Astronauţii pot plânge, desigur, doar sunt oameni. Cu toate
acestea, în condiţii de gravitate zero lacrimile nu curg, aşa cum se întâmplă
pe Pământ, ci se acumulează în jurul globului ocular.
Din acest motiv, a plânge în spaţiu poate fi o acţiune dureroasă, după cum o
descrie Chris Hadfield, astronaut ISS. Întrebat fiind pe Twitter dacă
astronauţii pot plânge în spaţiu acesta a răspuns: „Ochii produc lacrimi dar
ele rămân în ochi şi formează o minge lichidă. De fapt, ele încep să usture
puţin. În spaţiu, lacrimile nu se varsă”.
Teoretic, plânsul nu ar trebui să fie dureros. Din punct de vedere evolutiv,
el este considerat a fi un act cu efect paliativ. Prin urmare, lacrimile ar
trebui să calmeze şi nu să provoace durere. Totuşi, în condiţii de gravitaţie
zero, vederea poate fi afectată. Una dintre explicaţii ar putea fi aceea că
atunci când oamenii petrec mult timp în microgravitaţie, fluidele încep să se
deplaseze spre cap. O altă variantă ar fi că spaţiul provoacă „uscarea”
ochilor, motiv pentru care apariţia bruscă a lacrimilor ar putea produce
usturime.
Din fericire, dacă lacrimile apar la bordul navei, astronautul şi le poate
înlătura cu o bucată de material sau poate aştepta până devin suficient de mari
pentru a ieşi singure din ochi.
Sursa: The
Atlantic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu