După divorţ, eu şi soţia am împărţit casa în jumătate: ea
a primit partea interioară a casei, dar eu - cea exterioară.
Medicul îi dă bolnavului două pastile:
- Una o primiţi seara, înainte de culcare. A doua o luaţi dimineaţa, dacă vă mai treziţi.
- Una o primiţi seara, înainte de culcare. A doua o luaţi dimineaţa, dacă vă mai treziţi.
- Ai auzit, bre, ce nenorocire a dat peste bietul Nae?
- Nu...Ce nenorocire?
- A fugit cu nevastă-mea!!!
- Nu...Ce nenorocire?
- A fugit cu nevastă-mea!!!
Doi naufragiaţi au reuşit cu greu să ajungă pe o insulă
pustie.
- Suntem pierduţi!
- Nu-ţi face griji, ne găsesc ei!
- Crezi?
- Sunt sigur! Am datorii de peste un milion de dolari!
- Suntem pierduţi!
- Nu-ţi face griji, ne găsesc ei!
- Crezi?
- Sunt sigur! Am datorii de peste un milion de dolari!
Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe
cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul
educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să
intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut
broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când
copilul i-a zis:
- Doamnă, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci baieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit sã îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, baieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe ăstea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încâlţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield…
- Doamnă, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci baieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit sã îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, baieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe ăstea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încâlţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu