Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de catre apicultorii romani,datorita usurintei in administrare si pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA.Dincolo de toate,placile de zahar candi raman in topul preferintelor,insa exista o problema.
Prepararea necesita un instrumentar mai divers si o mai mare atentie din partea apicultorului.Ustensilele necesare "fabricarii" sunt:oala smaltuita sau de inox 10 litri,termometru industrial +120/+150 grade C,tavi 150/250/10 mm,coli hartie pergament,lingura de lemn sau paleta.
Mod de preparare : Se amesteca in oala,5 kg de zahar tos si 1 litru de apa.Pana incepe fierberea mai amestecam cu lingura,din cand in cand,pentru a nu se prinde de fundul vasului.Dupa topire,se fierbe continutul 15 min,spumuim si stergem cu carpa uda peretii oalei,dupa care se masoara temperatura lichidului.Cand termometrul arata 116 grade C,vasul se ia de pe foc si se lasa la racit.
Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul.Cand compozitia devine mai deschisa(catre crem) si opune rezistenta marita,se toarna in tavi.Tavile trebuie in prealabil pregatite astfel : se umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament.Odata turnata compozitia in tavi,aceasta se lasa nemiscata pana ce cristalizeaza.Dupa racirea totala a placilor de zahar,se scot prin ridicarea de hartia pergament si se depoziteaza in locuri uscate si racoroase.
Mod de preparare,zahar candi cu miere : Ca si la serbet,exista varianta adaugarii unei cantitati de miere,pentru a face mai atractiv produsul. Pentru obtinerea acestor placi de zahar candi cu miere,se procedeaza ca si in varianta simpla.
In momentul cand amestecul ajunge la temperatura de 116 grade C,se adauga 5-600 g miere in clocot.Obtinem aceasta miere cu ajutorul unui vas cu fundul gros(tuci,inox etc.)si amestecand continu sa nu se prinda.Dupa ce am adaugat mierea,amestecam timp de 1 min., si luam de pe foc.In continuare procedam ca pentru reteta fara miere.
Mod de administrare : Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna(la familiile ramase fara provizii)si in stimularea de primavara si sfarsit de vara.
Paste si amestecuri proteice
Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola.Pe langa administrarea diferitelor produse glucidice,in perioadele de crestere a puietului(cand nu exista polen suficient in natura),folosirea lor este foarte indicata.Asa vom avea generatii tinere de albine,bine hranite si dezvoltate.In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri proteice in care igredientele sunt diferite :
Pasta de polen si miere : Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti miere,framantand cele doua ingrediente.Polenul strans de albine,conditionat si conservat se macina fin.Atat mierea cat si polenul trebuie sa provina de la familii de albine sanatoase.Corectia consistentei se face adaugand polen sau miere dupa nevoie.Se administreaza in turtite pe folie sau tifon,deasupra ramelor.
Pasta de miere,zahar pudra si drojdie de bere : In practica apicola polenul poate fi inlocuit cu drojdia de bere inactivata.Amestecul se face din 3 parti zahar pudra,1 parte miere lichida,1/2 parte drojdie de bere.Se framanta toate ingredientele,si se corecteaza consistenta prin adaugarea de zahar pudra sau miere.Se administreaza sub forma de turtite de 200-250 g,primavara sau vara.
Pasta de miere,zahar pudra si lapte praf : Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf degresat.Turtitele se prepara din 1/2 parte lapte praf degresat,2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere.Se corecteaza consistenta adaugand zahar pudra sau miere.
Amestec de sirop,polen,faina de soia : Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in amestecurile proteice.La 6 litri de sirop de zahar,se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata.Componentele se amesteca bine,pentru a nu face cocolosi si se administreaza familiilor de albine in cantitate de 500 g la cateva zile.
Amestec miere,sirop,faina de soia,lapte praf,drojdie : Se realizeaza un amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia degresata,1 parte lapte praf degresat,1 parte drojdie de bere uscata(instant).Peste aceste componente se toarna miere sau sirop de zahar dens pana se ajunge la consistenta dorita.Se livreaza albinelor sub forma de turtite.
Amestec zahar tos si lapte praf : Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf degresat.Se administreaza vara in hranitor,la intervale de 1-2 saptamani.Pentru a creste interesul albinelor pentru amestec,se poate umezi usor cu putina apa sau miere,deasupra.
Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet" : Sunt special concepute pentru hranirea acestor roiuri.Principiul de baza este acela de a nu se folosi miere sau polen recoltat de albine.Respectand acest principiu,putem avea familii sanatoase in anul urmator formarii acestor roiuri.Amestecurile se obtin astfel: se framanta sau se amesteca sirop de zahar sau serbet cu o cantitate de polen de porumb,alun etc,recoltat manual de catre apicultor,prelucrat si conservat.In locul polenului se poate folosi drojdia de bere sau alti inlocuitori ai acestuia.Cantitatea de polen sau inlocuitori nu trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea zaharului sau siropului.
Pasta de miere si pastura : O reteta mai veche,dar totusi de actualitate este pasta de miere si pastura.Cum se procedeaza : in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger.Inainte de a ingheta pastura (atentie,se depreciaza) si cand devin casanti,se taie in fasii prin mijlocul celulelor,care fasii se freaca intre palme.
Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere lichefiata si se pune in borcane.Cand borcanul este aproape plin,se toarna deasupra inca un strat de miere.Spre sfarsitul iernii,cand vrem sa hranim albinele,trecem amestecul de miere si pastura prin masina de tocat.La 2 kg. de pasta,se toarna picurand si amestecand,1 litru apa calda,in care am dizolvat 20 g sare de bucatarie.
Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza deasupra ramelor.Administrarea poate dura pana la aparitia polenului in natura,din 10 in 10 zile.Pentru prevenirea aparitiei nosemozei,o parte din apa se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.
De avut in vedere : Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri(de la rezerva stupinei) ; amestecurile si pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori,se prepara in ziua hranirii si se livreaza albinelor in doze mici ; mierea folosita in amestecuri trebuie lichefiata ; polenul recoltat de albine se macina fin cu o rasnita ; pastura nu trebuie sa fie veche(max. 1 an)sau inghetata ; prin folosirea amestecurilor proteice,primavara se pot activa sporii de nosema,in acest sens trebuind luate masuri de preventie ; cel mai sigur polen(din punct de vedere sanitar) este cel recoltat manual de catre apicultor ; inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta,cand nu dispunem de polen sau pastura.
Polenul - recoltare , conditionare , conservare
Pentru a avea cantitati suficiente de polen,necesar prepararii amestecurilor si pastelor proteice,stuparul trebuie sa se ingrijeasca din timp de recoltarea, conditionarea si conservarea acestuia.
Recoltarea polenului de catre albine : Se face de catre albine,prin instalarea de catre apicultor a colectorului de polen.Conform recomandarilor,instalarea se face primavara,cand avem cel putin 4 faguri cu puiet de marimea 415/270 sau 6 faguri de marimea 415/205.Se stie ca prin folosirea colectorului,se retine max. 20% din cantitatea totala recoltata de albine.Asezarea colectoarelor se face seara,pentru ca dimineata albinele sa faca o recunoastere sumara.
In timpul culesurilor mari,colectoarele de polen nu se folosesc ,pentru ca stanjenesc albinele culegatoare de nectar.La intervale de 7-8 zile,colectoarele se ridica,pentru a lasa liber zborul trantorilor.Incepand cu data de 1 august,folosirea acestora inceteaza,pentru ca in aceasta perioada albinele au nevoie de cantitati mari de polen,necesar formarii corpului gras.
Recoltarea polenului de catre apicultor : Un polen sigur,necontaminat,este cel pe care il recoltam manual.Vara cand porumbul este in spic(in preajma polenizarii stiuletelui),se pot strange cantitati importante de polen,aplecand si scuturand aceste spice,intr-un sac usor de panza subtire sau deasupra unui sort cu care suntem legati.La fel si primavara de la alun,arin,salcie se pot recolta cantitati mari.
Conditionarea polenului : Indiferent de modul colectarii polenului,acesta trebuie conditionat (cernut,uscat).Polenul recoltat de albine se intinde pe coli mari de hartie in straturi de 1 cm,se cerne,se alege de corpuri straine mari si se usuca in curent de aer.Temperatura incintei trebuie sa depaseasca 25 grade C,iar umiditatea sa fie cat mai scazuta.De 2-3 ori pe zi rascolim polenul pentru a grabi evaporarea apei.
Granulele de polen sunt bine uscate (8%apa),cand trecand polenul dintr-o mana in alta se aude un sunet metalic.O alta modalitate de constatare a uscarii este aceea de a freca cateva granule intre degete.Daca sfaramaturile nu se omogenizeaza si raman independente,totul este in ordine.Dupa uscare,se va mai face o cernere pentru o mai buna separare.Polenul recoltat manual se usuca in acelasi mod,necesitand insa o mai mare atentie,datorita faptului ca este foarte fin.Bineinteles cei care au un uscator de polen, vor executa uscarea mult mai rapid.Un principiu de baza este acela ca temperatura de uscare sa nu depaseasca 45 grade C,indiferent de modalitatea uscarii.
Conservarea polenului : Dupa ce stuparul si-a uscat polenul,trebuie sa-l conserve pentru a rezista pana in momentul folosirii.In aeasta directie,se cunosc mai multe metode:
O conservare buna si simpla se poate face prin ambalarea polenului bine uscat in pungi de polietilena,etanse si bine sigilate.Deoarece polenul este un produs hidroscopic,depozitarea acestor pungi se face in incaperi racoroase si lipsite de umiditate excesiva.
O alta metoda cu un grad mai mare de siguranta este amestecarea polenului cu zahar pudra.Fiecare kg de polen se amesteca cu 1/2 kg zahar pudra si se ambaleaza in recipiente ermetic inchise,avand un strat suplimentar de zahar la fund si deasupra.
Conservarea polenului in miere lichida,este o metoda larg folosita.Un kg de polen se amesteca bine cu 0,4 kg miere lichida si usor incalzita si se ambaleaza in borcane cu capac.Deasupra amestecului se mai pune un strat de miere pentru protectie. Borcanele se tin la frigider pana la folosire.
Exista pentru conservarea polenului si doua metode chimice.Una consta in introducerea unui anume volum de CO2 in sacul cu polen si sigilarea ulterioara.Inainte vreme se goleau doua capsule de autosifon,acum se impune deplasarea la un centru de sifoane care poseda butelii de CO2.
Cealalta modalitate este introducerea in sacul cu polen a catorva bucati de vata impregnate cu teraclorura de carbon.Doza uzitata este 20 picaturi la kg de polen.Tetraclorura de carbon se gaseste in farmacii,unde se foloseste ca reactiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu