VIATA PARINTELUI CLEOPA

ALTA ISPITIRE CU IUBIREA DE ARGINT
Parintele Cleopa ne spunea: ''Cand eram frate in Sihastria, nimeni nu-si incuia chilia, caci nici nu avea cine si ce fura. Tot ce aveam nevoie, ni se dadea de la obste. Dar sa vezi cum a vrut vrajmasul sa ma prinda odata cu patima iubirii de argint. Prin anul 1937, cand eram bucatar, a venit un credincios la noi si mi-a zis: ''Parinte Cleopa, iata ce monede noi si frumoase au iesit!'' Si mi-a dat una si mie.
Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastra sub o hartie, ca sa nu-l vada nimeni, si am incuiat usa. De la bucatarie ma duceam mereu la chilie si saltam hartia de pe geam, sa vad daca nu a disparut banul. Nu trecea mult si iar ma duceam la chilie!
Într-o zi, vazand eu ca mi-a lipit vrajmasul inima de ban, incat tineam usa incuiata si ma gandeam numai la el, am facut semnul Sfintei Cruci, am descuiat din nou usa chiliei si am dat banul la un sarac.
Asa am scapat de iubirea de argint!''

ARDEREA SCHITULUI SIHASTRIA
Prin anii 1938-1941, Schitul Sihastria numara peste 35 de parinti si frati. Însa chiliile erau toate din lemn de brad si destul de vechi, caci batranul staret Ioanichie, avand peste 80 de ani, cu greu putea sa se ingrijeasca de toate cele de trebuinta.
În data de 30 mai 1941, apropiindu-se sarbatoarea Înaltarii Domnului, cand mii de pelerini vin sa se inchine la manastirile nemtene si sa asculte Sfanta Liturghie de la Manastirea Neamt, fratii si parintii de la Sihastria se sileau si ei sa faca fata numerosilor credinciosi care poposeau cate o noapte in fiecare manastire.
Dar fiind seceta si batand un vant uscat, deodata de la o scanteie s-a aprins o chilie de lemn si, intr-o jumatate de ceas, toata incinta era cuprinsa de flacari, arzand toate chiliile, acoperisul bisericii de piatra si paraclisul de lemn cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana, si nu s-au mai putut salva decat putine obiecte de cult.
În acea invalmaseala, cativa credinciosi au intrat prin flacari si au scos din paraclis Sfanta Evanghelie, Sfintele Taine, cateva icoane si sfintele vase. Dar, nestiind unde se afla Sfintele Moaste, le-au lasat in Sfantul Altar si au fugit afara. Si pe cand toti se intristau pentru pierderea sfintelor moaste, deodata s-a vazut prin vazduh o cutie alba de argint cu o panglica rosie lunga, unde se pastrau moastele sfintilor, care, iesind singura din paraclis si zburand pe deasupra, a cazut in mijlocul curtii.
Vazand parintii aceasta minune, au ridicat cutia cu sfintele moaste, le-au sarutat si au multumit lui Dumnezeu cu lacrimi. Iata ca Dumnezeul minunilor face minuni in toata vremea si locul, daca avem credinta si ne rugam Lui cu lacrimi si smerenie!
Apoi batranul staret Ioanichie Moroi, vazand ca toata osteneala lui de peste 30 de ani s-a risipit intr-un singur ceas, cu lacrimi in ochi a facut trei metanii in fata bisericii de piatra ramasa fara acoperis, si a zis cuvintele dreptului Iov: Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat! Amin.
Prin asemenea ispite, primejdii si necazuri i-a fost dat sa treaca acestui cuvios staret, pana s-a mutat la cerestile lacasuri. Dar Protosinghelul Ioanichie nu se descuraja, ci ii imbarbata pe toti, zicand: ''Parintilor, sa nu va descurajati ca a ars manastirea. Ca pentru pacatele noastre a ars si pentru ca sa se reinnoiasca ctitorii! Sfintiile voastre rabdati toate ispitele cu tarie si nu parasiti locul acesta sfintit prin rugaciunile si lacrimile inaintasilor nostri. Numai sa tineti cu tarie randuiala acestui schit. Ca cine nu tine randuiala locului, il izgoneste locul de aici! Pastrati randuielile calugaresti si nu lasati nesavarsite nici intr-o zi dumnezeiasca Liturghie si cele sapte Laude.
De veti face asa si veti duce viata curata si veti avea dragoste intre voi, sa stiti ca Maica Domnului va ridica din cenusa acest sfant lacas si veti avea pace si mantuire in locul acesta. Iar de nu veti pazi cu sfintenie pravila, postul si datoriile voastre calugaresti, sa stiti ca se va pustii locul acesta. Ca lui Dumnezeu mai mult ii place un loc pustiu si curat, decat un loc cu calugari multi si dezbinati!''

CUM A FOST ALES LOCTIITOR DE EGUMEN MONAHUL CLEOPA
Dupa incendiul din vara anului 1941, Schitul Sihas-tria supravietuia din ce in ce mai greu. Batranul staret, in varsta de 82 de ani, era tot mai bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. Ba, a fost si batut de hotii Balta, care i-au scos un ochi.
În vara anului 1942, in Sihastria slujea numai Ieroschimonahul Ioil Gheorghiu, ucenicul batranului staret, ajutat de Ieromonahul Calistrat Bobu. Apoi, din cauza lipsei de chilii, dupa incendiul amintit, o buna parte din frati si calugari s-au dus la Manastirile Neamt si Secu. Mancarea se facea intr-o bucatarie de vara, iar masa se dadea la obste intr-un beci, care tinea loc de trapeza in timpul zilei, iar noaptea era dormitor pentru parinti.
Staretul Ioanichie Moroi avea insa si mangaieri. Odata, pe cand era bolnav si se ingrijora pentru soarta schitului, a intrat in chilia lui o femeie imbracata cu buna cuviinta si, apropiindu-se de el, i-a zis: ''Nu te intrista, Parinte Ioanichie. De acum ne vom ingriji noi de acest sfant lacas!'' Era Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, patroana schitului! Într-adevar, din anul 1942 s-a simtit permanent acoperamantul si binecuvantarea Maicii Dom-nului peste Sihastria.
În aceeasi perioada, parintii duhovnici, impreuna cu tot soborul, la propunerea egumenului Ioanichie Moroi, au hotarat sa-l numeasca loctiitor de egumen pe monahul Cleopa Ilie, care era tanar, hotarat si foarte duhovnicesc. Atunci duhovnicii si batranii au facut rugaciune in biserica la icoana Maicii Domnului si apoi au urcat cu totii la stana schitului de pe muntele Taciunele, ca sa-l cheme pe Parintele Cleopa ca loctiitor de staret pana va randui Dumnezeu un egumen.
Era in Postul Sfintilor Apostoli. Cand au ajuns cu totii la stana, fratii, impreuna cu Parintele Cleopa, tundeau oile. Atunci Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, care era mai indraznet, i-a zis:
- Parinte Cleopa, a venit vremea, ca pe timpul lui David, sa lasi pe cele fatatoare si de acum sa pasti pe cele cuvantatoare! Iata, schitul este ars, staretul nostru este orb si bolnav si calugarii se risipesc! Vino si ajuta la refacerea schitului. Te vrem cu totii, te cheama si parintele staret Ioanichie, care ne-a crescut pe toti, ca el nu mai poate!
Auzind aceste cuvinte, Parintele Cleopa a zis:
- Eu sunt prea tanar si nu pot sa fiu staret la schit. Cautati pe altcineva, ca eu nu ma pricep sa povatuiesc sufletele si sunt om pacatos!
- Ba nu, Parinte Cleopa, acum te cheama Dumne-zeu si trebuie sa faci ascultare, cum ai facut totdeauna! Te vom ajuta si noi si, cu rugaciunile Maicii Domnului, avem nadejde ca vei putea salva obstea schitului nostru care se risipeste din zi in zi!
- Va rog, parintilor, a zis monahul Cleopa, mai lasati-ma sa ma rog lui Dumnezeu si sa ma gandesc o luna de zile, ca sunt tanar si nu stiu ce sa fac! Daca nu, ma duc la Manastirea Secu!
- Bine, Parinte Cleopa, te lasam o luna de zile sa te rogi!
Apoi, coborand de la stana, a zis duhovnicul Calistrat: ''Prea repede l-am luat pe Parintele Cleopa! Sa ne rugam la Maica Domnului si sa-l mai lasam sa se gandeasca!''
A doua zi, Parintele Cleopa a scris o carte postala Parintelui Paisie de la Schitul Cozancea si i-a cerut sfat ce sa faca in aceasta grea incercare. Iar el a postit trei zile si s-a rugat in taina lui Dumnezeu sa se faca voia Sa.
Dupa zece zile a primit de la pustnicul Paisie o carte postala cu urmatorul cuprins: ''Dragul tatei, de la mine pacatosul sa fii ca si cum n-ai da si ca si cum n-ai lua! Nu te bucura cand te-or pune staret si nu te supara cand te-or scoate din staretie! Fa ascultare de batranul staret si de soborul parintilor si lasa-te intru toate in voia lui Dumnezeu!''
Astfel, Schimonahul Paisie l-a binecuvantat sa ajute la innoirea Schitului Sihastria si trecand o luna de zile de rugaciune si asteptare, monahul Cleopa a luat conducerea administrativa a obstii. Parintii si fratii s-au bucurat de aceasta schimbare si toti ascultau de cuvantul sau. Ba si batranul staret era fericit ca ucenicul sau iubit a fost randuit de Dumnezeu sa povatuiasca acest schit.