Generalitati
Herniile reprezinta exteriorizarea
unui organ (sau parte din organ, de obicei ansa intestinala) din cavitatea in
care se gaseste in mod normal, printr-un punct slab sau defect parietal in
stratul muscular al acelei cavitati.
Acest tip de patologie este cel mai bine reprezentata de herniile peretelui abdominal - caracterizate prin exteriorizarea viscerelor apartinand cavitatii peritoneale printr-o zona slaba a peretelui, aceasta exteriorizare putand avea caracter temporar sau permanent.
In functie de localizarea zonei cu rezistenta slaba, herniile se clasifica in:
- Hernii inghinale: sunt cele mai frecvente tipuri de hernii (peste 80% din total) si apar clinic sub forma unor proeminente la nivelul scrotului sau pe traiectul canalului inghinal. Se produc printr-un defect al canalului inghinal. Astfel de hernii sunt mai frecvente la barbati comparativ cu femeile si incidenta lor creste cu inaintarea in varsta.
- Hernii femurale - se afla pe locul 2 ca frecventa de aparitie si afecteaza in special femeile (raportul femei/barbati fiind de 3/1) datorita particularitatilor anatomice ale pelvisului. Apar ca proeminente localizate in partea superioara a coapsei.
- Hernii ombilicale - reprezinta 5-10% din totalul herniilor si sunt mai frecvente mai ales la copiii mici si la femeile obeze (in special dupa 60 de ani) sau multipare. Sunt recunoscute ca proeminente ce deplaseaza ombilicul (uneori pot fi greu de depistat, la pacientii supraponderali).
- Herniile incizionale: reprezinta un tip particular ce se produce la nivelul cicatricilor post-interventii chirurgicale abdominale (se numesc mai frecvent eventratii dobandite daca viscerul ramane subcutanat, sau evisceratii, daca exteriorizarea este completa).
Acest tip de patologie este cel mai bine reprezentata de herniile peretelui abdominal - caracterizate prin exteriorizarea viscerelor apartinand cavitatii peritoneale printr-o zona slaba a peretelui, aceasta exteriorizare putand avea caracter temporar sau permanent.
In functie de localizarea zonei cu rezistenta slaba, herniile se clasifica in:
- Hernii inghinale: sunt cele mai frecvente tipuri de hernii (peste 80% din total) si apar clinic sub forma unor proeminente la nivelul scrotului sau pe traiectul canalului inghinal. Se produc printr-un defect al canalului inghinal. Astfel de hernii sunt mai frecvente la barbati comparativ cu femeile si incidenta lor creste cu inaintarea in varsta.
- Hernii femurale - se afla pe locul 2 ca frecventa de aparitie si afecteaza in special femeile (raportul femei/barbati fiind de 3/1) datorita particularitatilor anatomice ale pelvisului. Apar ca proeminente localizate in partea superioara a coapsei.
- Hernii ombilicale - reprezinta 5-10% din totalul herniilor si sunt mai frecvente mai ales la copiii mici si la femeile obeze (in special dupa 60 de ani) sau multipare. Sunt recunoscute ca proeminente ce deplaseaza ombilicul (uneori pot fi greu de depistat, la pacientii supraponderali).
- Herniile incizionale: reprezinta un tip particular ce se produce la nivelul cicatricilor post-interventii chirurgicale abdominale (se numesc mai frecvent eventratii dobandite daca viscerul ramane subcutanat, sau evisceratii, daca exteriorizarea este completa).
In multe situatii herniile nu au o
cauza anume si corect decelata, multe din ele fiind considerate a fi hernii de
efort (apar in urma unor eforturi fizice intense care cresc presiunea in
cavitatea peritoneala, favorizand astfel deschiderea unor puncte slabe din
punct de vedere anatomic ale peretelui abdominal, prin care se vor angaja anse
intestinale.
Herniile apar si la copii, mai ales la nou-nascuti si sugari, in special la nivelul ombilicului, datorita intarzierii cicatrizarii inelului ombilical. Herniile inghinale sunt si ele destul de frecvente: 5 din 100 de copii avand o asemenea problema (baietii sunt mai frecvent afectati decat fetele). Uneori simptomatologia este minima, iar hernia este detectata tarziu, in perioada adulta. Aparitia herniilor de orice tip la copil este favorizata de statusul nutritional defavorabil si malnutritie.
Specialistii considera ca exista trei factori ce favorizeaza aparitia herniilor: factori congenitali, metabolici si presionali.
- Factorii congenitali sunt reprezentati de istoricul familial de hernii, persistenta herniei ombilicale fiziologice, testicul necoborat, persistenta canalului peritoneo-vaginal.
- Factori metabolici: antecedente sau boala manifesta precum: tuberculoza, diverse neoplazii, diabet zaharat, fibroza chistica.
- Factori presionali: constipatie cronica, BPOC (prin tuse cronica), disectazie de col vezical (datorita globului vezical), adenom de prostata (ce implica un efort de mictiune crescut), si alte situatii care maresc presiunea: obezitate, ascita, tumori voluminoase, sarcina.
Herniile apar si la copii, mai ales la nou-nascuti si sugari, in special la nivelul ombilicului, datorita intarzierii cicatrizarii inelului ombilical. Herniile inghinale sunt si ele destul de frecvente: 5 din 100 de copii avand o asemenea problema (baietii sunt mai frecvent afectati decat fetele). Uneori simptomatologia este minima, iar hernia este detectata tarziu, in perioada adulta. Aparitia herniilor de orice tip la copil este favorizata de statusul nutritional defavorabil si malnutritie.
Specialistii considera ca exista trei factori ce favorizeaza aparitia herniilor: factori congenitali, metabolici si presionali.
- Factorii congenitali sunt reprezentati de istoricul familial de hernii, persistenta herniei ombilicale fiziologice, testicul necoborat, persistenta canalului peritoneo-vaginal.
- Factori metabolici: antecedente sau boala manifesta precum: tuberculoza, diverse neoplazii, diabet zaharat, fibroza chistica.
- Factori presionali: constipatie cronica, BPOC (prin tuse cronica), disectazie de col vezical (datorita globului vezical), adenom de prostata (ce implica un efort de mictiune crescut), si alte situatii care maresc presiunea: obezitate, ascita, tumori voluminoase, sarcina.
Simptomatologia herniilor este
nespecifica si include:
- jena, disconfort sau durere cu localizare inghinala, femurala sau ombilicala ce se accentueaza la aplecare, la ridicarea unor greutati sau la efortul de tuse (cand poate capata caracter viu, ascutit)
- pacientul descrie efectiv o proeminenta dureroasa; durerea este minima in cazul copiilor
- in cazul herniilor complicate apar precoce: varsaturi abundente ce ajung in final sa capete caracter fecaloid, meteorism abdominal si tegumentele abdominale apar destinse.
- jena, disconfort sau durere cu localizare inghinala, femurala sau ombilicala ce se accentueaza la aplecare, la ridicarea unor greutati sau la efortul de tuse (cand poate capata caracter viu, ascutit)
- pacientul descrie efectiv o proeminenta dureroasa; durerea este minima in cazul copiilor
- in cazul herniilor complicate apar precoce: varsaturi abundente ce ajung in final sa capete caracter fecaloid, meteorism abdominal si tegumentele abdominale apar destinse.
Medicul confirma prezenta herniei
prin efectuarea unui examen clinic general centrat pe zona dureroasa descrisa
de pacient. La examinarea fizica se constata o formatiune cu aspect tumoral
localizata la nivelul unui punct slab al peretelui abdominal. Medicul va
inspecta aceasta formatiune si va insista asupra evidentierii unor
caracteristici definitorii pentru hernia necomplicata: expansiunea ei cand
creste presiunea abdominala (la tuse) si reductibilitatea ei digitala (in
ortostatism) si spontana (in clinostatism).
Unele hernii pot trece neobservate, in special cele ale copiilor mici, cand nu sunt insotite de simptomatologie dureroasa, de aceea medicul trebuie sa insiste in examinare si sa puna copilul sa tuseasca sau sa observe modificarile de forma ale abdomenului in timpul plansului.
Examenul general este important pentru evaluarea starii de sanatate si aduce informatii utile pentru prognostic, uneori orientand investigatiile si masurile terapeutice ulterioare.
Se recomanda investigarea aparatului respirator, digestiv, precum si efectuarea investigatiilor imagistice pentru depistarea unor eventuale afectiuni care au favorizat aparitia herniei.
Unele hernii pot trece neobservate, in special cele ale copiilor mici, cand nu sunt insotite de simptomatologie dureroasa, de aceea medicul trebuie sa insiste in examinare si sa puna copilul sa tuseasca sau sa observe modificarile de forma ale abdomenului in timpul plansului.
Examenul general este important pentru evaluarea starii de sanatate si aduce informatii utile pentru prognostic, uneori orientand investigatiile si masurile terapeutice ulterioare.
Se recomanda investigarea aparatului respirator, digestiv, precum si efectuarea investigatiilor imagistice pentru depistarea unor eventuale afectiuni care au favorizat aparitia herniei.
Tratamentul herniilor este exclusiv
chirurgical, iar obiectivele sale principale sunt: desfiintarea sacului herniar
cu aducerea ansei herniate inapoi in cavitatea peritoneala si refacerea
integritatii peretelui abdominal (cu intarirea stratului muscular de la acel
nivel).
Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte la spital imediat dupa ce au observat formatiunea herniara sau prezinta simptomatologie dureroasa asociata ei, deoarece tratamentul are cele mai bune rezultate inainte ca hernia ca creasca in dimensiuni si sa apara complicatiile.
Exista insa si situatii in care interventia se temporizeaza - in special in cazul bolnavilor cu insuficiente cronice, varstnicilor, obezilor. Acestora le este recomandata utilizarea diferitelor centuri ce mentin herniile reduse.
Majoritatea herniilor pot fi reduse digital (ansa intra in cavitate prin impingerea usoara cu degetul). Aceasta este o caracteristica a tuturor herniilor necomplicate.
In cazul in care hernia nu mai poate fi redusa, sau reducerea este dureroasa, semnifica aparitia complicatiilor. In aceste situatii (numite de specialisti hernii strangulate) se intervine in regim de urgenta, altfel ansa angajata in sacul herniar risca sa se necrozeze (prin instalarea ischemiei vasculare) ceea ce va antrena o serie de complicatii sistemice, putand pune viata pacientului in pericol.
Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte la spital imediat dupa ce au observat formatiunea herniara sau prezinta simptomatologie dureroasa asociata ei, deoarece tratamentul are cele mai bune rezultate inainte ca hernia ca creasca in dimensiuni si sa apara complicatiile.
Exista insa si situatii in care interventia se temporizeaza - in special in cazul bolnavilor cu insuficiente cronice, varstnicilor, obezilor. Acestora le este recomandata utilizarea diferitelor centuri ce mentin herniile reduse.
Majoritatea herniilor pot fi reduse digital (ansa intra in cavitate prin impingerea usoara cu degetul). Aceasta este o caracteristica a tuturor herniilor necomplicate.
In cazul in care hernia nu mai poate fi redusa, sau reducerea este dureroasa, semnifica aparitia complicatiilor. In aceste situatii (numite de specialisti hernii strangulate) se intervine in regim de urgenta, altfel ansa angajata in sacul herniar risca sa se necrozeze (prin instalarea ischemiei vasculare) ceea ce va antrena o serie de complicatii sistemice, putand pune viata pacientului in pericol.
Vindecarea spontana a herniilor este
foarte rara si apare doar in cazul herniilor ombilicale sau inghinale
congenitale, nu si in cazul celor dobandite.
La adult herniile cresc in timp si se pot complica relativ usor.
In general, prognosticul este bun dupa vindecarea chirurgicala, riscul de recurenta fiind de doar 1-3%.
La adult herniile cresc in timp si se pot complica relativ usor.
In general, prognosticul este bun dupa vindecarea chirurgicala, riscul de recurenta fiind de doar 1-3%.
In absenta tratamentului, herniile
se maresc progresiv prin accentuarea defectului parietal si dezvolta
complicatii, cum ar fi:
- incarcerare - apare in momentul in care hernia nu mai poate fi redusa si se datoreaza dezvoltarii unor aderente ale intestinului la sacul herniar; incarcerarea asociaza risc de strangulare
- strangularea este o urgenta chirurgicala; implica suprimarea brusca a vascularizatiei segmentului de ansa herniat cu aparitia consecutiva a necrozei ischemice. Ansa devitalizata devine nefunctionala si se va produce in continuare, ocluzie intestinala.
- peritonite herniare - peritonita aparuta prin perforarea intestinului strangulat
- pierderea dreptului la domiciliu - este cazul tumorilor vechi, gigante, al caror continut este mai mare decat continutul cavitatii peritoneale. Acestea la randul lor au o serie de complicatii, precum: tahicardie, tulburari de ritm cardiac, dispnee.
Complicatii mai rare - sunt asociate interventiei chirurgicale:
- lezarea structurilor testiculare cu afectarea functiei reproductive
- lezari de nervi cu instalarea paresteziilor si chiar anesteziilor locale (pierderea sensibilitatii tegumentare).
- incarcerare - apare in momentul in care hernia nu mai poate fi redusa si se datoreaza dezvoltarii unor aderente ale intestinului la sacul herniar; incarcerarea asociaza risc de strangulare
- strangularea este o urgenta chirurgicala; implica suprimarea brusca a vascularizatiei segmentului de ansa herniat cu aparitia consecutiva a necrozei ischemice. Ansa devitalizata devine nefunctionala si se va produce in continuare, ocluzie intestinala.
- peritonite herniare - peritonita aparuta prin perforarea intestinului strangulat
- pierderea dreptului la domiciliu - este cazul tumorilor vechi, gigante, al caror continut este mai mare decat continutul cavitatii peritoneale. Acestea la randul lor au o serie de complicatii, precum: tahicardie, tulburari de ritm cardiac, dispnee.
Complicatii mai rare - sunt asociate interventiei chirurgicale:
- lezarea structurilor testiculare cu afectarea functiei reproductive
- lezari de nervi cu instalarea paresteziilor si chiar anesteziilor locale (pierderea sensibilitatii tegumentare).
Pacientii sunt sfatuiti sa se
prezinte de urgenta la medic daca:
- au fost diagnosticati cu hernie, insa observa ca nu pot reduce usor continutul acesteia
- au varsaturi, greata, febra, meteorism abdominal
- sacul herniar isi modifica aspectul, devenind rosu sau cianotic sau, din contra, foarte palid comparativ cu tegumentele din jur.
Medicul trebuie consultat si daca:
- pacientul observa aparitia unei formatiuni herniare
- hernia ombilicala a unui copil nu se vindeca pana cand acesta implineste 5 ani.
- au fost diagnosticati cu hernie, insa observa ca nu pot reduce usor continutul acesteia
- au varsaturi, greata, febra, meteorism abdominal
- sacul herniar isi modifica aspectul, devenind rosu sau cianotic sau, din contra, foarte palid comparativ cu tegumentele din jur.
Medicul trebuie consultat si daca:
- pacientul observa aparitia unei formatiuni herniare
- hernia ombilicala a unui copil nu se vindeca pana cand acesta implineste 5 ani.
Sfaturile specialistilor includ:
- mentinerea unei greutati normale: pacientii obezi ar trebui sa incerce sa slabeasca
- evitarea eforturilor intense, in special daca persoanele sunt in varsta
- adoptarea unei diete bogate in fibre, consumul unor cantitati adecvate de lichide care sa previna instalarea constipatiei si efectuare de exercitii fizice zilnic.
- mentinerea unei greutati normale: pacientii obezi ar trebui sa incerce sa slabeasca
- evitarea eforturilor intense, in special daca persoanele sunt in varsta
- adoptarea unei diete bogate in fibre, consumul unor cantitati adecvate de lichide care sa previna instalarea constipatiei si efectuare de exercitii fizice zilnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu