marți, 11 septembrie 2012

Aurel Vlaicu




Intr-o zi timida de primavara, Aurel, fiul lui Dumitru Vlaicu si al Anei din comuna Bintinti, de langa Orasite, Judetul Hunedoara, ajunsese la Munchen, urmand sa se inscrie la prestigioasa Universitate Politehnica. A fost inceputul visului unui genial tanar roman care a scris istorie in stiinta Aeronauticii. Din nefericre, insuficient cunoscut pentru generatiile de astazi, Aurel Vlaicu nu a pregetat sa plateasca cu propria tinerete si viata dreptul de a-si transforma visul in realitate!

Curajos, sfidator chiar, modest, ambitios, visator, talentat, patriot, recunoscator si, mai presus de toate, creativ. Cel care a efectuat primul zbor de pe teritoriul Romaniei, cu un aparat mai greu decat aerul, era la inaltimea tuturor epitetelor enumerate.

De mic copil a avut o fire temperamentala si curioasa, fire care i-a adus necazuri inca din liceu. In anul 1902 isi ia bacalaureatul la Licaul de Stat din Sibiu, dupa care urmeaza doua trimestre la Facultatea de Mecanica a Scolii Politehnice din Budapesta. Se inroleaza ca voluntar la marina, facand serviciul militar in orasul Pula, port la Marea Adriatica, astazi in Croatia. Isi obtine diploma de inginer dupa ce termina cursurile prestigioasei Ludwig-Maximilians-Universitet din Munchen.


Cu toate acestea, Aurel Vlaicu nu era deloc multumit. Firea sa nalvalnica si impetuoasa il imboldeste sa nu accepte destinul plat si confortabil al unui respectat inginer la Fabricile Opel.

Muncit de ganduri si dorinte inabusite, Aurel Vlaicu revine in tara in anul 1908. Un an mai tarziu isi termina de construit primul planor ajutat de Ion , fratele sau, planor cu care efectueaza cateva zboruri in satul natal Bintinti.


La indemnurile prietenului sau de scoala, poetul Octavian Goga, se indreapta spre Bucuresti, unde in fata unui public format din personalitatile vremii, in frunte cu Spiru Haret, face cateva demonstratii cu prototipul avionului sau.

Sprijinit de Casa Regala si Armata Romana, ambitiosul inventator si pionier al aviatiei romanesti si mondiale, construieste la atelierele de la Arsenalul Armatei avionul
"Vlaicu I", primul avion construit pe teritoriul romanesc.

Vlaicu a scris istorie. Prin actul sau, a situat Romania pe locul doi in lume, dupa Franta, in utilizarea avionului cu destinatie militara.

Emotionat, isi inregistreaza brevetul nr. 2258 pentru asa-numita "Masina de zburat cu corp in urma de sageata".

Un an mai tarziu, inginerul Vlaicu isi construieste un al doilea avion, celebrul "Vlaicu II", cu care zboara in mai multe orase din regat, in cadrul unor turnee in care isi face cunoscute inventiiile.

Succesele sale nu se opresc aici, Aurel Vlaicu participand la razboi pe timpul campaniei din Bulgaria, unde a indeplinit misiuni de observatie aeriana.

In anul 1913, compania engleza Marconi, comanda lui Aurel Vlaicu proiectarea si construirea unui avion metalic cu doua locuri. Inginerul roman purcede la fapte si in doar cateva luni termina avionul, pe care il denumeste "Vlaicu III". Geniul romanesc a mai daruit astfel o inventie pretioasa omenirii - "Vlaicu III" a fost primul avion functional din lume construit integral din metal!
*

Pe data de 13 septembrie, zi fatidica, Aurel Vlaicu incearcasa traverseze Carpatii cu avionul "Vlaicu II". Intentia sa era aceea de participa la serbarile ASTRA de langa Orastie pentru a duce salutul sau romanilor din Ardeal. Nu a fost sa fie asa...

Genialul inventator roman a decolat de la Bucuresti, a aterizat fara probleme la Ploiesti pentru realimentarea cu combustibil, si s-a ridicat din nou in zbor. Avionul sau s-a prabusit insa la Banesti, langa Campina. Conform anchetelor ulterioare si pe baza datelor despre starea de sanatate a lui Vlaicu, singura concluzie care se impune referitoare la tragedia care a indoliat o tara si un intreg popor, este aceea ca Aurel Vlaicu a suferit un atac de cord in timp ce era in zbor, la mansa avionului.


Icar din Romania a fost inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti. Conform raportului facut de locotenentul aviator Gheorghe Negrescu, primul sosit la locul accidentului, chipul eroului aerului era destins, Aurel Vlaicu zambea chiar. Sfidator in fata mortii, a sortii si chiar a destinului care nu au reusit sa-i darame visul si dorinta sa cea mai mare.

"Nici urma de groaza sau inclestare pe figura sa. Un usor zambet incremenise pe buzele sale, iar fata era senina, cu o sfanta expresie de liniste, linistea datoriei implinite pana la capat, pe care a iubit-o cu toata dragostea si credinta sufletului sau luminat de flacara creatiei divine", noteaza Gheorghe Negrescu in memoriile sale...

Niciun comentariu: