Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode şi tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicaţie a imaginilor în mişcare.
Ca şi radioul, televiziunea este este o invenţie a perioadei interbelice, deşi primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de şaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare. Televiziunii îi vor trebui mai puţin de zece ani pentru a evolua de la faza încercărilor de laborator la un început de realitate industrială. Imediat după terminarea războiului
lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face intr-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelasi număr de locuitori.
lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face intr-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la acelasi număr de locuitori.
În 1951, televiziunea apare şi în tări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.
Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni.
Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni.
Dar ce se află în spatele ecranului? Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcţii:
Prima este aceea de a recepţiona informaţii electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, şi tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii. Din punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două pieţe. Piaţa primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii şi consumatorii de televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la imagini ordonate într-o grilă de programme.
Piaţa secundară - Reuneşte aceiaşi difuzori şi programatori, cu producătorii de programe, originale sau de ocazie, care compun grila.
Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masa şi a avut efecte majore asupra altor modalităţii de transmitere a informaţiei cât şi implicit asupra telespectatorilor.
Prima este aceea de a recepţiona informaţii electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, şi tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii. Din punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două pieţe. Piaţa primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii şi consumatorii de televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la imagini ordonate într-o grilă de programme.
Piaţa secundară - Reuneşte aceiaşi difuzori şi programatori, cu producătorii de programe, originale sau de ocazie, care compun grila.
Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masa şi a avut efecte majore asupra altor modalităţii de transmitere a informaţiei cât şi implicit asupra telespectatorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu