HARTIA AURIE DE IMPACHETAT

Povestea spune ca in urma cu un numar de  ani un om si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani pt ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa.
 

Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
 

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunind: "Acesta este pentru tine, taticule". Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind a vazut ca, de fapt, cutia era goala.
 

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pana cand s-a umplut."

 
Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si a rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost. La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale.
 
Si de cite ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.
 
Intr-un adevarat sens, fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.


Prietenii sint ca ingerii care te ridica pe picioarele tale, atunci cand ai probleme sa-ti aduci aminte tu insuti sa zbori!

"Unsung Hero" - cele mai nou viral de pe net

Trei prieteni

Un om a fost acuzat odată pe nedrept. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul era nevinovat.
S-a dus aşadar la trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat  să fie martori la procesul său.
A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat până la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit şi a făcut cale întoarsă.
Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie pentru el şi l-a salvat.
Cu fiecare dintre noi se întâmplă la fel. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi sunt averea, adică ceea ce am acumulat, rudele, apropiaţii noştri şi faptele noastre.
Când  murim, toate acumulările, cât de mari ar fi rămân aici, fără să ne ajute cu ceva dincolo. Rudele merg până la groapă, dar rămân tot aici, în lumea aceasta. 
Doar faptele pe care le-am făcut în viaţă pot spune adevărul despre noi.

Gol şi zgomotos

Un ţăran şi fiul său mergeau într-o dimineaţă la câmp. La un moment dat, tatal se opri, stătu cateva secunde ascultand, apoi îşi întrebă feciorul: "- Fiule, ascultă puţin şi spune-mi ce auzi!
- Cântecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată", răspunse băiatul. - Ascultă mai bine. În afara de asta, mai auzi ceva?"
Baiatul se concentră şi zise: „Da, parcă aud zgomotul unei căruţe. - Aşa este", aprobă tatăl, mai mult decât atât, este o caruţă goală!
- Cum de ştii asta fără sa o vezi?, se arătă mirat feciorul. - Este foarte usor, răspunse tatăl. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot."
Nu vi se pare că logica acestui ţăran poate fi aplicată şi în cazul nostru al oamenilor? Cunoaşteţi desigur persoane care fac mult zgomot lăudându-se, debordând de îngâmfare şi suficienţă de sine.
Vorbesc mult şi foarte sonor. Şi, nu-i aşa, în cele mai multe cazuri,  zgomotul acestor oameni e semn că sunt goi, pe dinăuntru.

Cel mai rău om

O poveste rabinică spune că Dumnezeu i-a cerut lui Moise să aleagă din poporul lui 1000 de oameni cei mai buni la suflet. Moise a făcut ascultare şi i-a ales pe cei 1000.
Dumezeu i-a cerut apoi ca din aceştia să aleagă doar 10 cei mai buni dintre cei buni. Moise a făcut întocmai.
Dumnezeu i-a mai cerut însă ceva: ca din cei 10 să-l aleagă pe cel mai bun. Moise l-a ales, dar Domnul a vrut să vadă dacă a făcut alegerea corectă. Şi i-a zis lui Moise: „Trimite-l pe omul pe care l-ai ales în lume să-l găsească pe cel mai rău dintre oameni”.
Şi a umblat bietul om în lung şi-n lat. Şi când găsea un om hain, se îndoia că acesta ar putea fi cel mai rău. „De unde ştiu eu, îşi spunea, că răutatea acestuia e doar o aparenţă. Poate că în sinea lui e un om drept.”
Şi a căutat până i-a venit vremea să se întoarcă la Moise cu rezultatul. Omul ajunsese să se îndoiască şi de sine că este cel mai bun, devreme ce nu reuşise să împlinească cererea lui Dumnezeu.
S-a întors la Moise şi i-a spus: „L-am găsit pe cel mai rău om. Eu sunt”.  Dumnezeu i-a vorbit atunci lui Moise: „Ai  ales bine. Cu adevărat acesta este cel mai bun om, pentru că nu a putut să-i judece pe alţii.”