LEGAMÂNTUL SCHIMONAHULUI PAISIE CU FRATELE CONSTANTIN
Povestea Parintele Cleopa ucenicilor sai:
''Cand eram militar si mai aveam cateva luni pana la eliberare, am stat la Parintele Paisie in concediu si l-am ajutat la lucru, deoarece construia o chilie noua cu paraclis. Aici avea ca ucenic pe un unchi al meu, Parintele Ghenadie, un om al lui Dumnezeu, care a fost toata viata cioban la oi si nu s-a mai casatorit, iar la batranete s-a retras la Schitul Cozancea.
Parintele Paisie, vazand ca termin concediul si trebu-ie sa ma intorc la regiment, m-a luat deoparte si mi-a zis:
- Spune-mi, frate Constantin, daca te eliberezi din armata, nu vii aici la mine?
La aceasta, eu i-am raspuns:
- Preacuvioase Parinte Paisie, nu vreau sa te mint. Eu sunt legat sufleteste de Schitul Sihastria, unde m-am dus intai si unde au adormit fratii mei in Domnul. Aici in Cozancea este prea aproape de satul meu si as vrea sa fiu mai strain si necunoscut de rudele mele. Dupa eliberarea mea, ma voi intoarce tot la Sihastria!
El, auzind, a lacrimat si a zis:
- Eu am nadajduit ca voi avea un ucenic din familia voastra. Dar daca nu ai de gand sa vii aici dupa armata, atunci si eu, nu dupa multa vreme, voi merge tot la Sihastria!
- Bine, Parinte Paisie! Eu acum ma intorc la regiment…
- Daca pleci, merg si eu sa te conduc!
Am mers impreuna pana la locul de unde se vedeau campiile si dealurile spre satul meu. Atunci parintele a zis cu lacrimi in ochi:
- Hai sa facem un juramant! Sa facem mai intai trei metanii!
- Da, Parinte Paisie! Sa facem!
Dupa ce am facut trei metanii amandoi, el a zis aceasta rugaciune: ''Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Tai, randuieste ca, de va muri fratele Constantin inaintea mea, sa fiu eu la capul lui; iar de voi muri eu mai inainte, sa fie el la capul meu! Amin''.
Dupa aceea, cu multe lacrimi ne-am luat ramas bun unul de la altul. Aceasta despartire a noastra s-a intamplat in vara anului 1936''.
Acest legamant s-a implinit dupa 54 de ani, adica la 18 octombrie 1990, cand marele duhovnic al Moldovei, Ieroschimonahul Paisie Olaru, isi dadea duhul in mainile lui Hristos in Manastirea Sihastria, la orele 4 dimineata. În acel ceas de plecare catre viata de dincolo, Arhimandritul Cleopa Ilie a stat langa capul batranului si s-a rugat cu lacrimi pentru el, citindu-i molitfele de dare a sufletului.
Dupa mai bine de opt ani de la mutarea Ieroschi-monahului Paisie la cele ceresti, adica la 2 decembrie 1998, si Arhimandritul Cleopa Ilie isi dadea duhul in mainile lui Hristos, lasand orfani duhovniceste sute de calugari si zeci de mii de credinciosi care ii erau fii sufletesti. Suntem incredintati ca acesti mari parinti duhovnicesti ai monahismului romanesc sunt impreuna astazi in raiul desfatarii si se roaga cu toti sfintii pentru mantuirea noastra, a tuturor!
TUNDEREA ÎN MONAHISM
Eliberandu-se din armata in toamna anului 1936, rasoforul Constantin Ilie a fost trimis iarasi la aceeasi ascultare de mai inainte. Fiind cel mai tanar la oi, ajuta pe ceilalti parinti, Galaction Ilie si Antonie Olaru. Apoi dadea oile la strunga, le mulgea, facea curatenie in stana, inchega laptele pentru branza si mergea cu oile la pascut.
Toti cei trei pastori de oi erau foarte blanzi, smeriti, tacuti si iubeau cel mai mult sfanta rugaciune. De aceea, toate se savarseau in liniste si pace si nu aveau nici o tulburare in ascultarea lor.
În anul 1937, la sfarsitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost randuit de egumen sa fie facut calugar. Acum avea 6 ani de ucenicie in schit si armata facuta. Tunderea sa in monahism a fost aprobata de Sfanta Mitropolie a Moldovei cu ordinul nr. 10042 din 1936 si a avut loc la 2 august 1937. Nasul sau de calugarie a fost randuit Schimonahul Proclu Popa, un mare nevoitor plin de iubire si smerenie, originar din comuna Piatra Soimului, judetul Neamt.
Fratele Constantin il ruga pe batran sa-l ia sub mantie, insa el ii zicea:
- Frate Costica, eu sunt tare batran, am 77 de ani, si nu mai pot. Te rog, cauta pe altcineva sa-ti fie nas!
- Parinte Proclu, daca nu ma iei sfintia ta sub mantie, nu ma mai calugaresc degraba! a zis rasoforul Constantin.
Auzind batranul si blandul Schimonah Proclu aceste cuvinte, s-a bucurat mult, zicand:
- Bine, frate Costica, pregateste-te ca la noapte te iau sub mantie!
Începand slujba tunderii in calugarie, toti parintii si fratii se rugau lui Dumnezeu sa-l intareasca pe calea vietii duhovnicesti, ca sa-si duca crucea pana la sfarsit.
Dar, cand sa-i puna numele de calugarie, un parinte apropiat egumenului, anume Schimonahul Nicolae, i-a spus:
- Parinte staret, puneti-i numele Cleopa, ca tot nu avem nici un calugar cu acest nume!
- Bine zici, parinte Nicolae!
Apoi staretul a rostit:
- Fratele nostru, monahul Cleopa, isi tunde perii capului sau, in numele Tatalui, Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfantului Duh, Amin. Sa zicem pentru dansul: ''Doamne miluieste!''
Dupa ce a fost tuns in chipul calugaresc, monahul Cleopa a fost binecuvantat de staretul sau, iar nasul lui l-a inchinat la icoana Maicii Domnului si l-a asezat in strana, dupa traditie.
Asa a fost tunderea in monahism a Parintelui Cleopa, care avea sa fie unul din cei mai mari stareti si parinti duhovnicesti ai tarii noastre!
Povestea Parintele Cleopa ucenicilor sai:
''Cand eram militar si mai aveam cateva luni pana la eliberare, am stat la Parintele Paisie in concediu si l-am ajutat la lucru, deoarece construia o chilie noua cu paraclis. Aici avea ca ucenic pe un unchi al meu, Parintele Ghenadie, un om al lui Dumnezeu, care a fost toata viata cioban la oi si nu s-a mai casatorit, iar la batranete s-a retras la Schitul Cozancea.
Parintele Paisie, vazand ca termin concediul si trebu-ie sa ma intorc la regiment, m-a luat deoparte si mi-a zis:
- Spune-mi, frate Constantin, daca te eliberezi din armata, nu vii aici la mine?
La aceasta, eu i-am raspuns:
- Preacuvioase Parinte Paisie, nu vreau sa te mint. Eu sunt legat sufleteste de Schitul Sihastria, unde m-am dus intai si unde au adormit fratii mei in Domnul. Aici in Cozancea este prea aproape de satul meu si as vrea sa fiu mai strain si necunoscut de rudele mele. Dupa eliberarea mea, ma voi intoarce tot la Sihastria!
El, auzind, a lacrimat si a zis:
- Eu am nadajduit ca voi avea un ucenic din familia voastra. Dar daca nu ai de gand sa vii aici dupa armata, atunci si eu, nu dupa multa vreme, voi merge tot la Sihastria!
- Bine, Parinte Paisie! Eu acum ma intorc la regiment…
- Daca pleci, merg si eu sa te conduc!
Am mers impreuna pana la locul de unde se vedeau campiile si dealurile spre satul meu. Atunci parintele a zis cu lacrimi in ochi:
- Hai sa facem un juramant! Sa facem mai intai trei metanii!
- Da, Parinte Paisie! Sa facem!
Dupa ce am facut trei metanii amandoi, el a zis aceasta rugaciune: ''Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Tai, randuieste ca, de va muri fratele Constantin inaintea mea, sa fiu eu la capul lui; iar de voi muri eu mai inainte, sa fie el la capul meu! Amin''.
Dupa aceea, cu multe lacrimi ne-am luat ramas bun unul de la altul. Aceasta despartire a noastra s-a intamplat in vara anului 1936''.
Acest legamant s-a implinit dupa 54 de ani, adica la 18 octombrie 1990, cand marele duhovnic al Moldovei, Ieroschimonahul Paisie Olaru, isi dadea duhul in mainile lui Hristos in Manastirea Sihastria, la orele 4 dimineata. În acel ceas de plecare catre viata de dincolo, Arhimandritul Cleopa Ilie a stat langa capul batranului si s-a rugat cu lacrimi pentru el, citindu-i molitfele de dare a sufletului.
Dupa mai bine de opt ani de la mutarea Ieroschi-monahului Paisie la cele ceresti, adica la 2 decembrie 1998, si Arhimandritul Cleopa Ilie isi dadea duhul in mainile lui Hristos, lasand orfani duhovniceste sute de calugari si zeci de mii de credinciosi care ii erau fii sufletesti. Suntem incredintati ca acesti mari parinti duhovnicesti ai monahismului romanesc sunt impreuna astazi in raiul desfatarii si se roaga cu toti sfintii pentru mantuirea noastra, a tuturor!
TUNDEREA ÎN MONAHISM
Eliberandu-se din armata in toamna anului 1936, rasoforul Constantin Ilie a fost trimis iarasi la aceeasi ascultare de mai inainte. Fiind cel mai tanar la oi, ajuta pe ceilalti parinti, Galaction Ilie si Antonie Olaru. Apoi dadea oile la strunga, le mulgea, facea curatenie in stana, inchega laptele pentru branza si mergea cu oile la pascut.
Toti cei trei pastori de oi erau foarte blanzi, smeriti, tacuti si iubeau cel mai mult sfanta rugaciune. De aceea, toate se savarseau in liniste si pace si nu aveau nici o tulburare in ascultarea lor.
În anul 1937, la sfarsitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost randuit de egumen sa fie facut calugar. Acum avea 6 ani de ucenicie in schit si armata facuta. Tunderea sa in monahism a fost aprobata de Sfanta Mitropolie a Moldovei cu ordinul nr. 10042 din 1936 si a avut loc la 2 august 1937. Nasul sau de calugarie a fost randuit Schimonahul Proclu Popa, un mare nevoitor plin de iubire si smerenie, originar din comuna Piatra Soimului, judetul Neamt.
Fratele Constantin il ruga pe batran sa-l ia sub mantie, insa el ii zicea:
- Frate Costica, eu sunt tare batran, am 77 de ani, si nu mai pot. Te rog, cauta pe altcineva sa-ti fie nas!
- Parinte Proclu, daca nu ma iei sfintia ta sub mantie, nu ma mai calugaresc degraba! a zis rasoforul Constantin.
Auzind batranul si blandul Schimonah Proclu aceste cuvinte, s-a bucurat mult, zicand:
- Bine, frate Costica, pregateste-te ca la noapte te iau sub mantie!
Începand slujba tunderii in calugarie, toti parintii si fratii se rugau lui Dumnezeu sa-l intareasca pe calea vietii duhovnicesti, ca sa-si duca crucea pana la sfarsit.
Dar, cand sa-i puna numele de calugarie, un parinte apropiat egumenului, anume Schimonahul Nicolae, i-a spus:
- Parinte staret, puneti-i numele Cleopa, ca tot nu avem nici un calugar cu acest nume!
- Bine zici, parinte Nicolae!
Apoi staretul a rostit:
- Fratele nostru, monahul Cleopa, isi tunde perii capului sau, in numele Tatalui, Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfantului Duh, Amin. Sa zicem pentru dansul: ''Doamne miluieste!''
Dupa ce a fost tuns in chipul calugaresc, monahul Cleopa a fost binecuvantat de staretul sau, iar nasul lui l-a inchinat la icoana Maicii Domnului si l-a asezat in strana, dupa traditie.
Asa a fost tunderea in monahism a Parintelui Cleopa, care avea sa fie unul din cei mai mari stareti si parinti duhovnicesti ai tarii noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu