FRATELE CONSTANTIN PICTOR DE ICOANE
Povestea Parintele Cleopa, zicand: ''Pe cand eram frate, aveam talent la pictura. Ma invatase pictura icoanelor un calugar, Nil, de la Manastirea Secu. Dupa ce am deprins desenul si pictura cu acuarele, am inceput cu vopsele. Uneori venea egumenul la chilia mea, se uita cum pictez si ii placea. Dar eu incepusem sa ma ispitesc de bani, ca singur imi cumparam vopselele si cele de nevoie pentru pictarea sfintelor icoane.
Odata a venit parintele staret la mine si m-a ispitit:
- Ce pret are icoana aceea?
- Nu are pret, preacuvioase! i-am raspuns.
- Pe aceea, frate Costica, s-o tii la pret ca este frumoasa! ma incerca batranul.
Cand am vazut eu ca trebuie sa ma tocmesc cu oamenii si sa am bani, m-am temut sa nu ma biruiesc de mandrie si de iubire de argint. Apoi, intr-o zi a venit Parintele Chiriac, economul schitului, la chilia mea si mi-a zis: ''Frate Costica, lasa pictura si hai la ascultare!'' Deci am lasat toate si am fost trimis sa pasc oile.
Asa m-am izbavit atunci de doua pacate - de mandrie si de iubirea de argint!''
MONAHUL GALACTION ILIE, CEL DINTÂI PARINTE DUHOVNICESC AL FRATELUI CONSTANTIN
Acest calugar imbunatatit, originar prin stramosii sai din Salistea Sibiului, s-a nascut in comuna Pipirig-Neamt, din parinti saraci. În tinerete a fost cioban la oile satului.
Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, in anul 1918 a intrat in nevointa calugareasca la Schitul Sihastria, primind tunderea in monahism in anul 1925. Aici a avut aceeasi ascultare binecuvantata, pastorind oile schitului timp de 25 de ani. Acest cuvios parinte era un mare nevoitor. El a contribuit mult la formarea duhovniceasca a fratelui Constantin Ilie - viitorul Parinte Cleopa -, care i-a fost ucenic la stana intre anii 1930-1942.
Iata cateva din ostenelile acestui batran binecuvantat de Dumnezeu:
Spunea ucenicul sau, fratele Constantin, ca parintele Galaction nu manca niciodata, pana nu-si facea obisnuitul canon calugaresc. Cand il chemau fratii la masa, batranul raspundea: ''Iertati-ma, fratilor, eu nu mi-am facut pe astazi datoria catre Dumnezeu. Deci cum sa mananc daca nu mi-am facut datoria?''
Apoi parintele se retragea in padure, isi termina rugaciunile si metaniile si pe urma statea la masa.
Spunea iarasi ucenicul sau ca batranul nu manca miercurea si vinerea pana seara, dupa ce rasareau stelele. Atunci parintele isi facea semnul Crucii, cerea iertare de la toti, lua anafora si apoi manca linistit. Odata l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Galaction, ziua este mare si sfintia ta esti slab si batran. Nu ar fi bine sa dezlegi cu masa mai devreme?
- Frate Constantin, asculta ce mi-a spus parintele Atanasie din Manastirea Neamt. Odata, un sfant a vazut cum era dus un mort la groapa, iar inaintea si in urma sicriului mergeau doi ingeri frumosi. Atunci sfantul i-a intrebat: ''Cine sunteti voi?'' Iar ingerii au raspuns: ''Eu ma numesc ''Miercurea'' si eu ''Vinerea''! Am venit aici cu porunca Domnului sa ajutam acest suflet, care in toata viata a postit miercurea si vinerea in cinstea patimilor lui Hristos''. De cand mi-a spus parintele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mancat nimic in aceste zile, ca sa-mi ajute si mie Sfanta Miercuri si Sfanta Vineri in ceasul mortii.
Acest smerit parinte, daca vedea pe cineva trecand pe langa stana, indata zicea ucenicului sau:
- Du-te, frate Constantin, si cheama pe omul acela sa stea la masa cu noi, ca aici la oi este izvor si, daca nu dai deloc din el, izvorul seaca. Iar daca dai cate ceva, Dumnezeu tine oile sanatoase si nu se cunoaste de unde dai, ca este binecuvantarea Domnului peste noi.
Mai spuneau ucenicii lui ca n-au vazut niciodata pe parintele Galaction sa manance singur sau pe ascuns. Daca primea ceva de mancare din manastire, nu gusta nimic pana nu venea la stana. Aici ii chema pe toti si impartea egal la fiecare.
- De ce nu mananci niciodata singur, parinte Galaction? il intrebau fratii. Iar el le raspundea:
- Mare primejdie este pentru calugar sa manance pe ascuns! Apoi, cu inima plina de pace, adauga:
- Ei, fratilor, dragostea si cu fratia mult intrece bogatia!
Parintele Galaction era cel mai sarac calugar din manastire. Avea un singur rand de haine, un cojoc si cateva schimburi. Odata l-a intrebat ucenicul:
- De ce nu-ti faci si sfintia ta niste haine bune, cum au ceilalti parinti? Iar batranul i-a zis:
- Frate Constantin, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am intalnit umbland cu oile pe munte. Acela mi-a spus: ''Parinte Galaction, sa ai atata avere cat sa o poti duce odata in spate, cand te muti dintr-un loc in altul''. Apoi mi-a adaugat: ''Sa nu-ti ramana niciodata canonul de metanii, sa zici neincetat rugaciunea lui Iisus si sa te impaci cu toti mai inainte de asfintitul soarelui! De vei pazi toate acestea, Dumnezeu iti va face parte de mantuire!''
Alta data a intalnit batranul in padure un pustnic sfant si l-a intrebat:
- Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?
Iar cuviosul sihastru, suspinand, i-a raspuns:
- Stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand va lipsi dragostea dintre oameni!
Seara, obisnuia Parintele Galaction sa puna pe frati la citit, din Pateric si din Sfanta Scriptura, ca foarte mult dorea sa asculte cuvantul Domnului.
Odata a zis ucenicului sau:
- Frate Constantin, te rog mai citeste din Sfanta Scriptura despre rabdarea lui Iov!
Cat timp fratele Constantin citea, Parintele Galac-tion lacrima. Apoi a adaugat:
- Iata, acesta a fost un om mare pe lume, ca n-a cartit inaintea lui Dumnezeu cand i-a luat atatea oi, atatea vite si copii. Dar eu, pacatosul, cat sunt de slab in credinta! Ca daca se imbolnaveste sau piere vreo oaie, nici nu pot manca in ziua aceea!
- De ce nu poti manca atunci, Parinte Galaction? il intreba ucenicul.
- Apoi mai am curaj sa mananc, cand vad ca Dumnezeu pedepseste turma pentru pacatele mele?
Dupa 12 ani de ascultare la oile manastirii si la alte ascultari, in vara anului 1942 monahul Cleopa Ilie a fost ales loctiitor de egumen la Sihastria, iar batranul Galaction a ramas cu alti ucenici la oi.
În toamna anului 1946, dupa aproape 30 de ani de ascultare, Parintele Galaction si-a rupt un picior. Pe cand zacea in pat si isi astepta sfarsitul, a auzit ca a murit un calugar, anume Nazarie. Deci a spus fostului sau ucenic, Parintele Cleopa, care acum devenise staret:
- Va rog, parinte staret, sa nu-l ingropati pe Parintele Nazarie fara mine! Nu faceti cheltuiala de doua ori! Maine seara, la ora sase, ma voi duce si eu din viata aceasta!
A doua zi, la ora prevestita, Parintele Galaction, bunul ostas al lui Hristos si-a dat duhul in mainile Domnului. În ziua aceea implinea 64 de ani! Asa s-a savarsit acest fiu al ascultarii, parintele sufletesc de la oi al Arhimandritului Cleopa Ilie!
LA OILE SIHASTRIEI
Parintele Cleopa ne povestea: ''În anii in care am fost cioban la oile schitului impreuna cu fratii mei, am avut mari bucurii duhovnicesti. Stana, oile, trairea in liniste si singuratate pe munte, in mijlocul naturii, mi-au fost scoala de calugarie si teologie.
Atunci am citit eu Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, Teologhicon sau Descoperirea adevaratei credinte ortodoxe. Mai baiete, atat de drag mi-era. Cand se incalzea vremea, carlanii, berbecii, se bagau in tufe. Era otava in Poiana Ciresului si stateau acolo. ''Stati acolo!'' le ziceam eu si citeam Dogmatica.
Cand vedeam cele scrise despre Preasfanta Treime, deosebirea intre inger, om si Dumnezeu, despre insusirile Preasfintei Treimi, cand citeam despre Rai, despre iad - dogmele Sfantului Ioan Damaschin - uitam ziua sa mananc.
Era un bordei vechi in care ma adaposteam si unde imi aducea cineva din manastire mancare. Si seara cand veneam, ma intrebam: ''Eu oare am mancat azi?'' Vedeam mancarea acolo si ziceam: ''N-am mancat!'' Toata ziua ma ocupam cu Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin. Erau branduse pe acolo, ca era toamna, si puneam cate o brandusa zaloaga la carte. Cat am fost la oi si la vaci, am citit: Sfantul Macarie Egipteanul, Sfantul Macarie Alexandrinul, Vietile Sfintilor - care le aveam toate 12 volumele cumparate de acasa, de la Manastirea Cozancea. Le-am avut in traista cand am venit la manastire. Citeam si mi se parea ca trece ziua ca un ceas. Si Vietile Sfintilor, foarte te intaresc. Foarte.
Asa, mai copii, totdeauna sa ai o carte cu tine. Citeste Acatistul Mantuitorului, a Maicii Domnului, zi rugaciunea ''Doamne Iisuse''. Si sa ai si ceva de ploaie.
În acesti ani m-am rugat mult si am citit Sfanta Scriptura si alte numeroase scrieri ale Sfintilor Parinti, precum: Patericul, Scara Sfantului Ioan Scararul, cartile Sfantului Teodor Studitul, Sfantului Isaac Sirul, Sfantului Efrem Sirul, Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, Exaimeronul Sfantului Vasile cel Mare si altele. Cartile acestea le imprumutam din bibliotecile Manastirilor Neamt si Secu si le purtam cu mine in desaga, cu oile pe munte.
Dupa ce terminam pravila, scoteam cartile Sfintilor Parinti si citeam langa oi pana seara. Si parca-i vedeam pe Sfintii Antonie, Macarie cel Mare, Ioan Gura de Aur si ceilalti cum imi vorbeau. Pe Sfantul Antonie cel Mare il vedeam cu barba alba, mare, cu un chip luminat si imi povestea, incat tot ce-mi spunea se intiparea in mintea mea, precum ai scrie cu degetul pe ceara. Tot ce am citit atunci nu mai pot uita.
Mai tarziu am inceput si eu sa scriu carti, dar, fiindca le-am scris fara binecuvantare, le-am dat foc. Mergand la parintele staret Ioanichie si spunand ce-am facut, el mi-a dat binecuvantare, zicand: ''Sa scrii tot''''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu