“Visez
o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit
şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni
tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului.
Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe
dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună
întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu
vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori
între ei şi ei înşişi… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu
conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.” Constantin
Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu