Capricornul este cel de-al zecelea semn zodiacal. Este un semn de pământ, facând parte din triada semnelor de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn). Este o zodie de iarnă (marchează începutul iernii astronomice), cardinală si yin (feminină).
Cel dintâi simbol, cu importante conotatii ezoterice, al Capricornului, este cel al portilor solstitiale. Se stie că intrarea Soarelui în zodia Capricornului corespunde momentului solstitiului de iarnă. Denumirea de solstitiu provine din latină si se compune din sol (Soare) si statium (oprire), fiind vorba, deci, de un moment de oprire a Soarelui din parcursul său. Această stationare a astrului zilei reprezintă atât un moment de oprire a timpului din curgerea sa, cât si un moment de hiatus sau de discontinuitate, care constituie o poartă de acces către alte planuri de vibratie, mult mai elevate. În acest sens ezoteristul francez René Guénon arată: "(…) cele două porti zodiacale, care sunt intrarea si respectiv iesirea din "grota cosmică", si pe care anumite traditii le desemnează ca "poarta oamenilor" si "poarta zeilor", trebuie să corespundă celor două solstitii; e necesar acum să precizăm că prima corespunde solstitiului de vară, adică semnului Cancerului, iar a doua, solstitiului de iarnă, adică semnului Capricornului. Pentru a întelege ratiunea acestei corespondente, trebuie să ne referim la diviziunea ciclului anual în două jumătăti, una "ascendentă", alta "descendentă": prima este perioada drumului Soarelui către nord (…), mergând dinspre solstitiul de iarnă spre solstitiul de vară; a doua jumătate este cea a drumului Soarelui către sud (…), mergând de la solstitiul de vară către solstitiul de iarnă. În traditia hindusa, faza "ascendentă" este pusă în raport cu deva-yana, iar faza "descendentă", cu pitr-yana, ceea ce coincide exact cu desemnările celor două porti pe care tocmai le-am amintit: "poarta oamenilor" este cea care dă acces la pitr-yana, iar "poarta zeilor" este cea care dă acces la deva-yana; ele trebuie deci să se situeze la începutul celor două faze corespondente, adică prima trebuie să fie la solstitiul de vară, iar a doua, la solstitiul de iarnă."
Asadar, solstitiul de iarnă corespunde "portii zeilor" sau portii de iesire din ciclul zodiacal către lumile superioare, spirituale. "Poarta Zeilor" mai este denumită în ezoterism Janua Coeli (Poarta Cerurilor), iar păzitorul ei este numit Janitor. În această directie, ezoteristul român Vasile Lovinescu scrie: "Capricornul, din constelatia zodiacală cu acelasi nume, este un Unicorn, domiciliat în Ianua Coeli, la Poarta Cerului, în solstitiul de iarnă, punctul cel mai înalt zodiacal al anului." Acelasi René Guénon remarcă si câteva corespondente cu punctele cardinale: "(…) axa solstitială a Zodiacului, relativ verticală în raport cu axa echinoctială, trebuie să fie privită ca o proiectie, în ciclul solar anual, a axei polare nord-sud; urmând corespondenta simbolismului temporal cu simbolismul spatial al punctelor cardinale, solstitiul de iarnă este, oarecum, polul nord al anului, iar solstitiul de vară, polul său sud, în timp ce cele două echinoctii - de primăvară si de toamnă - corespund, la fel, estului si. Respectiv, vestului." Guénon mai observă, în mod just, că nasterea lui Iisus "are loc la solstitiul de iarnă, dar si la miezul noptii; ea este deci în dublă corespondentă cu poarta zeilor." Putem extrage astfel concluzia logică a provenientei lui Iisus din cele mai înalte planuri spirituale, tinând seama de nasterea sa în preajma trecerii Soarelui prin "Poarta Zeilor" (Janua Coeli, Deva - Yana).
Un simbol ezoteric ce se încadrează în acest context este cel al portii înguste sau al portii strâmte. La acest simbol se referă Iisus (după cum arată Evangheliile), când afirmă "Mai usor va trece o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărătia Cerurilor." Deci poarta de acces la Împărătia Cerurilor este atât de îngustă încât numai cel ce renuntă la "bogătie" (adică se detasează complet de valorile materiale, familiale, politice, nationale, profesionale, de orgolii, iluzii, pretentii, etc., atingând starea de supremă detasare) poate trece prin ea; altfel Janitor (păzitorul portii), care în crestinism este reprezentat de Sfântul Petru, îi va interzice accesul.
Astfel ajungem la simbolul pietrei, care are, la rândul său, importante conotatii ezoterice, deosebit de complexe. Apostolul Petru se numea initial Simon, dar a primit numele initiatic de Petru de la Iisus, petros însemnând în limba greacă "piatră". Referindu-se la Petru, Iisus a spus că "Tu esti Petru si pe această piatră voi clădi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui." (Matei - 1618). Zodia Capricornului, semn de pământ, este o zodie a liderilor, a conducătorilor, or stim că Petru a fost cel dintâi conducător al comunitătii crestine primitive si întemeietorul papalitătii la Roma (de altfel, principala catedrală de la Vatican îi poartă numele: San Pietro). În acest caz, piatra simbolizează fundatia sau fundamentul.
Un alt citat biblic (ce apare atât în psalmi, cât si în toate Evangheliile) ne revelează o altă semnificatie a pietrei: "Piatra pe care zidarii au aruncat-o, aceea a ajuns să fie piatra din capul unghiului." În acest caz, este vorba despre piatra de boltă, care este si o cheie de boltă, care simbolizează "piatra căzută din cer", pe Christos însusi si piatra filozofală (dacă tinem seama că i se oferă acestei pietre pozitia cea mai înaltă). Totodată, această piatră din capul unghiului are si o valoare de coroană, de încununare a întregii opere (finis coronat opus) si de punere într-o legătură profundă cu Divinul (supremul Creator). În acest context se poate încadra si simbolismul "pietrei negre" pe care o venerează credinciosii musulmani. Ne referim la edificiul sacru Kaaba de la Mecca, în coltul căruia este încastrată "piatra neagră". Kaaba, care are forma unui cub, este si Beyt Allah sau "casa lui Dumnezeu". Alteori piatra este simbolul inertiei si opacitătii (în raport cu lumina spiritului), având o conotatie negativă (se vorbeste în diverse traditii de "împietrirea sufletului").
Un alt simbol al Capricornului, cu clare valente ezoterice, este cel al muntelui. Ascensiunea montană este adesea comparată cu evolutia spirituală, dificultătile urcusului se regăsesc în încercările si blocajele ce apar pe parcursul acestei evolutii, iar ajungerea în vârf echivalează cu starea de desăvârsire spirituală. Muntele, ca loc înalt, simbolizează si caracterul de centru al unei realităti materiale si spirituale. Fiecare traditie sau civilizatie venerează un munte sacru. Indienii aveau muntii simbolici Meru si Kailash, ce reprezentau centrul realitătii lor spirituale. Japonezii venerau Muntele Fuji-Yama, vechii greci făceau la fel cu Muntele Olimp, iar de acelasi respect se bucurau Muntii Kun-Lun în traditia chineză. În crestinism, există de asemenea munti cu semnificatie sacră, pe care s-au derulat etape ale misiunii christice: Iisus a tinut predica "fericirilor" pe un munte, schimbarea la fată (transfigurarea divină) s-a produs pe Muntele Tabor, iar trădarea si prinderea lui Iisus s-au produs pe Muntele Măslinilor. Uneori muntele simbolizează refugiul si un nou început, cum este cazul Muntelui Ararat, pe care s-a oprit corabia lui Noe după potopul devastator. Alteori muntele poate simboliza pozitionarea unei fiinte umane în vârful piramidei sociale (Capricornul ca zodie a puterii politice si economice).
Un alt simbol Capricornian este cel bătrânului. Dacă bătrânetea este un semn de întelepciune si de virtute, dacă în China bătrânii s-au bucurat întotdeauna de respect, aceasta se datorează faptului că ei sunt o prefigurare a longevitătii, un tezaur de experientă si de reflectie, care nu constituie decât o imagine imperfectă a nemuririi. Legenda afirmă ca Lao-Tzi s-a născut cu părul alb si cu înfătisarea unui bătrân, ceea ce explică semnificatia numelui său ("Dascăl Bătrân"). În Zohar, lucrare ezoterica din traditia iudaică, Dumnezeu este numit "Cel Vechi de Zile". În Apocalipsa ni se descrie Tronul Divin, care este înconjurat de cei 24 de Bătrâni.
Observăm mai sus că ezoteristul V. Lovinescu asocia Capricornul cu inorogul sau licornul. În Europa medievală, inorogul era un simbol al puterii, exprimată mai ales prin corn, dar si al fastului si al puritătii. Aceleasi virtuti i se atribuie în China antică, unde inorogul era o emblemă regală, simbolizând virtutile regale. Este prin excelentă un animal de bun augur, dar uneori se manifestă în mod justitiar, lovindu-i pe cei vinovati cu cornul. Inorogul simbolizează de asemenea, prin cornul său unic din mijlocul fruntii, săgeata spirituală, raza solară, sabia lui Dumnezeu, revelatia divină, pătrunderea divinului în creatură. În iconografia crestină, o reprezintă pe Fecioara Maria fecundată de Duhul Sfânt. Cornul unic are si valoare de phallus spiritual, simbolizând virginitatea psihică si spirituală.
Desigur, Capricornul poate fi considerat si o capră sau un tap (tapul cu barbă si coarne este un simbol cu conotatii malefice, cele două coarne reprezentând o revoltă a entitătilor inferioare împotriva Divinului). Capra, în schimb, ne aminteste de Amaltheea, capra ce l-a îngrijit si hrănit pe Zeus (Jupiter) în copilărie. Zeus, stăpânul mitic al zeilor, a rupt un corn al Amaltheei, apărând astfel cornul abundentei. Acest corn al abundentei simbolizează manifestarea la toate nivelele a gratiei divine, sub formă de belsug.
Capricornul poate fi usor asociat cu simboluri ce tin de constructii, edificii, arhitectură, acestea fiind dezvoltate si explicate pe larg în cadrul unor loji operative si simbolice ale societătilor secrete (gen francmasonerie), motiv pentru care nu insistăm asupra lor. Marele Arhitect al Universului este, fără îndoială, Supremul Divin.
Este interesant de analizat, în schimb, simbolismul zeului Ianus, care dă numele primei luni a anului calendaristic (ianuarie, în prima parte a acestei luni Soarele aflându-se încă în Capricorn) si de la care provine si numele latin de janua (poartă). Îl vom cita din nou pe René Guénon: "Ianus (…) este tocmai acel janitor care deschide si închide portile (januae) ciclului anual cu cheile care sunt unul din principalele sale atribute; (…) cheia este un simbol "axial". Aceasta se raportează fireste la aspectul "temporal" al simbolismului lui Ianus: cele două chipuri ale sale (…) sunt socotite ca reprezentând trecutul si, respectiv, viitorul; (…) Din acest punct de vedere trebuie să adăugăm, pentru a completa notiunea de "triplu timp", că între trecutul care nu mai este si viitorul care nu este încă, adevăratul chip al lui Ianus, cel care priveste prezentul, nu este, se spune, nici unul, nici altul dintre cele ce pot fi văzute. Într-adevăr, acest al treilea chip este invizibil, pentru că prezentul, în manifestarea sa temporală, nu este decât o clipă insesizabilă; dar, atunci când ne înăltăm deasupra conditiilor acestei manifestări tranzitorii si contingente, prezentul contine, dimpotrivă, întreaga realitate. Al treilea chip al lui Ianus corespunde, într-un alt simbolism, celui al traditiei hinduse, ochiului frontal al lui Shiva, de asemenea invizibil, pentru că el nu este reprezentat prin nici un organ corporal, si care reprezintă "simtul vesniciei"; o privire a acestui al treilea ochi preface totul în cenusă, adică distruge orice manifestare; dar, atunci când succesiunea este preschimbată în simultaneitate, temporalul, în atemporal, toate lucrurile se regăsesc si rămân în "vesnicul prezent", asa încât distrugerea aparentă nu este decât o "transformare"." Prin luna ianuarie se "deschide" noul an, în preajma solstitiului de iarna (el însusi o poartă). Ianus, ca păzitor al portilor, este si detinătorul cheilor acestor porti: o cheie de aur ce simbolizează accesul la "marile mistere" si o cheie de argint ce permite accesul la "micile mistere" initiatice. Acelasi rol îl detine în crestinism Sfântul Petru (care permite sau opreste intrarea în Împărătia Cerurilor).
Iată deci ramificatiile complexe ale simbolismului ezoteric al Capricornului, zodie a răbdării, întelepciunii, dar si a pragmatismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu