Depărtarea regimului de la Bucureşti de Moscova, la sfârşitul anilor
’60, şi apropierea de Occident şi de China, vizita preşedintelui american
Richard Nixon în România şi adoptarea naţionalismului ca politică de stat
stârnesc în stânga Prutului un puternic discurs antiromânesc. Acesta se
înteţeşte pe fondul condamnării de către Ceauşescu a intervenţiei Trupelor
Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia: instruiţi de Moscova, numeroşi
propagandişti împânzesc teritoriile de graniţă ale Basarabiei, construind o
imagine nu tocmai favorabilă României – un stat care se îndepărta de linia
internaţionalismului proletar şi devenea un pericol pentru unitatea blocului
comunist.
Sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 cunosc o intensificare a muncii
ideologice a regimului sovietic în Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească. Intuind noul curs pe care avea să-l ia mai târziu evoluţia
regimului de la Bucureşti, spre un comunism naţional, C.C. al P.C.U.S. adoptă –
printr-o hotărâre din mai 1968 – o serie de măsuri de ajutorare a R.S.S.M. în
munca ideologică. Printre cerinţele Moscovei se numărau controlul mult mai
atent al circulaţiei cărţilor şi publicaţiilor din ţara vecină, R.S.R., dar şi
informarea ascultătorilor despre prietenia ce lega, în viziunea Kremlinului,
popoarele moldovenesc, ucrainean şi rus. De asemenea, se cerea o mai mare
atenţie acordată evenimentelor istorice din trecutul republicii (instaurarea
puterii sovietice şi unirea Basarabiei cu U.R.S.S., eliberarea Moldovei
Sovietice de ocupanţii fascişti). În textul hotărârii se mai găseau propuneri
legate de intensificarea emisiunilor în limba moldovenească la radio sau
dezvoltarea presei scrise în aceeaşi limbă[1].
Academia de la Moscova trebuia să ajute instituţiile de la Chişinău
Deosebit de importante sunt propunerile legate de activitatea ştiinţifică.
Astfel, C.C. al P.C.U.S. însărcina Academia de ştiinţe a U.R.S.S. să ofere
ajutor logistic şi ştiinţific instituţiilor de la Chişinău, în elaborarea de pe
poziţii corecte a unor lucrări referitoare la dezvoltarea naţiunii, limbii şi
culturii moldoveneşti, la relaţiile sovieto-române, care, din perspectiva
ruşilor, erau evaluate tendenţios la Bucureşti. Temele principale care trebuiau
adoptate erau: rolul eliberator al Rusiei în Balcani, influenţa Revoluţiei Ruse
în România, rolul Armatei Sovietice la eliberarea României. Editura „Nauka” a
fost obligată să publice la timp lucrările care abordau subiectele enumerate
mai sus. Însă, pe lângă măsurile legate de activitatea ştiinţifică,
publicistică, de controlul mai atent al circulaţiei turiştilor din R.S.R. sau
al cetăţenilor români care veneau cu viză individuală, o atenţie deosebită s-a
acordat muncii propagandistice în zona de frontieră. Astfel, C.C. al P.C.M. hotăra
creşterea numărului de propagandişti şi a vizitelor acestora în localităţile de
frontieră, unde să ţină prelegeri în faţa muncitorilor din colhozuri,
sovhozuri, întreprinderi sau unităţi de învăţământ, despre politica externă a
Uniunii Sovietice, succesele poporului moldovenesc în economie şi cultură
datorate ajutorului oferit de statele unionale[2].
Depunerea de flori la mormântul mareşalului Mannerheim irită Moscova
În urma acestor hotărâri, o armată de propagandişti a început să circule pe
teritoriile de graniţă ale Basarabiei, ţinând prelegeri pe diverse teme, al
căror scop era manipularea viziunii basarabenilor despre România, dar şi despre
ultimele schimbări ale politicii regimului comunist din dreapta Prutului.
Această acutizare a confruntării ideologice şi a accentuării discursului
antiromânesc se produce pe fondul condamnării de către Ceauşescu a intervenţiei
trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia a, precum şi pe fondul unor
gesturi ale diplomaţilor români care au stârnit indignarea Moscovei, cum ar fi
depunerea de flori la mormântul mareşalului Mannerheim; gest apreciat în Vest,
dar sancţionat în Est[3].
Depărtarea Bucureştiului de Moscova şi apropierea de Occident şi de China,
vizita lui Nixon în România, adoptarea naţionalismului ca politică de stat la
Congresul al X-lea au stârnit în stânga Prutului un contradiscurs. Problema
Basarabiei a fost discutată la fiecare întâlnire la nivel înalt între oficialii
U.R.S.S. şi R.S.R. Disensiunile apăreau mereu în jurul modului cum istoricii de
o parte şi de alta a graniţei tratau apartenenţa teritoriului dintre Prut şi
Nistru la romanitatea orientală, la spaţiul românesc.
„Lecţii” de instruire ideologică în colhozuri, sovhozuri şi
întreprinderi
Pe acest fond îşi desfăşurau activitatea propagandiştii sovietici în
localităţile de graniţă, iar rapoartele lor de activitate vorbesc despre
metodele de construire a unei imagini nu tocmai favorabile României. Periodic,
militanţii mergeau prin colhozuri, sovhozuri, întreprinderi, unde ţineau lecţii
muncitorilor pe marginea materialelor emise de către C.C. al P.C.U.S. „despre
situaţia actuală”. Întâlnirile propagandiştilor sovieticii cu muncitorii din
Basarabia aveau loc atât în cluburi şi săli de conferinţe, dar şi la locul de
producţie, în ferme şi la ariile de treierat. Potrivit raportorilor, în timpul
discuţiilor, muncitorii puneau diverse întrebări, printre cele mai dese fiind:
„Cum a reacţionat presa şi guvernul României la declaraţia TASS despre
depunerea de flori a delegaţiei lor la mormântul lui Mannerheim?”, „Care este
situaţia în interiorul P.C. al României?”, „Există date despre faptul că
România pretinde la Basarabia?”, „Va participa oare România la lucrările
şedinţei de la Moscova a partidelor comuniste şi muncitoreşti?”.
La finalul raportului secretarului Comitetului Raional Cahul se afirma că
muncitorii şi funcţionarii dezaprobau activitatea diplomatică a conducătorilor
Partidului Comunist Român[4]. Într-o altă dare de seamă se afirma că în raionul
Suvorov, după ce propagandiştii au citit scrisoarea C.C. a P.C.U.S., un
muncitor a întrebat: „Ce măsuri ia partidul şi guvernul în lupta împotriva
pătrunderii la noi prin literatură, muzică şi artă a ideologiei burgheze?”[5],
cu referire directă la circulaţia informaţiei şi a literaturii dinspre dreapta
spre stânga Prutului. La o altă întâlnire de acest fel din judeţul Soroca,
potrivit informatorului, muncitorii ar fi întrebat printre altele: „De ce s-au
înrăutăţi relaţiile noastre cu România?”, „Prin ce se explică faptul că
Ceauşescu a schimbat cursul trasat de Gheorghe Gheorghiu-Dej?”
Potrivit raportorilor, muncitorii urmăreau cu deosebit interes politica
internaţională, evident filtrată ideologic prin grija Kremlinului. Astfel,
potrivit documentelor de partid ale P.C.M., muncitorii din Dubăsari se
arătaseră nemulţumiţi de declaraţia lui Nicolae Ceauşescu la Reuniunea
Internaţională a partidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova[6], iar
muncitorii din Raionul Glodeni erau indignaţi de atitudinea antisovietică a
României şi de sprijinul pe care îl acorda Chinei în cadrul dezbaterilor
aceleiaşi conferinţe. La finalul notei informative, semnatarul afirma că din
aceste declaraţii muncitorii înţeleg bine politica externă şi cine este
prietenul adevărat al U.R.S.S.[7].
Este evident efortul comuniştilor de la Chişinău de a construi o „lupă”
impregnată ideologic, prin care locuitorii Basarabiei să privească România. În
mai toate conferinţele, România era prezentată ca un stat care se depărta de
linia internaţionalismului proletar, devenea treptat un pericol pentru unitatea
blocului comunist şi, deci, prin aceasta, un pericol pentru U.R.S.S. şi pentru
R.S.S.M. În perspectiva sovieticilor, muncitorii erau obligaţi să ia atitudine
şi să-şi exprime indignarea faţă de politica de neprietenie a R.S.R., iar acest
lucru nu putea fi pus în scenă de sovietici decât prin regizarea unor astfel de
întâlniri, în care oamenii muncii din „Moldova Sovietică” îşi exprimau
interesul şi îngrijorarea faţă de politica naţională dusă de Bucureşti.
Măsurile lui Bodiul: interzicerea periodicelor româneşti, controlul
sever al turiştilor români...
În anul 1970, la o consfătuire cu secretarii raionali, secretarul P.C.M.,
Ivan I. Bodiul, prezinta o situaţie a Moldovei în care „propaganda
imperialistă” îşi îmbunătăţise mijloacele de acţiune. Bodiul acuza China că a
instigat R.S.R. să urmeze linia naţională, pentru a semăna discordie între
statele socialiste, şi caracteriza politica românească fiind oportunistă, făţiş
naţionalistă, iar atitudinea liderilor români drept vanitoasă. Liderul comunist
de la Chişinău afirma că propaganda burgheză se folosea de această atitudine în
acţiunile sale „antisovietice, anticomuniste şi contrarevoluţionară”. În plus,
se arăta îngrijorat de literatura ostilă care intra în cantităţi tot mai mari
în Moldova, de radiourile care rezonau la discursul naţional al Bucureştiului
şi de turiştii care aveau sentimente vădit ostile Uniunii Sovietice şi
politicii P.C.U.S. De asemenea, I. I. Bodiul era indignat că România nu accepta
în continuare existenţa unui stat şi a unui popor moldovenesc.
Secretarul general al P.C.M. propunea o serie de măsuri care să combată
acest discurs venit dinspre România (şi acţiunile pe care le inspira în
Moldova): creşterea capacităţii de emisie a Radioului şi a Televiziunii de la
Chişinău, interzicerea periodicelor şi a literaturii româneşti, controlul tot
mai sever al turiştilor care veneau sau tranzitau Moldova. Chiar dacă îşi
doreau o activitate ideologică care să dea un răspuns aşa numitelor „provocări”
româneşti, oficialii de la Chişinău făceau totuşi apel la pragmatism, afirmând
că această muncă ideologică trebuia dusă fără senzaţii sau vâlvă[8].
Aceasta era situaţia în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în
contextul turnurii pe care o luase politica românească după 1968. Linia
naţionalistă adoptată de Bucureşti, precum şi apropierea de ţările occidentale
şi de China au adus la apariţia unui discurs profund ideologic, acuzator, la
adresa României şi la adoptarea unor măsuri care să neutralizeze fluxul de
informaţie venit dinspre dreapta Prutului. Situaţia se va schimba oarecum în
anii ’70, când încep să se restabilească legături la nivel raional. Delegaţii
de partid şi de stat din raioanele de graniţă din stânga şi dreapta Prutului
fac vizite reciproce, scopurile principale fiind schimburile de experienţă în
domeniul industrial sau agricol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu