a consultat cu cativa duhovnici si in acea noapte s-a retras in Muntii Sihastriei, la locul numit ''Piciorul Cucului'', in adancul padurii, la peste sase kilometri mai sus de manastire. Acolo si-a facut un bordei din lemn in pamant si se ruga neincetat ziua si noaptea, cerand ajutorul si mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului.
O data pe saptamana venea noaptea ieromonahul Macarie, il spovedea si ii aducea cate ceva de mancare. Mai venea uneori si monahul Antonie de la stana, cu care facuse ascultare la oi.
Ne spunea Parintele Cleopa ca, pe cand isi facea bordeiul, veneau niste pasarele si se asezau pe crestetul lui. Iar cand s-a impartasit prima data in fata bordeiului, au venit la el un stol de pasari, cum nu mai vazuse niciodata pana atunci. Ele aveau pe frunte un semn in forma de cruce si cantau foarte frumos tot timpul cat s-a impartasit. Apoi au zburat.
Mai tarziu, terminandu-si Sfintele Taine, s-a hotarat sa savarseasca Sfanta Liturghie. Dupa ce s-a pregatit, citindu-si toate rugaciunile, a asezat Sfantul Antimis pe o buturuga din apropiere si a inceput slujba. Cand a dat binecuvantarea, zicand: Binecuvantata este Împaratia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin, a aparut din nou un stol de pasarele foarte frumoase. Pasarelele s-au asezat intr-o tufa din apropiere si au inceput sa cante. Parintele s-a intrebat in sine: ''Ce sa fie aceasta?'' Dar un glas tainic i-a spus: ''Acestia sunt cantaretii de la strana!''
Apoi a continuat Sfanta Liturghie si s-a impartasit. Dupa ce a facut otpustul, pasarelele au zburat. Si zicea Parintele Cleopa ca de atunci nu a mai vazut in padure pasari asa de frumoase ca acelea. Desigur, faptul ca s-a impartasit si minunea cu pasarelele l-au mangaiat foarte mult. Deci a multumit din inima lui Dumnezeu pentru multa Sa iubire de oameni.
Cat timp a stat in acest loc, l-a mai ajutat Protosinghelul Ioil Gheorghiu, monahul Antonie de la oi si un crestin din satul Mitocul Balan. Semnalul de intalnire cu parintele Antonie era acesta: ucenicul lovea o data intr-un copac si daca parintele auzea lovitura, lovea si el o data, in alt copac. Daca unul nu raspundea, celalalt astepta pana auzea semnalul dinainte stabilit.
Parintele Ioil ii aducea alimente, sare, grau, pesmeti si le punea sub un copac cazut, pentru ca nu stia nimeni locul unde avea bordeiul.
Parintele Cleopa se nevoia mult in bordeiul sau din pamant, rugandu-se ziua si noaptea. Pentru aceea si diavolii ii faceau multe ispite si-l inspaimantau, fie treaz, fie prin somn si prin naluciri de tot felul, precum spunea mai tarziu ucenicilor sai:
''Odata, pe la miezul noptii, citeam pravila, fiind la Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului. Deodata a inceput un duruit puternic. Mai, zic eu, este cutremur mare! Cand am deschis oleaca usa, am vazut o roata cat brazii de mare si niste arapi imprejurul ei, cu furci de foc. Si a zis unul: ''Acesta-i staretul Sihastriei! Bagati-l in roata!'' Si imediat m-am trezit pe roata deasupra. Roata se invartea si ei stateau gata cu furcile, ca sa cad de pe roata in furcile lor.
Dar eu aveam la mine Acatistierul si am zis: ''Dati-va la o parte, ca am acte de la Maica Domnului!'' Atunci n-am mai vazut nici roata, nici nimic… Si m-am trezit in bordei''.
Parintele Cleopa citea zilnic Acatistul Acopera-mantului Maicii Domnului. Într-o zi, cand a deschis cartea sa citeasca, a simtit o buna mireasma de crini si de trandafiri. Atunci s-a rugat lui Dumnezeu sa departeze de la el acea mireasma, pe care a simtit-o timp de 40 de zile, cand deschidea cartea si voia sa citeasca Acatistul Acoperamantului, temandu-se sa nu fie o inselare de la vrajmasul. Si n-a mai citit acatistul un timp, dandu-si seama ca acel miros este inselare de la diavolul, ca sa-l arunce in mandrie. Caci spunea Parintele Cleopa: ''Cand te rogi, nu este bine sa primesti nici un fel de miros sau vreo impresie simtita, ca atunci vin si dracii de fata si vor sa te arunce in mandrie''. Cand a reluat citirea acatistului, nu a mai simtit acea mireasma. Asa a scapat de cursele diavolului!
Dupa sase luni de retragere in munti, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca staret in obstea Manastirii Sihastria, spre bucuria tuturor, atat a calugarilor, cat si a credinciosilor.
*
Dupa 40 de ani, Parintele Cleopa impreuna cu doi ucenici au plecat pentru a cauta bordeiul in care a stat in anul 1948. Au mers incet prin padure cateva ore la locul unde se nevoise parintele, dar nu l-au aflat. Apoi au plecat mai departe. Cand s-au intors, fiind obositi, s-au asezat pe marginea unei rape, pentru a gusta ceva.
În timp ce mancau, Parintele Cleopa a observat ca erau asezati chiar pe locul bordeiului. Acum insa era daramat. Se mai puteau vedea doar bucati de lemn, carton, si fier. Parintele era foarte bucuros ca si-a gasit bordeiul din anii tineretii si a zis: ''Iata o adevarata minune! Cand credeam ca ne-am ostenit in zadar, Domnul ne-a bucurat cu aflarea bordeiului!'' Apoi, dand slava lui Dumnezeu, s-au intors la manastire
Parintele Cleopa, umbland multi ani cu oile manastirii prin munti, cunostea toate locurile si chiliile pustnicilor din zona Sihlei si a Sihastriei. De asemenea cunostea si numerosi calugari sihastri foarte nevoitori, care se osteneau in adancul codrilor, necunoscuti de nimeni afara de Dumnezeu si de duhovnicii lor.
În anul 1948, la 21 mai, cand se praznuiesc Sfintii Împarati Constantin si Elena, cuviosia sa a slujit Sfanta Liturghie cu un sobor de preoti si a rostit predica zilei, laudand ravna marilor imparati, care au dat libertate crestinilor si au construit numeroase biserici.
Sfintia sa povestea mai tarziu ucenicilor sai: ''În ziua Sfintilor Împarati Constantin si Elena tineam predica si am zis: ''Sa dea Dumnezeu ca si conducatorii nostri de acum sa fie ca Sfintii Împarati, ca sa-i pomeneasca Biserica in veac!'' Atunci unul din popor m-a si inregistrat si nici n-am apucat sa-mi scot vesmintele, ca a venit o masina si mi-au zis sa merg cu ei. M-au dus la Targu Neamt si acolo m-au pus intr-un beci care nu avea decat un pat de ciment. Apoi m-au anchetat timp de cinci zile, tinandu-ma fara apa si fara mancare. Pe urma mi-au dat drumul''.
Dupa cateva zile, un crestin binefacator i-a spus in taina Parintelui Cleopa sa se retraga pentru un timp, fie in munti, fie in alta parte. Auzind de aceasta, staretul s-a consultat cu cativa duhovnici si in acea noapte s-a retras in Muntii Sihastriei, la locul numit ''Piciorul Cucului'', in adancul padurii, la peste sase kilometri mai sus de manastire. Acolo si-a facut un bordei din lemn in pamant si se ruga neincetat ziua si noaptea, cerand ajutorul si mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului.
O data pe saptamana venea noaptea ieromonahul Macarie, il spovedea si ii aducea cate ceva de mancare. Mai venea uneori si monahul Antonie de la stana, cu care facuse ascultare la oi.
Ne spunea Parintele Cleopa ca, pe cand isi facea bordeiul, veneau niste pasarele si se asezau pe crestetul lui. Iar cand s-a impartasit prima data in fata bordeiului, au venit la el un stol de pasari, cum nu mai vazuse niciodata pana atunci. Ele aveau pe frunte un semn in forma de cruce si cantau foarte frumos tot timpul cat s-a impartasit. Apoi au zburat.
Mai tarziu, terminandu-si Sfintele Taine, s-a hotarat sa savarseasca Sfanta Liturghie. Dupa ce s-a pregatit, citindu-si toate rugaciunile, a asezat Sfantul Antimis pe o buturuga din apropiere si a inceput slujba. Cand a dat binecuvantarea, zicand: Binecuvantata este Împaratia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin, a aparut din nou un stol de pasarele foarte frumoase. Pasarelele s-au asezat intr-o tufa din apropiere si au inceput sa cante. Parintele s-a intrebat in sine: ''Ce sa fie aceasta?'' Dar un glas tainic i-a spus: ''Acestia sunt cantaretii de la strana!''
Apoi a continuat Sfanta Liturghie si s-a impartasit. Dupa ce a facut otpustul, pasarelele au zburat. Si zicea Parintele Cleopa ca de atunci nu a mai vazut in padure pasari asa de frumoase ca acelea. Desigur, faptul ca s-a impartasit si minunea cu pasarelele l-au mangaiat foarte mult. Deci a multumit din inima lui Dumnezeu pentru multa Sa iubire de oameni.
Cat timp a stat in acest loc, l-a mai ajutat Protosinghelul Ioil Gheorghiu, monahul Antonie de la oi si un crestin din satul Mitocul Balan. Semnalul de intalnire cu parintele Antonie era acesta: ucenicul lovea o data intr-un copac si daca parintele auzea lovitura, lovea si el o data, in alt copac. Daca unul nu raspundea, celalalt astepta pana auzea semnalul dinainte stabilit.
Parintele Ioil ii aducea alimente, sare, grau, pesmeti si le punea sub un copac cazut, pentru ca nu stia nimeni locul unde avea bordeiul.
Parintele Cleopa se nevoia mult in bordeiul sau din pamant, rugandu-se ziua si noaptea. Pentru aceea si diavolii ii faceau multe ispite si-l inspaimantau, fie treaz, fie prin somn si prin naluciri de tot felul, precum spunea mai tarziu ucenicilor sai:
''Odata, pe la miezul noptii, citeam pravila, fiind la Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului. Deodata a inceput un duruit puternic. Mai, zic eu, este cutremur mare! Cand am deschis oleaca usa, am vazut o roata cat brazii de mare si niste arapi imprejurul ei, cu furci de foc. Si a zis unul: ''Acesta-i staretul Sihastriei! Bagati-l in roata!'' Si imediat m-am trezit pe roata deasupra. Roata se invartea si ei stateau gata cu furcile, ca sa cad de pe roata in furcile lor.
Dar eu aveam la mine Acatistierul si am zis: ''Dati-va la o parte, ca am acte de la Maica Domnului!'' Atunci n-am mai vazut nici roata, nici nimic… Si m-am trezit in bordei''.
Parintele Cleopa citea zilnic Acatistul Acopera-mantului Maicii Domnului. Într-o zi, cand a deschis cartea sa citeasca, a simtit o buna mireasma de crini si de trandafiri. Atunci s-a rugat lui Dumnezeu sa departeze de la el acea mireasma, pe care a simtit-o timp de 40 de zile, cand deschidea cartea si voia sa citeasca Acatistul Acoperamantului, temandu-se sa nu fie o inselare de la vrajmasul. Si n-a mai citit acatistul un timp, dandu-si seama ca acel miros este inselare de la diavolul, ca sa-l arunce in mandrie. Caci spunea Parintele Cleopa: ''Cand te rogi, nu este bine sa primesti nici un fel de miros sau vreo impresie simtita, ca atunci vin si dracii de fata si vor sa te arunce in mandrie''. Cand a reluat citirea acatistului, nu a mai simtit acea mireasma. Asa a scapat de cursele diavolului!
Dupa sase luni de retragere in munti, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca staret in obstea Manastirii Sihastria, spre bucuria tuturor, atat a calugarilor, cat si a credinciosilor.
*
Dupa 40 de ani, Parintele Cleopa impreuna cu doi ucenici au plecat pentru a cauta bordeiul in care a stat in anul 1948. Au mers incet prin padure cateva ore la locul unde se nevoise parintele, dar nu l-au aflat. Apoi au plecat mai departe. Cand s-au intors, fiind obositi, s-au asezat pe marginea unei rape, pentru a gusta ceva.
În timp ce mancau, Parintele Cleopa a observat ca erau asezati chiar pe locul bordeiului. Acum insa era daramat. Se mai puteau vedea doar bucati de lemn, carton, si fier. Parintele era foarte bucuros ca si-a gasit bordeiul din anii tineretii si a zis: ''Iata o adevarata minune! Cand credeam ca ne-am ostenit in zadar, Domnul ne-a bucurat cu aflarea bordeiului!'' Apoi, dand slava lui Dumnezeu, s-au intors la manastire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu