Când vorbim despre performanţe, de obicei ne gândim la efectul unei acţiuni ce depăşeşte nivelul comun şi tinde spre limite înalte care se pot constitui chiar în recorduri. Obţinerea de performanţe constituie mobilul existenţei firmei şi motivul întregii activităţi a resurselor umane. Evaluarea acesteia constituie o parte importantă a funcţiei manageriale de control, oferind posibilitatea comparării rezultatelor obţinute cu standardele impuse.
Practic, evaluarea devine un instrument de control prin care sunt direcţionate resursele umane şi firmele în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice. Practic, evaluarea performanţelor înseamnă:
- o operaţiune periodică scrisă; repetată la anumite intervale de timp;
- un bilanţ al muncii depuse, evaluarea realizându-se prin raportare la obiectivele stabilite de şeful ierarhic;
- stabilirea oportunităţilor, a şanselor viitoare;
- presupune discuţii cu personalul;
- prilej pentru un schimb de opinii între evaluator şi evaluat, ambii având posibilitatea de a se exprima liber asupra principalelor repere cuprinse în formularul de evaluare.
Evaluarea este necesară pentru :
- elaborarea deciziilor de promovare, transfer sau eliberare din muncă a personalului;
- cunoaşterea de către angajaţi a modului în care li se percep forţele şi slăbiciunile;
- stabilirea contribuţiei individuale şi a grupului la realizarea scopurilor firmei;
- elaborarea deciziilor de recompensare a activităţii depuse;
- depistarea nevoilor de instruire şi perfecţionare la nivelul indivizilor şi a grupurilor din cadrul organizaţiei;
Esenţial este ca evaluarea să surprindă atât aspectele cantitative - măsura în care s-au realizat sarcinile-, cât şi cele calitative ce pun în evidenţă dificultatea sarcinilor rezolvate şi modalitatea de îndeplinire a sarcinilor de lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu