VEDENIILE MINUNATE ALE FRATELUI CONSTANTIN
Cand se implineau 40 de zile de la moartea fratelui sau Gherasim, Constantin citea la Psaltire si tinea post, rugandu-se pentru mantuirea lui.
Odata a atipit putin si a vazut ca mormantul fratelui sau, din cimitirul vechi de langa biserica, s-a deschis si capacul de pe sicriu s-a dat la o parte; iar de la Sfantul Altar a inceput sa curga peste mormant un izvor cu apa limpede ca cristalul si chipul fratelui se facea alb ca zapada. Atunci Gherasim s-a desteptat ca din somn si a spus: ''Frate Constantine, rugaciunile Bisericii m-au mantuit...''.
În acelasi an, dupa mutarea la Domnul a fratilor sai, Constantin era foarte intristat pentru sfarsitul lor atat de timpuriu. Dar se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i descopere unde anume sunt sufletele lor. Si iata, intr-o seara a adormit in chilia sa si nu s-a mai desteptat pana dimineata.
Dupa ce s-a trezit, sufletul sau era foarte linistit si impacat. Apoi s-a dus la egumenul schitului si i-a spus vedenia care o avusese in noaptea aceea. Zicea ca s-a intalnit cu fratii sai, Vasile si Gherasim, impreuna cu surorile sale plecate la Domnul, intr-o gradina minunata plina de flori si buna mireasma, cu pomi incarcati de roade, unde pasari ceresti cantau laude lui Dumnezeu. Toata noaptea aceea a petrecut-o impreuna cu fratii sai plimbandu-se impreuna si cantand cu multa bucurie duhovniceasca in gradina Raiului!
La urma fratii si-au luat ramas bun de la el si, promitandu-i ca se vor ruga pentru dansul ca sa fie cu totii impreuna, l-au indemnat sa faca ascultare si sa se roage neincetat, ca dupa o vreme va fi povatuitor de suflete si apoi va veni si el langa ei. Apoi s-au departat saltand de bucurie, iar Constantin s-a desteptat din somnul sau adanc. Era deja ora 5 dimineata.
FRATELE CONSTANTIN PARACLISIER
Pe cand era paraclisier, in anul 1932, Parintele Cleopa a fost martor ocular la cateva minuni petrecute in timpul Sfintei Liturghii, in biserica Schitului Sihastria. Iata ce ne povestea el:
''Sa vedeti ce-am patit aici cu un preot foarte bun, Calistrat Bobu. Ca duhovnic, a trecut odata pe la o maica care se nevoia in padure. Pe atunci in padure erau vreo 50 de pustnici. Ea i-a spus Parintelui Calistrat: ''La voi nu se pogoara Duhul Sfant, ca ati trecut pe stilul nou!'' De atunci, Parintele Calistrat era in indoiala.
Odata, pe cand eram paraclisier, am observat ca anafora de la staret era alba si dulce, iar cea de la Parintele Calistrat era verzuie si acra. Atunci l-am intrebat pe Parintele Ioanichie:
- Parinte staret, de ce cand slujeste parintele Calistrat, anafora este verzuie si acra?
- Mai, baiete, slujeste cu indoiala! S-a dus la o pustnica din padure si ea i-a spus ca nu vine darul Duhului Sfant la Liturghie din cauza calendarului. Si i-am spus ca are s-o pateasca, fiindca el se indoieste ca nu vine Duhul Sfant!
Odata Parintele Calistrat savarsea Sfanta Liturghie si cand a chemat harul Duhului Sfant, numai ce vede ca agnetul s-a facut carne si curgea sange pe Sfantul Disc si pe Sfantul Antimis. Iar cand s-a uitat in Sfantul Potir a vazut sange. Atunci m-a chemat pe mine:
- Frate Constantin, ia vino incoace! Ce vezi?
- Vai, parinte Calistrat! Sfanta Împartasanie s-a facut carne si sange!
Atunci m-a trimis sa-l chem pe parintele staret. Staretul, cand a venit, a pus sa se citeasca Psaltirea la strana si a zis:
- Ei! Parinte Calistrat, acum crezi ca vine Duhul Sfant si preface Darurile?
- Iarta-ma, parinte! Si a cazut in genunchi.
- Ia uite! A venit Duhul Sfant? S-a facut carne? S-a facut sange? Te mai indoiesti de acum, parinte?
- Cred, parinte staret. Te rog, iarta-ma!
- Ia si strange Sfintele Taine!
Apoi a facut cu dalta o gaura in piciorul Sfintei Mese, ca Sfanta Masa este Mormantul Domnului, si a ingropat acolo Sfintele Taine, cum ne invata Sfintii Parinti. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a spalat la spalatoarea din Altar impreuna cu Sfantul Antimis. Si am stat cateva ore pana s-a citit Psaltirea toata. Apoi a inceput din nou randuiala Sfintei Liturghii, continuand de la Proscomidie: ''Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns…''. Si asa s-a savarsit Sfanta Liturghie si nu s-a mai repetat acea minune.
- Acum crezi? i-a zis staretul.
- Cred, parinte!
Apoi, Parintele Ioanichie i-a dat canon 40 de zile si i-a zis: ''De ce nu crezi, cand eu iti spun, si te duci la babe sa te invete despre calendar?'' Asta s-a petrecut in anul 1932.
Tot pe atunci am fost martor la o alta intamplare minunata in timpul Sfintei Liturghii.
Odata, cand slujea staretul Ioanichie Moroi, dupa sfintirea Darurilor, a sarit din Sfantul Potir un strop din Sfantul Sange pe Sfantul Antimis. Acel strop a inceput sa straluceasca, apoi sa raspandeasca raze. Atunci Staretul Ioanichie a strigat catre mine:
- Frate Constantin, ia vino incoace!
Venind eu, mi-a zis staretul:
- Ce vezi aici pe Sfantul Antimis?
- Vad o picatura din Sfantul Sange. Straluceste atat de tare, incat aproape nu ma pot uita.
Atunci staretul mi-a zis:
- Vezi cui ii slujim noi? De aceea sa fii cu mare frica si evlavie in Sfantul Altar!
Apoi, egumenul Ioanichie s-a impartasit cu acea picatura din Sfantul Sange.
Mai tarziu, pe cand aveam tot ascultarea de paraclisier, in manastire era un preot care slujea si avea ulcer. Din aceasta cauza nu putea suferi fumul de la cadelnita.
Acest preot de mai multe ori mi-a spus sa fiu mai atent si sa pun tamaie mai putina; dar eu, din neatentie, greseam mereu. Preotul, vazand aceasta, nu mi-a mai spus, dar se mahnea in sinea lui. De aceea, intr-o noapte, dupa ce am venit de la Utrenie si m-am culcat, am avut o vedenie infricosata si l-am vazut pe preot inconjurat de raze de lumina.
Atunci mi-am dat seama ca avea o viata sfanta, am alergat repede la el si i-am cerut iertare. Apoi am mers la staret, atunci noaptea, si m-am marturisit, spunandu-mi greseala''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu