joi, 21 februarie 2013

VIATA PARINTELUI CLEOPA





LOCTIITOR DE EGUMEN
Prima grija a Parintelui Cleopa a fost aceea de a reinnoi incinta si chiliile arse de foc in anul 1941. Cu ajutorul Manastirii Neamt, care a dat gratuit sute de metri cubi de lemn si cherestea, si al credinciosilor din imprejurimi, in toamna anului 1942 s-a inceput constructia a doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi, in locul celor distruse de foc. În anii urmatori, 1943-1944, la aceste chilii au lucrat cel mai mult credinciosii din satul Radaseni - Suceava, care erau evacuati din cauza razboiului in padurile seculare din imprejurimi.

Noul egumen era foarte pretuit, atat de obstea schitului, cat si de credinciosii refugiati aici, intrucat era foarte evlavios, postea mult, era bland, ii imbarbata pe toti, calugari si mireni, si indeosebi avea darul cuvantului prin care calauzea si hranea duhovniceste pe fiecare.

Dupa ce frontul a trecut la vest de Carpati, Parintele Cleopa a continuat constructia chiliilor si a acoperit cu tabla biserica de piatra.

Astfel, cu harul lui Dumnezeu si cu binecuvantarea Maicii Domnului, protectoarea acestui sfant asezamant, Parintele Cleopa s-a dovedit de la inceput un calugar foarte ravnitor, un egumen curajos si duhovnicesc si un bun iconom.

SFÂRSITUL STARETULUI IOANICHIE MOROI

Dupa 33 de ani de aspra nevointa duhovniceasca, Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a imbolnavit greu si nu mai putea conduce Schitul Sihastria. Dar era fericit ca ucenicul sau, monahul Cleopa, a fost randuit sa-i continue activitatea duhovniceasca.

Ultimii doi ani de viata, marele staret i-a petrecut mai mult in chilie, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, spovedind si dand sfaturi ucenicilor sai. Dar era fericit ca schitul se innoia atat duhovniceste, cat si material.

În anul 1943, boala staretului Ioanichie se agravase. Zi si noapte avea doi ucenici care il ingrijeau. Iar in august 1944, fiul sau dupa trup, monahul Nicanor, a fost impuscat de ostasii rusi in apropierea frontului.

La 3 septembrie 1944, simtindu-si aproape sfarsitul, batranul i-a chemat pe toti langa patul sau si le-a dat ultimul sfat. Adica sa se roage neincetat, sa faca ascultare cu dragoste, sa iubeasca sfanta biserica si sa duca viata curata in Hristos. Apoi, cerandu-si iertare, i-a sarutat pe toti si le-a zis de trei ori: ''Marti ma duc la Tata!…'', proorocind prin aceasta sfarsitul vietii lui.

Dupa o viata cu grele incercari si mari suferinte, la 5 septembrie, orele 10, marele staret Ioanichie Moroi si-a dat sufletul in mainile Tatalui Ceresc, lasand in urma lui un vrednic continuator in lucrarea de innoire a acestui schit, pe Parintele Cleopa. Fiind plans de tot soborul, a fost inmormantat in cimitirul nou din livada manastirii.

Trecand cativa ani, si Schimonahia Augustina din Manastirea Agapia, fosta lui sotie, si-a dat sufletul cu pace, fiind inmormantata in cimitirul manastirii.

CUM A FOST ALES EGUMEN DEPLIN MONAHUL CLEOPA

Dupa mutarea la cele ceresti a batranului egumen Ioanichie Moroi, toata grija Schitului Sihastria apasa pe umerii monahului Cleopa. Dar el nu voia sa primeasca hirotonia in diacon si preot, caci se temea de aceasta mare raspundere in fata lui Dumnezeu. Iata insa cum a randuit Dumnezeu sa fie hirotonit si apoi sa fie numit egumen deplin al schitului:

În luna octombrie, anul 1944, monahul Cleopa impreuna cu cativa frati au mers la via schitului din comuna Racova - Buhusi, pentru a aduce struguri. Pe cale, aproape de Buhusi, i-a iesit inainte o femeie evlavioasa, avand in mainile sale un rand de vesminte preotesti, un liturghier si un toiag de preot si i-a zis:

- Parinte, au ramas in casa mea aceste vesminte si obiecte sfinte de la un preot militar, care statea la noi pe timpul razboiului. Apoi, mergand cu frontul mai departe, le-a lasat in casa noastra si nu stiu ce sa fac cu ele!

- Soro, da-le la o biserica sau la o manastire care are nevoie de ele, ca nu este bine sa tii in casa aceste obiecte sfinte!

- Parinte, daca le dau sfintiei tale, le primesti?

- Da-ni-le noua, crestina, si le ducem la manastire, ca este pacat sa stea oriunde!

- Poftim, parinte, vesmintele, cartea si toiagul! Multumesc lui Dumnezeu ca v-am intalnit sa vi le dau!

Luand aceste obiecte, Parintele Cleopa le-a pus in caruta si cugeta in sine: ''Oare de ce a adus aceasta femeie vesmintele, toiagul si liturghierul tocmai la mine? Nu cumva este un semn ca Dumnezeu vrea sa fiu hirotonit preot si sa povatuiesc cu toiagul acesta obstea Schitului Sihastria?''

Întorcandu-se de la vie si spovedindu-se, a spus duhovnicului toate acestea. Iar duhovnicul, intelegand ca este un semn de la Dumnezeu, i-a zis: ''Fa ascultare, Parinte Cleopa, ca aceasta am fagaduit toti la calugarie si fara aceasta nu ne putem mantui! Apoi cine sa conduca obstea schitului, daca toti fugim de raspundere? Ca zic Sfintii Parinti: ''Ascultarea este viata, iar neascultarea este moarte''!''

Dupa doua luni, la 27 decembrie 1944, cand se praznuieste Sfantul Arhidiacon Stefan, monahul Cleopa a fost hirotonit ierodiacon; iar la 23 ianuarie 1945, cand se praznuieste Sfantul Sfintit Mucenic Clement, a fost hirotonit ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atunci staret al Manastirii Neamt.

Dupa putin timp, Ieromonahul Cleopa Ilie avea sa fie numit oficial egumen al Schitului Sihastria.


Niciun comentariu: