“Am ajuns să nu mai avem simţuri,
idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea
polifonica a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira
şi de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creaţiei, văzduhul, mările,
pământul şi oamenii. Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia daca ne mai putem
suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu
condiţia să ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem
atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi.”
Andrei Pleşu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu