Azi 22 noiembrie 2009. Nu vreau sa spun nimic profund stati linistiti. Sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau, dar daca stau bine sa ma gandesc un om inlauntrul caruia mai exista o ramasita de bun simt sper ca nu ma va judeca.
Prin anul I acum cativa ani la un cusr de filozofie un prof respectabil (Calinescu parca il chema, sau inca il cheama, scuze) a venit la un moment dat la curs si a facut urmatoarea afirmatie: "Azi ma simt ca un cacat" (scuze pentru limbaj). Toti am ramas stupefiati. Timp de 5 min s-a lasat o liniste mormantala, nimeni nu a mai avut curaj sa scoata un sunet. Nu ne-a dat lamuriri privind cauza simtamintelor lui, binenteles ca nici noi nu am intrebat, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a plecat.
De dimineatza am butonat TV-ul in sperantza ca o sa vad ceva normal, binentzeles ca nu a fost asa. De 1 luna incerc sa fiu calm, sa nu ma enervez. De vreo zece ani astept, sper, ma conformez. NIMIC. Totul parca din ce in ce mai jalnic. Am tras sperantze la fiecare schimbare, uneori chiar am fost emotzionat. NIMIC. Si de fiecare data imi revin in minte cuvintele profesorului de filozofie: "Azi ma simt ca un cacat".
Oare maine va fi si mai rau? Cu sigurantza mi-ar raspunde pesimistul din mine, dar ce sa fac, eu inca mai sper.
Mai sper ca maine dimineatza sa ma trezesc intr-o Romanie cu mai mult bun simtz, cu mai multa tolerantza, cu mai multz civilizatie.
Prin anul I acum cativa ani la un cusr de filozofie un prof respectabil (Calinescu parca il chema, sau inca il cheama, scuze) a venit la un moment dat la curs si a facut urmatoarea afirmatie: "Azi ma simt ca un cacat" (scuze pentru limbaj). Toti am ramas stupefiati. Timp de 5 min s-a lasat o liniste mormantala, nimeni nu a mai avut curaj sa scoata un sunet. Nu ne-a dat lamuriri privind cauza simtamintelor lui, binenteles ca nici noi nu am intrebat, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a plecat.
De dimineatza am butonat TV-ul in sperantza ca o sa vad ceva normal, binentzeles ca nu a fost asa. De 1 luna incerc sa fiu calm, sa nu ma enervez. De vreo zece ani astept, sper, ma conformez. NIMIC. Totul parca din ce in ce mai jalnic. Am tras sperantze la fiecare schimbare, uneori chiar am fost emotzionat. NIMIC. Si de fiecare data imi revin in minte cuvintele profesorului de filozofie: "Azi ma simt ca un cacat".
Oare maine va fi si mai rau? Cu sigurantza mi-ar raspunde pesimistul din mine, dar ce sa fac, eu inca mai sper.
Mai sper ca maine dimineatza sa ma trezesc intr-o Romanie cu mai mult bun simtz, cu mai multa tolerantza, cu mai multz civilizatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu