IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL
Umbland fratii Vasile si Constantin cu oile prin padurile Sihlei, au intalnit mai multi calugari pustnici in apropiere de pestera Sfintei Teodora si de Rapa lui Coroi, la trei kilometri de Sihla.
Odata au aflat un bordei pustnicesc sub radacinile brazilor din adancul muntilor. Au batut in usa, dar n-a raspuns nimeni. Intrand inauntru, au vazut o masa si o hartie pe ea unde scria: ''Aici locuieste jivina pamantului, D.C.''. Unul dintre frati a zis: ''Cati robi ascunsi are Hristos in padurile acestea!''
Dupa cateva zile au aflat taina bordeiului, caci a sosit intr-o seara la stana Sihastriei parintele ce se nevoia in acea coliba, Ierodiaconul Cristofor. A venit cu o traista in spate, unde purta craniul unui sfant pe care il aflase in padure in chip minunat si care raspandea o buna mireasma. Apoi Ierodiaconul Cristofor a mers impreuna cu fratii de la stana la egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie, si i-a spus cum a aflat acele moaste pe care le purta la sine, zicand:
''Pe cand ma intorceam de la Schitul Sihla la bordeiul meu de sub Rapa lui Coroi, unde am slujit Sfanta Liturghie cu egumenul Schitului in ziua Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, am adormit pe poteca, sub un brad. Deodata, o mana nevazuta m-a sculat din somn. Nevazand pe nimeni, am adormit din nou. Dupa putin timp, iarasi m-a desteptat cineva si am vazut in vazduh un cuvios care mi-a zis: ''Parinte Cristofor, mergi o suta de pasi la dreapta si vei gasi langa o pestera mica osemintele mele. Te rog sa iei numai craniul meu si sa-l porti toata viata la sfintia ta ca binecuvantare, iar celelalte oase sa le ingropi in pamant''.
Atunci am facut Sfanta Cruce si am plecat sa aflu acele sfinte moaste. Cum le-am aflat, am inceput sa ma rog, apoi le-am sarutat, am implinit porunca si am plecat cu craniul la bordei. Ma simteam foarte fericit si plin de bucurie duhovniceasca. Dar ma gandeam al cui era acest craniu. Rugandu-ma mult, mi-a aparut inainte cuviosul si mi-a zis: ''Parinte Cristofor, iti multumesc ca mi-ai ingropat osemintele si ai facut ascultare, luand craniul meu. Iar daca doresti sa afli numele meu, ma numesc Ieroschimonahul Pavel''. Era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla''.
Acest cuvios ierodiacon a zabovit trei zile la Schitul Sihastria, savarsind zilnic Sfanta Liturghie impreuna cu egumenul Ioanichie, si toti au sarutat sfintele moaste ale Cuviosului Pavel.
Apoi Parintele Cristofor a plecat inapoi in padure, ducand si craniul pustnicului. Zadarnic au incercat parintii din Sihastria sa-i gaseasca macar bordeiul, caci nimeni nu l-a mai aflat. Se vorbeste in traditia locului ca intre Schitul Sihla si Rapa lui Coroi din apropiere este un loc tainuit de Dumnezeu, pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor multi sihastri sfinti. Poate acolo sa fi adormit si Parintele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel in bratele sale.
Umbland fratii Vasile si Constantin cu oile prin padurile Sihlei, au intalnit mai multi calugari pustnici in apropiere de pestera Sfintei Teodora si de Rapa lui Coroi, la trei kilometri de Sihla.
Odata au aflat un bordei pustnicesc sub radacinile brazilor din adancul muntilor. Au batut in usa, dar n-a raspuns nimeni. Intrand inauntru, au vazut o masa si o hartie pe ea unde scria: ''Aici locuieste jivina pamantului, D.C.''. Unul dintre frati a zis: ''Cati robi ascunsi are Hristos in padurile acestea!''
Dupa cateva zile au aflat taina bordeiului, caci a sosit intr-o seara la stana Sihastriei parintele ce se nevoia in acea coliba, Ierodiaconul Cristofor. A venit cu o traista in spate, unde purta craniul unui sfant pe care il aflase in padure in chip minunat si care raspandea o buna mireasma. Apoi Ierodiaconul Cristofor a mers impreuna cu fratii de la stana la egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie, si i-a spus cum a aflat acele moaste pe care le purta la sine, zicand:
''Pe cand ma intorceam de la Schitul Sihla la bordeiul meu de sub Rapa lui Coroi, unde am slujit Sfanta Liturghie cu egumenul Schitului in ziua Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, am adormit pe poteca, sub un brad. Deodata, o mana nevazuta m-a sculat din somn. Nevazand pe nimeni, am adormit din nou. Dupa putin timp, iarasi m-a desteptat cineva si am vazut in vazduh un cuvios care mi-a zis: ''Parinte Cristofor, mergi o suta de pasi la dreapta si vei gasi langa o pestera mica osemintele mele. Te rog sa iei numai craniul meu si sa-l porti toata viata la sfintia ta ca binecuvantare, iar celelalte oase sa le ingropi in pamant''.
Atunci am facut Sfanta Cruce si am plecat sa aflu acele sfinte moaste. Cum le-am aflat, am inceput sa ma rog, apoi le-am sarutat, am implinit porunca si am plecat cu craniul la bordei. Ma simteam foarte fericit si plin de bucurie duhovniceasca. Dar ma gandeam al cui era acest craniu. Rugandu-ma mult, mi-a aparut inainte cuviosul si mi-a zis: ''Parinte Cristofor, iti multumesc ca mi-ai ingropat osemintele si ai facut ascultare, luand craniul meu. Iar daca doresti sa afli numele meu, ma numesc Ieroschimonahul Pavel''. Era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla''.
Acest cuvios ierodiacon a zabovit trei zile la Schitul Sihastria, savarsind zilnic Sfanta Liturghie impreuna cu egumenul Ioanichie, si toti au sarutat sfintele moaste ale Cuviosului Pavel.
Apoi Parintele Cristofor a plecat inapoi in padure, ducand si craniul pustnicului. Zadarnic au incercat parintii din Sihastria sa-i gaseasca macar bordeiul, caci nimeni nu l-a mai aflat. Se vorbeste in traditia locului ca intre Schitul Sihla si Rapa lui Coroi din apropiere este un loc tainuit de Dumnezeu, pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor multi sihastri sfinti. Poate acolo sa fi adormit si Parintele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel in bratele sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu