Despre rugaciune

Omul este ceea ce gandeste, deci ganditi-va la Suprem". (Vedanta)

"Cand va rugati nu faceti ca ipocritii carora le place sa se roage pentru a fi vazuti de oameni. Ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie usa si roaga-te Tatalui tau, care este ascuns si Tatal tau care vede in ascuns iti va rasplati."

"Cand va rugati nu spuneti cuvinte de prisos ca paganii, caci Tatal vostru stie de ce aveti nevoie." (Matei, 6: 5, 6, 7, 8)

"Dar vine ora si ea a venit deja, in care adevaratii adoratori se vor inchina Tatalui in spirit si adevar. Dumnezeu este Spirit si Adevar si cine se inchina Lui trebuie sa se inchine in spirit si adevar". (Ioan 4, 23, 24)

Am primit toti, mai mult sau mai putin, o idee falsa cu privire la felul in care sa ne rugam si a rolului rugaciunii in viata noastra. Autoritatile bisericesti au indus opinia ca pentru a ne ruga trebuie sa luam o anumita atitudine si sa folosim cuvinte speciale. Totusi Iisus a spus clar cum trebuie sa ne rugam, dupa cum se poate vedea din texte le evangheliilor citate mai sus.

In acest sens exista o povestire incantatoare a lui Lev Tolstoi: "Intr-o insula traiau trei calugari batrani. Erau atat de simpli incat singura lor rugaciune era: "Noi suntem trei, voi sunteti trei, aveti mila de noi!". Aceasta rugaciune naiva producea numeroase miracole. Episcopul din regiune, auzind de cei trei calugari si de rugaciunea lor inadmisibila, se hotari sa se duca sa-i invete rugaciunile canonice. Ajungand in insula, episcopul cauta sa-i faca sa inteleaga ca cererea lor adresata Cerului era lipsita de demnitate si-l invata rugaciunile care se faceau obisnuit in biserici, apoi parasi insula, imbarcandu-se pe vaporul cu care venise. Putin timp dupa plecarea sa, episcopul observa pe dara facuta de apa in urma vaporului o lumina stralucitoare, iar cand aceasta lumina se apropie, nu mica i-a fost mirarea vazandu-i pe cei trei calugari alergand pe valurile apei ca sa prinda vaporul. "Am uitat minunatele voastre rugaciuni pe care ni le-ati dat – strigara ei cand s-au apropiat de vapor – de aceea ne-am grabit sa va ajungem ca sa ni le mai spuneti odata!". Episcopul, cu un sentiment de teama si de respect, le raspunse: "Fratii mei, puteti sa va rugati si de aici inainte asa cum v-ati rugat in trecut!".

Se pare ca povestea este bazata pe fapte autentice si ca are asadar o baza istorica. Din anumite documente ar reiesi ca episcopul i-a intalnit pe cei trei calugari pe parcursul calatoriei sale de la Arhanghelsk la manastirea Solovetk de la gura fluviului Divina.

Considerandu-L pe Dumnezeu ca pe o forta exterioara lor, oamenii au recurs la rugaciune, ca mijloc de a intra in legatura cu Dumnezeu.

Rugaciunea este credinta in actiune. Este cea mai puternica forma a gandirii. Ca orice energie, ea poate fi periculoasa, caci daca nu se observa stiintific functionarea si mecanismul ei, se pot obtine efecte dezastruoase.

In privinta intrebarii daca prin rugaciuni si sacrificii se poate obtine de la Dumnezeu favoruri speciale, se poate raspunde prin da sau nu.

Omenirea a trecut deja de faza copilariei si poate suporta o examinare subiectiva a acestui subiect. Totul are importanta in univers; aparitia si disparitia unei flori sau a celei mai mici insecte produce vibratii infinite. "Nici o pasare nu cade fara stirea Tatalui", spune Evanghelia. Omul care, de pilda, cere propria sa vindecare sau a altei persoane iubite ignora consecintele dorintei sale: de fapt, omul nu poate cunoaste niciodata ceea ce cere.

Daca vindecarea pe care o cere este inscrisa in manuscrisul divin, va fi obtinuta, nu pentru ca a cerut-o, ci pentru ca era necesara vietii; daca insa moartea este reclamata de viata, moartea va fi aceea care va veni. Inseamna din aceasta cauza ca rugaciunea a fost facuta in zadar, ca este inutila? Nicidecum: nimic nu este zadarnic sau inutil. Ea are insa alt scop decat cel pe care-l credem, iar acest scop consta in evolutia noastra in viitor. Un intelept spunea ca important nu este atingerea scopului ci strabaterea caii care duce la acel scop.

Oricat de interesata ar fi rugaciunea, ea apropie pentru un moment creatura de Creatorul sau si din acest scurt contact, fiinta devine mai buna si mai purificata.

Comunicarea dintre Creator si creatura nu este o pura iluzie: ea s-a stabilit odata cu prima noastra respiratie si nu a fost niciodata intrerupta. La un moment dat ea a produs rugaciunea.

In general, oamenii nu practica cu adevarat rugaciune. Rugaciunea lor nu este altceva decat un fel de a cersi ajutor pentru satisfacerea efemerului. Oamenii cand se roaga, fac in general legatura cu ze ii creati de ei, iar nu cu Dumnezeu, cu Marea Forta.

Nivelul pana la care se ridica rugaciunea depinde de vibratia care i-a dat nastere: cu cat e mai impersonala, cu atat se inalta mai sus, iar de la nivelul la care ajunge, primeste raspunsul.

Adevarata rugaciune nu este cersetorie, ci dragoste, incredere, daruire; este legatura dintre Tata si fiu, este constiinta comuniunii totale. De aceea, rugaciunea inseamna pace interioara, liniste, incredere si asteptarea linistita a raspunsului. Dumnezeu ne vorbeste prin revelatii si prin toate creaturile Sale. Dar pentru ca rugaciunea sa aiba efect este necesar sa i se deschida inima. Contactul cu Dumnezeu il putem avea ori de cate ori ne aflam in fata creaturilor sale: flori, arbori, animale sau oameni.

Rugaciunile pot fi impartite in 3 clase speciale:

· In prima clasa intra unele rugaciuni avand ca obiect bunuri terestre, obtinerea de avantaje fizice ca: imbracaminte, bani, reusita in afaceri, vindecari, etc.;

· In a 2-a categorie intra cererile de crestere spirituala, de forta, de intelegere, cererile de ajutor intelectual si moral, ca si cererile de lumina interioara;

· In a 3-a categorie se incadreaza rugaciunile care nu cer nimic; ele constau in a medita asupra perfectiunii divine si in adorarea Divinitatii, intr-o aspiratie arzatoare de comuniune cu Dumnezeu.

In invizibil exista numeroase categorii de inteligente aflate in relatie cu omul desi acesta nu este constient, de cele mai multe ori, de aceste prezente. Unele dintre aceste inteligente sunt puteri spirituale imense, altele, foarte putin dezvoltate, dotate cu o constiinta inferioara. Aceasta latura oculta a naturii este cunoscuta in toate religiile.

Lumea intreaga este plina de fiinte vii, invizibile ochilor fizici. Aceste lumi invizibile patrund in lumea vizibila, astfel incat in jurul nostru se afla in permanenta o multitudine de inteligente. Unele dintre aceste fiinte se lasa influentate de cererile noastre, altele sunt gata sa se supuna vointei noastre.

Crestinismul recunoaste existenta inteligentelor superioare si le da numele de ingeri. Acesti ingeri sunt spirite aflate in serviciul lui Dumnezeu. Alte fiinte care ocupa spatiile invizibile sunt cele create de om, caci vibratiile gandurilor si dorintelor sale determina forme de materie subtila care se mentin datorita acestor vibratii.

Formele-ganduri se unesc cu elementalii din natura si dureaza atat timp cat sunt hranite de autorul lor. Este important de retinut faptul ca gandirea este creatoare pe toate planurile, inclusiv in planul fizic. Ea poarta numele de forma-gand atunci cand se manifesta in planurile astral sau mental. Gandurile pot pierde sau salva oameni, dupa cum sunt false sau adevarate, pozitive sau negative. Este sigur ca putem crea in corpul nostru fizic o boala, numai gandind-o cu persistenta. De aceea este foarte important sa ne controlam in mod continuu gandurile pentru a nu accepta decat gandurile pozitive, de iubire, de altruism, sanatate si bucurie. Conform principiului rezonantei, gandurile de o anumita vibratie atrag ganduri de vibratie similare si energiile corespunzatoare.

Revenind la fiintele care populeaza spatiile invizibile, omul creeaza astfel o armata de servitori invizibili, care parcurg lumile invizibile, catand sa execute vointa sa.

Cand o persoana formuleaza o rugaciune din categoria A, ea poate fi indeplinita in multiple moduri. Cel care asteapta de la Dumnezeu bunuri materiale de care are nevoie, ii va cere paine cea de toate zilele la fel de natural ca si copilul, care se adreseaza tatalui sau mamei sale. Un exemplu tipic pentru aceste fel de rugaciune este dat de George Muller din Bristol, un cunoscut filantrop care in epoca inceputurilor operei sale de caritate, nu avea nici prieteni, nici bani. El se ruga pentru a obtine hrana necesara copiilor orfani, a caror existenta depindea de el, si obtinea intotdeauna suma fixata, corespunzand nevoilor momentului. Rugaciunea lui Muller era o dorinta vie si energica, iar aceasta crea o forma-gand care se rezuma la o singura idee: "este nevoie de ajutor – este nevoie de paine!" si, parcurgand lumea subtila ea cauta.

Exista intotdeauna oameni caritabili care doresc sa daruiasca si sa ajute persoanele aflate in nevoie si cauta, la randul lor, ocazii sa daruiasca. Un asemenea om este pentru forma dorinta ceea ce magnetul este pentru pilitura de fier: el o atrage. Forma-dorinta trezeste in creierul sau vibratii identice cu ale sale, el vede un mod de a pune in aplicare intentiile sale caritabile, semneaza un cec si il pune la posta. Pentru George Muller, Dumnezeu este cel care a pus in inima donatorului ideea de a darui si de a da ajutorul necesar. Aceasta explicatie este exacta, daca dam cuvintelor sensul lor profund, pentru ca nu exista viata, nici energie in universul lui Dumnezeu care sa nu purceada din El, dar agentul intermediar a fost forma-dorinta creata prin rugaciune, in virtutea legilor divine.

Un rezultat asemanator se poate obtine si printr-un efort metodic de vointa, fara rugaciune. Este necesar insa pentru aceasta, sa se cunoasca bine mecanismul si modul de a-l aplica. Este necesar sa se cunoasca legea afirmatiei, lege pe care se bazeaza de altfel si rugaciunea. Potrivit acestei legi, cand se afirma un lucru, acest lucru se formeaza in invizibil. Din acest moment el exista si atrage catre el tot ce este necesar pentru a se manifesta in planul vizibil. Aceasta lege a afirmatiei este expusa de Iisus cand afirma: "Tot ceea ce cereti cand va rugati, credeti ca ati si primit si veti vedea ca se implineste".

Se poate petrece ca astfel de rugaciuni sa ramana insa fara raspuns. Explicatia acestui fapt consta in aceea ca orice om contracteaza in viata datorii pe care trebuie sa le plateasca. Gandurile sale negative, dorintele si actiunile sale negative au format obstacole in calea sa si uneori i l inchid intre zidurile inchisorii construite de el insusi. O datorie constituita printr-o actiune rea se plateste prin suferinta: omul trebuie sa suporte consecintele raului pe care l-a comis. De exemplu, a meritat, ca urmare a raului cauzat, sa moara de foame? Nici o rugaciune a sa nu va putea sa-i modifice soarta. Forma-dorinta astfel creata va cauta, dar nu va gasi. Ea va intalni valul de rau din trecut, care o respinge.

Analizand rugaciunile din categoria B, vom constata ca rugaciunile care cer ajutor in caz de dificultati morale si intelectuale, au un dublu rezultat: ele actioneaza direct, declansand ajutorul cerut, ele reactioneaza direct asupra persoanei care se roaga. Ele atrag atentia ingerilor si discipolilor, care lucreaza in afara corpurilor fizice, care cauta fara incetare sa dea ajutor si asistenta celui care cere. Sfaturile, incurajarea, lumina, sunt comunicate atunci constiintei cerebrale, iar rugaciunea se afla implinita in felul cel mai direct. "Si cazand in genunchi, el se ruga…Iar un inger venit din cer ii aparu pentru a-l incuraja" (Luca, XXII, 41, 42). Aceste rugaciuni primesc de asemenea ceea ce numim un raspuns subiectiv: este vorba de reactia rugaciunii asupra celui care o pronunta. Prin faptul ca se roaga, inima si mentalul sau devin receptive. Aceasta face ca natura inferioara sa se linisteasca, permitand in acelasi timp fortei si luminii superioare sa coboare in el in valuri, fara sa intalneasca obstacole.

Cand rugaciunea cere lumina spirituala sau crestere spirituala, asistenta exterioara si interioara este mai puternica. Toate ajutoarele, fie ca sunt ingeri sau oameni lucrand in afara corpurilor fizice, favorizeaza din toate fortele lor progresul spiritual, sesizand toate ocaziile care le sunt oferite de sufletele care aspira catre lumina si adevar. Pe de alta parte, aceste aspiratii pun in joc energiile unei puteri superioare, caci dorinta spirituala arzatoare provoaca un raspuns care emana din planul Spiritului.

Rugaciunile cele mai inalte din categoria B duc inevitabil si aproape insesizabil la cele din categoria C. Rugaciunea pierde aici caracterul sau de cerere; ea consta fie dintr-o meditatie asupra lui Dumnezeu, fie dintr-o adoratie. Rugaciunea devine contemplatie. Un taran batran statea singur pe ultima banca a unei biserici goale. Intrebat ce asteapta, a raspuns: "Il privesc si ma priveste…"

Intr-o lucrare apocrifa "La cosmogonie d'Urantia", vorbind despre rugaciune, Iisus a spus: "Rugaciunea este in intregime o expresie personala si spontana a comportamentului fata de spirit; rugaciunea ar trebui sa fie comuniunea fiilor fata de Tatal lor spiritual si expresia fraternitatii. Cand este dictata de spirit, rugaciunea conduce la progresul spiritual cooperativ."

Rugaciunea ideala este o forma de comuniune spirituala care conduce la adoratia inteligenta. Adevarata rugaciune este atitudinea sincera a unui elan catre cer pentru a atinge idealurile noastre.

Rugaciunea este respiratia sufletului si ar trebui sa ne indemne sa perseveram in tentativele noastre pentru a cunoaste mai bine vointa Tatalui.

Oamenii ar trebui sa se roage mereu si sa nu se descurajeze. "Persistenta voastra nu este destinata sa castige favoarea lui Dumnezeu, ci sa schimbe comportamentul vostru terestru, precum si sa dezvolte aptitudinea sufletului vostru de a primi spiritul. Dar cand va rugati, credinta voastra este slaba. O credinta adevarata ar deplasa munti de dificultati materiale, care pot bara calea de expansiune a sufletului, ca si progresul spiritual." (Urantia)

Iisus se opunea in special rugaciunii in public. El ii invata pe cei 12 apostoli sa se roage intotdeauna in secret, de preferinta in peisajele linistite ale naturii sau in camera lor si sa inchida usile cand se duc sa rosteasca rugaciunea, adica sa patrunda in profunzimea fiintei lor in timp ce se detaseaza de lume.

Iisus le-a mai dat si aceste recomandari, conform amintitei lucrari apocrife:

"Cand repetati o cerere oarecare in mod fervent, cand aceasta rugaciune este expresia sincera a unui copil al lui Dumnezeu si este exprimata cu credinta, oricat de putin ar fi susceptibila de a primi un raspuns direct si oricat de nesabuita ar putea fi, ea nu va inceta niciodata sa faca sa creasca aptitudinea sufletului de receptivitate spirituala."

"Dupa cum se poate asimila rugaciunea cu incarcarea bateriilor spirituale ale sufletului, tot asa se poate compara adoratia cu sincronizarea sufletului pentru a capta telecomunicatiile universale ale spiritului infinit ale Tatalui Universal.

Rugaciunea este privirea sincera si plina de aspiratie indreptata de copil spre Tatal sau spiritual."

"Este posibil ca rugaciunile pentru ajutor spiritual si lumina sa nu primeasca un raspuns decat mai tarziu cand cel ce a facut rugaciunea a ajuns la stadiul de constiinta necesar. Cand va veti consacra in intregime vointei Tatalui ceresc, toate cererile voastre vor fi implinite, caci rugaciunile voastre vor fi conforme vointei Lui."

"Evitati pericolul de a deveni egocentrici in rugaciunile voastre. Evitati sa va rugati mult pentru voi insiva, rugati-va mai mult pentru progresul spiritual al fratilor vostri, al semenilor vostri, dar mai ales pentru cei care va urasc si pentru cei care va persecuta."

Iisus invata ca in ordinea importantei, rugaciunea pentru cunoasterea vointei Tatalui ocupa primul loc.

Cand apostolul Toma a intrebat cum se poate cunoaste gradul de dezvoltare spirituala, Iisus I-a raspuns: "Voi nu puteti observa spiritul actionand liber in gandirea voastra, dar exista o metoda practica pentru a descoperi gradul in care ati abandonat controlul puterilor voastre psihice directivelor spiritului interior venit de la Tatal; este gradul iubirii voastre pentru semenii vostri; acest spirit al Tatalui participa la Iubirea Tatalui si cand va domina, va conduce infailibil in directia adoratiei divine si a consideratiei afectuoase pentru aproapele vostru."

Rugaciunea poate fi realizata oriunde, cu conditia sa se poata face in seninatate si calm, caci numai in momentul in care inceteaza activitatea mentalului putem auzi cuvantul lui Dumnezeu.

Nimic nu ne impiedica sa ne rugam in biserici, temple, sinagogi sau moschei; totusi, aceasta nu este indispensabil si ne putem ruga chiar cu mai multa eficacitate intr-o camera a locuintei sau in natura.

Nu exista loc sau imprejurare in care o rugaciune sa nu fie binevenita. Nimic nu ne impiedica sa ne inaltam gandurile si inima catre Dumnezeu. Trebuie ca poarta inimii noastre sa fie mereu deschisa pentru a invita oaspetele nostru celest sa locuiasca in ea. Sa traim atat de aproape de Dumnezeu incat la orice incercare neasteptata gandurile noastre sa se indrepte spre el ca floarea spre soare.

Redam aici, in rezumat, aspectele principale referitoare la metoda invocarii neintrerupte a lui Dumnezeu timp de 24 de ore sau, altfel spus, rugaciunea de 24 de ore.

Un element de care trebuie sa tinem cont in stabilirea unui dialog profund cu Dumnezeu este necesitatea de avea o conceptie cat mai bine definita cu privire la o manifestare particulara a lui Dumnezeu, la care noi sa ne raportam cat mai des, in orice moment al existentei noastre si mai ales in timpul comunicarii propriu-zise. De exemplu, daca suntem la inceputul unei asemenea comunicari il putem vizualiza pe Dumnezeu Tatal sub forma Mamei Divine sau a uneia din marile Puteri cosmice cu care noi deja resimti m o comuniune profunda. In caz contrar noi nu vom primi raspuns sau acesta nu va fi deloc clar.

O alta regula importanta de care trebuie sa tinem seama este ca rugaciunea prin care Ii cerem sa se manifeste sa fie cat mai clara si viguroasa, pentru ca o rugaciune anemica in care, de fapt, noi nu prea credem, este evident insuficienta. In cazul in care noi credem, cu tarie si sinceritate in realitatea acestui dialog, spunem launtric: "Cu siguranta, Dumnezeu va vorbi cu mine. Am incredere totala ca El va raspunde"; refuzand orice alta alternativa si avand o tenacitate de nezdruncinat, oricat de multi ani au trecut fara ca El sa ne fi raspuns, putem fi siguri ca, intr-o buna zi, El ne va raspunde.

Omul aproape ca nu Ii poate darui lui Dumnezeu nimic altceva decat dragostea sa pentru El. Acesta este supremul secret magic al jocului impetuos al manifestarii. El, Creatorul nostru, Dumnezeu Tatal, suspina, ca un etern indragostit, dupa iubirea noastra, dar, dincolo de aceasta, El doreste ca noi sa I-o daruim spontan, fara ca el sa ne ceara aceasta. Iubirea noastra este unicul dar de pret pe care Dumnezeu il asteapta de la noi, dar, cu toate acestea, nu ni-l cere decat daca noi insine vrem cu adevarat si de bunavoie sa i-l daruim.

El are, totodata, un aspect personal, la fel cum El are si un aspect impersonal. Tatal ceresc poate avea o relatie personala cu fiecare dintre noi si, fara indoiala, El, Dumnezeu Tatal o va stabili atunci cand noi ii vom permite. Asa cum au marturisit multi sfinti si intelepti, omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, iar acest lucru constituie insasi efigia luminoasa a sperantei noastre in indumnezeire. In ansamblul sau, fiinta umana, impreuna cu constiinta si toate fortele subtile sau energiile care exista in ea este o reprezentare la scara microcosmica a macrocosmosului , care este conceput si manifestat de Dumnezeu Tatal.

Dumnezeu Tatal nu numai ca stie ci, totodata, si este TOTUL. Totodata, este important sa intelegem CA, INTOTDEAUNA, LA INTREBARILE PROST PUSE, DUMNEZEU TATAL RASPUNDE PRIN TACERE.

In alte situatii, daca de exemplu, ne vom decide sa o imploram frenetic, aproape in permanenta pe Mama Divina, ce se manifesta in ipostaza uneia din cele 10 Mari Puteri Macrocosmice, sa ne acorde gratia comunicarii si comuniunii directe cu Ea, Aceasta ne va vorbi pana la urma, mai devreme sau mai tarziu, direct proportional cu adoratia noastra. Oricat de "ocupata" ar fi o Mare Putere cosmica la un moment dat, ea ne va raspunde in cazul in care noi continuam sa suspinam plini de dor dupa Ea.

Scripturile sanskrite afirma in mod precis ca, daca noi ii vom vorbi lui Dumnezeu timp de o zi si o noapte, fara intrerupere, acesta ne va raspunde sau, mai bine zis, datorita elevarii accelerate a instrumentelor noastre de perceptie, vom deveni capabili sa intelegem cu adevarat raspunsurile lui Dumnezeu Tatal. Dar, cu toate ca aceasta modalitate este extrem de simpla fata de maretia si fericirea raspunsului divin care ni se ofera astfel, totusi, vor fi extrem de putine persoane dispuse sa realizeze acest efort ! Chiar si printre miile de practicanti care au primit aceste revelatii si care considera ca vor sa comunice cu Dumnezeu, putini sunt aceia care au atins o suficienta maturitate spirituala, fiind minim purificati printr-o iubire divina neconditionata, astfel incat sa fie capabili sa realizeze metoda invocarii neintrerupte a lui Dumnezeu prin rugaciune, timp de o zi si o noapte (sau, cu alte cuvinte, timp de 24 de ore neincetat).