SCHITUL SIHASTRIA ÎNTRE ANII 1945-1946
Odata cu incetarea razboiului, lucrarile de reinnoire a schitului, incepute in anul 1942, au continuat inca trei ani. Astfel, in anul 1945 s-a terminat si s-a sfintit trapeza noua, unde puteau lua masa peste o suta de persoane. De asemenea s-au terminat in buna parte chiliile de pe latura de nord a incintei, cu zece incaperi mari, si bucataria pentru intreaga obste. În anii 1945-1946 s-a refacut si corpul de chilii din partea de sud a incintei, compus tot din zece incaperi, insa mai mici.
Iata ce povestea Parintele Cleopa despre greutatile care le-a intampinat cu innoirea schitului: ''Cand m-au numit staret, era foarte greu. Schitul nu avea nici de unele. Hramul venea si noi nu aveam nimic pregatit. Chiliile erau arse si clopotele topite, iar la biserica mare fusese de asemenea mistuit de flacari acoperisul. Atunci m-am dus la Manastirea Neamt sa imprumut ceva bani. Dar nu mi-au dat, caci nu aveau fonduri.
Apoi am trecut pe la Protosinghelul Ioachim Spataru, omul lui Dumnezeu! La el se afla un bun crestin din Bucuresti, Constantin Valsan, director general la Telefoane. Acesta, auzind ca nu avem nimic pentru hram, mi-a dat 800.000 de lei, bani multi pe vremea aceea. Cand am venit la Sihastria, ma astepta Parintele Ioil Gheorghiu, duhovnicul nostru, care se ruga lui Dumnezeu ca sa primim ceva ajutor. Auzind de donatia primita, s-a mirat si a multumit lui Dumnezeu''.
În primavara anului 1946, credinciosii din comuna Radaseni - Suceava, care fusesera evacuati pe timpul razboiului in padurile din jurul Sihastriei, au hotarat sa construiasca, in mod gratuit, un nou paraclis de iarna in locul celui incendiat in anul 1941, cu acelasi hram - Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Ctitorul acestui nou sfant lacas a fost Ieromonahul si duhovnicul Gherasim Campanu, originar din acelasi sat. Pana la sfarsitul anului 1946, paraclisul era aproape gata. Lipsea doar catapeteasma, care era in lucru, si pictura interioara. Prin aceasta, locuitorii din Radaseni, ca si din alte sate, au savarsit un act de recunostinta lui Dumnezeu si nevoitorilor din acest schit, pentru ca au fost izbaviti de primejdii si de moarte la Sihastria, pe timpul razboiului din vara anului 1944.
În acesti doi ani, 1945-1946, a randuit Dumnezeu sa vina numerosi tineri si varstnici in obstea schitului, marindu-se mult numarul vietuitorilor. Aceasta s-a intam-plat din doua motive. Întai, din cauza foametei si a saraciei care amenintau intreaga tara, si al doilea, pentru renumele deosebit pe care incepuse sa-l aiba Protosin-ghelul Cleopa. De aceea Schitul Sihastria luase o amploare atat duhovniceasca, cat si materiala deosebita.
Sufletul acestei propasiri era, desigur, Parintele Cleopa, omul lui Dumnezeu, care incepuse sa fie tot mai vestit in partea locului. Caci in timp ce alte manastiri si schituri aveau lipsa de personal si mai ales lipsa de parinti duhovnicesti, Sihastria inflorea din zi in zi datorita blandului si milostivului egumen al acestui schit. El era parinte, tata si povatuitor sufletesc al tuturor: calugari, intelectuali, credinciosi de rand, saraci si cersetori.
Zilnic era cautat de toti si statea in mijlocul mul-timii, ajutand, sfatuind, mustrand, hranind si impacand pe fiecare. Astfel, Parintele Cleopa s-a facut cunoscut in tara mai ales prin darul cuvantului si prin predici, apoi prin spovedanie si sfatuire duhovniceasca, si, al treilea, prin milostenie.
Datorita bunatatii si intelepciunii sale duhovnicesti, Dumnezeu sporea harul si darul in el si le revarsa peste obstea acestui schit, cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestui sfant asezamant.
Odata cu incetarea razboiului, lucrarile de reinnoire a schitului, incepute in anul 1942, au continuat inca trei ani. Astfel, in anul 1945 s-a terminat si s-a sfintit trapeza noua, unde puteau lua masa peste o suta de persoane. De asemenea s-au terminat in buna parte chiliile de pe latura de nord a incintei, cu zece incaperi mari, si bucataria pentru intreaga obste. În anii 1945-1946 s-a refacut si corpul de chilii din partea de sud a incintei, compus tot din zece incaperi, insa mai mici.
Iata ce povestea Parintele Cleopa despre greutatile care le-a intampinat cu innoirea schitului: ''Cand m-au numit staret, era foarte greu. Schitul nu avea nici de unele. Hramul venea si noi nu aveam nimic pregatit. Chiliile erau arse si clopotele topite, iar la biserica mare fusese de asemenea mistuit de flacari acoperisul. Atunci m-am dus la Manastirea Neamt sa imprumut ceva bani. Dar nu mi-au dat, caci nu aveau fonduri.
Apoi am trecut pe la Protosinghelul Ioachim Spataru, omul lui Dumnezeu! La el se afla un bun crestin din Bucuresti, Constantin Valsan, director general la Telefoane. Acesta, auzind ca nu avem nimic pentru hram, mi-a dat 800.000 de lei, bani multi pe vremea aceea. Cand am venit la Sihastria, ma astepta Parintele Ioil Gheorghiu, duhovnicul nostru, care se ruga lui Dumnezeu ca sa primim ceva ajutor. Auzind de donatia primita, s-a mirat si a multumit lui Dumnezeu''.
În primavara anului 1946, credinciosii din comuna Radaseni - Suceava, care fusesera evacuati pe timpul razboiului in padurile din jurul Sihastriei, au hotarat sa construiasca, in mod gratuit, un nou paraclis de iarna in locul celui incendiat in anul 1941, cu acelasi hram - Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Ctitorul acestui nou sfant lacas a fost Ieromonahul si duhovnicul Gherasim Campanu, originar din acelasi sat. Pana la sfarsitul anului 1946, paraclisul era aproape gata. Lipsea doar catapeteasma, care era in lucru, si pictura interioara. Prin aceasta, locuitorii din Radaseni, ca si din alte sate, au savarsit un act de recunostinta lui Dumnezeu si nevoitorilor din acest schit, pentru ca au fost izbaviti de primejdii si de moarte la Sihastria, pe timpul razboiului din vara anului 1944.
În acesti doi ani, 1945-1946, a randuit Dumnezeu sa vina numerosi tineri si varstnici in obstea schitului, marindu-se mult numarul vietuitorilor. Aceasta s-a intam-plat din doua motive. Întai, din cauza foametei si a saraciei care amenintau intreaga tara, si al doilea, pentru renumele deosebit pe care incepuse sa-l aiba Protosin-ghelul Cleopa. De aceea Schitul Sihastria luase o amploare atat duhovniceasca, cat si materiala deosebita.
Sufletul acestei propasiri era, desigur, Parintele Cleopa, omul lui Dumnezeu, care incepuse sa fie tot mai vestit in partea locului. Caci in timp ce alte manastiri si schituri aveau lipsa de personal si mai ales lipsa de parinti duhovnicesti, Sihastria inflorea din zi in zi datorita blandului si milostivului egumen al acestui schit. El era parinte, tata si povatuitor sufletesc al tuturor: calugari, intelectuali, credinciosi de rand, saraci si cersetori.
Zilnic era cautat de toti si statea in mijlocul mul-timii, ajutand, sfatuind, mustrand, hranind si impacand pe fiecare. Astfel, Parintele Cleopa s-a facut cunoscut in tara mai ales prin darul cuvantului si prin predici, apoi prin spovedanie si sfatuire duhovniceasca, si, al treilea, prin milostenie.
Datorita bunatatii si intelepciunii sale duhovnicesti, Dumnezeu sporea harul si darul in el si le revarsa peste obstea acestui schit, cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestui sfant asezamant.
EPISCOPUL SFÂNT IOAN DIN MUNTII SIHLEI SI PARINTELE CLEOPA
Fericitul Episcop Ioan s-a intalnit intaia oara cu fratii Constantin si Vasile in toamna anului 1930, in Muntii Sihlei, la locul numit ''Rapa lui Coroi'', cand i-a profetit lui Vasile prin fratele sau Constantin ''ca trebuie sa se pregateasca ca are de mers o cale lunga''. Într-a-devar, dupa sase luni, fratele Vasile s-a mutat la Domnul.
Despre alte intalniri ale acestui episcop minunat cu Parintele Cleopa nu avem cunostinta; dar credem ca ele au avut loc cu siguranta. Însa vremurile tulburi din anii 1940-1950 au facut sa nu se vorbeasca in public despre acest episcop sfant, care s-a nevoit in aceasta zona pana dupa anul 1951.
Cele trei ''intalniri'' din anii 1946-1947 ale Proto-singhelului Teodul Varzare, duhovnicul Manastirii Agapia, cu acest sfant episcop, in Poiana Trapezei, pe poteca ce coboara dinspre Agapia spre Sihastria, sunt destul de concludente. Prima intalnire a avut loc in primavara anului 1946, cand episcopul a cerut sa i se aduca hartie si cerneala ''ca are ceva de scris''.
Vazand pe duhovnic, episcopul l-a binecuvantat cu amandoua mainile si i-a zis cu glas profetic: ''Parinte Teodul, te duci la Sihastria, la Parintele Cleopa? De multe ori ma duc si eu la Sihastria si stau la slujba in biserica, insa, cu darul lui Dumnezeu, nu ma vede nimeni! Stiu ca sfintia ta vrei sa te retragi din Agapia la Sihastria, dar sa nu te duci. Ramai acolo si fa ascultare, ca nu degeaba te-a trimis Dumnezeu la Agapia. Acolo este mantuirea sfintiei tale!''
Iata la ce masura de sfintenie ajunsese acest mare episcop si vas al Duhului Sfant! El venea la sfintele slujbe la Sihastria, dar nu-l vedea nimeni. Însa el il cinstea in chip deosebit pe Parintele Cleopa.
A doua intalnire intre Parintele Teodul si Episcopul Ioan a avut loc in vara aceluiasi an, in acelasi loc, cand parintele i-a adus hartie si cerneala dupa cum i-a cerut, dar nimeni nu stie daca fericitul episcop a scris ceva si ce anume.
Episcopul, binecuvantandu-l iarasi cu amandoua mainile, l-a sarutat pe frunte si i-a zis: ''Parinte Teodul, te duci la Sihastria. Mai bine intoarce-te inapoi la Agapia, ca Parintele Cleopa lipseste azi din schit, caci este chemat la Manastirea Neamt la consiliu!'' Iata ce minunat era acest episcop plin de harul Duhului Sfant! El se ruga pentru Parintele Cleopa si il ajuta haric sa povatuiasca bine acest sfant locas.
Astfel acest episcop sfant, care fusese vicar la Mitropolia din Kiev pana in anul 1918, dupa care s-a refugiat in Romania si s-a nevoit in Muntii Sihlei, era in stransa legatura duhovniceasca cu Manastirea Sihastria si cu Parintele Cleopa cu care, probabil, se intalnea fie tainic, noaptea, fie in Duhul Sfant, prin sfanta rugaciune. Unii parinti duhovnici cred ca acest sfant episcop se vedea uneori cu Parintele Cleopa, pe cand acesta se retrasese in anul 1948 in Muntii Sihastriei, intrucat amandoi isi aveau chiliile pustnicesti in partea locului.
Noi suntem incredintati ca cei ce slujesc lui Hristos cu inima curata, se cunosc si aici si dincolo de mormant, se cauta unii pe altii, se iubesc, se ajuta si se roaga unii pentru altii. Caci aceasta este bucuria cuviosilor, lauda dreptilor si mangaierea sfintilor, ca, atat ''in trup'', cat si ''in afara de trup'', sa se cunoasca haric unii cu altii in Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
A treia si ultima intalnire a Episcopului Ioan cu Parintele Teodul a avut loc in vara anului 1947, cand dorea sa se reintoarca in patria sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu