VIATA PARINTELUI CLEOPA

SCRISOAREA PREOTULUI DIMITRIE BEJAN CATRE PARINTELE CLEOPA
Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie,

Va sarut mana la amandoi. Mainile drepte. Mi-ati fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati pentru ca stiti ce vreti de la Dumnezeu. Sa ma ierte Parintele Cleopa, asa a fost in constiinta mea, de cand l-am vazut si pana astazi, cand fac aceasta declaratie, ca este cel mai curat calugar la ora actuala din Ortodoxia romaneasca.
Poate pe la Sfantul Munte sa se gaseasca oameni superiori calugarilor nostri. Iar Parintele Ioanichie, el inca il cauta pe Dumnezeu. Este supraocupat cu carti. Scrie! Are darul de a scrie si de a raspandi cuvantul lui Dumnezeu! Mai ales in partea practica a crestinismului nostru. Sa-l ajute Dumnezeu sa-si faca ucenici!
Daca Parintele Cleopa si Parintele Ioanichie nu lasa ucenici in urma lor, pustia se instaleaza la Sihastria, si-i pacat. Atata duh: Paisie, Cleopa, Ioanichie si a mai fost staretul lor, parintele Ioanichie Moroi…
Acolo a fost un duh bun inca de la infiintarea acestui schit care a devenit manastire acum. As fi vrut sa mor acolo, dar cred ca Dumnezeu a hotarat sa mor aici. Nu-s suparat. Noi ramanem cu trup, Parintele Cleopa si Parin-tele Ioanichie… Ca trupul se da firii de Dumnezeu zidite. Pana cand? Poate intr-o mie de ani, poate in mai putin. Ne prefacem. Rasar flori din noi; rasar copaci, urzici si spini!
Daca sufletul nostru este bun la Dumnezeu, rasare la capataiul nostru un prun sau un mar sau un pom roditor; daca nu, urzici si spini. Peste o mie de ani nimeni nu va sti de Cleopa si de Ioanichie. Veti fi in rai! Sa va uitati de acolo, fara binoclu, la calugarii de la Sihastria; viitorii calugari. Sa veniti si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-i indrumati. Este singura noastra obste calugareasca care a gasit drumul direct la mantuire! Poate. Poate sa fie si calugarii de la Frasinei! Poate acolo sa fie si mai sporiti, pentru ca nu patrund femei in manastire.
Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, sa faceti calugari, dar mai tarziu, pe la 30 de ani. Sa treaca intai prin foc. Îl iei de pe bancile scolii si-l faci preot la 18 ani? Sunt preoti chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici nu au auzit de canoane. Trebuie crescuti ani de zile la umbra unui duhovnic; si inca un duhovnic bun, care sa fie bun, perfect si cu cunostinte depline.
Sunt unii copii. Sunt tineri. Nu stiu ca au intrat cu un picior in Rai! Nu stiu. Nici nu stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum sa stie. Sa li se spuna!… Nu-i obligatoriu sa fie multa lume in manastire. Iar manastirile sa ramana ca intotdeauna, locul in care mergem noi ceilalti sa ne impartasim.
Va sarut mana, Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, si, cand o sa mor, o sa ma duc la Dumnezeu si o sa spun ca faceti treaba buna, si va astept in Rai! Daca suferintele noastre pe pamant vor trage 51% in cumpana lui Dumnezeu, si pacatele noastre vor fi numai 49%, atunci intram in Rai! Adica Bunul Dumnezeu apasa pe cumpana aceea a faptelor bune si rele, apasa cu un deget si zice: ''Hai sa fie! Intra in bunatatea Mea!''
Asta o spun pentru mata, Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, care imi sunteti si dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu decat cu dragoste! Asa se spune in Sfanta Carte. Cu bunatate, zic eu. Numai cu asta. Trebuie sa fii bun nu numai cu cel care iti da mancare si haina. Sa fii bun cu cel necajit…
Eu va sarut mana si va multumesc si va zic: Sa traiti inca pe pamant pentru ca sunteti necesari. Amin.
Pr. Dimitrie Bejan - 1 ianuarie 1995

SUFERINTELE TRUPESTI

Multi ani de zile Parintele Cleopa s-a bucurat de sanatate trupeasca si mai ales sufleteasca, fiind binecuvan-tat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, batranul se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incerca-rile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat mult.

Prima suferinta grea a fost o dubla hernie, pentru care a fost internat in Spitalul Sfantul Spiridon din Iasi si operat in doua etape in anul 1985. Dupa cativa ani a fost operat de piatra la rinichi tot la Iasi si, de asemenea, a suportat si o operatie faciala din cauza unei infectii dentare. A mai suferit si o fractura la mana dreapta.

În iunie 1996 a avut o operatie de tumoare vezicala la Spitalul de Urologie - Iasi. Atunci s-a descoperit ca rinichiul stang era inactiv. La controlul efectuat in septembrie 1996 nu s-au mai gasit leziunile tumorale, dar i s-a propus o interventie chirurgicala suplimentara, pe care parintele a refuzat-o.

În mai 1998, avand dureri mari, a acceptat cu greutate sa mearga la control la Iasi si a stat o saptamana, dar nu a acceptat sa fie internat, zicand: ''Ma asteapta fratii mei si ma pregatesc sa merg la ei!'' Aceleasi cuvinte le-a spus si in noiembrie 1998, cand i s-a propus un nou control.

Toate aceste suferinte l-au tinut pe Parintele Cleopa treaz, fiind mereu in asteptarea ceasului celui de pe urma, cu gandul la Hristos si cu neincetata rugaciune in inima.

ULTIMUL AN DE VIATA

Înca din anii 1996-1997, Parintele Cleopa se simtea tot mai obosit. Cu toate acestea, era mereu asaltat de credinciosi si pelerini din tara si de peste hotare. Memoria si vocea fiindu-i inca sanatoase, reusea intotdeauna sa mangaie pe credinciosi, pe bolnavi, pe batrani si pe fiii sai duhovnicesti din manastire.

Mergea foarte greu si numai insotit de ucenici, atat in chilie, cat si afara, la aer. Iar in sala de alaturi, unde zeci de ani a tinut predici si cuvinte de folos credin-ciosilor, nu mai putea ajunge decat rareori, in timpul verii. În schimb, il scoteau ucenicii pe cerdacul chiliei, iar credinciosii se adunau in jurul lui si ii sorbeau cuvintele incarcate de har.

Parintele era foarte retinut la mancare. Nu gusta decat foarte putin si apoi indata spunea: ''Ajunge! M-am saturat! Slava lui Dumnezeu pentru toate!''

Sfanta rugaciune o savarsea insa regulat, sezand pe pat sau pe scaun, caci nu mai putea sta in picioare. Iar orele sale preferate pentru rugaciune erau acestea: dimineata, intre orele 4 si 8, dupa care se odihnea putin. Apoi se intretinea cu calugarii care veneau la spovedanie si cu credinciosii. Pe la ora 4 dupa amiaza isi facea randuiala pentru seara: Canonul de pocainta, doua-trei canoane ale Maicii Domnului din Bogorodicina, Paracli-sul Maicii Domnului, Pavecernita Mica si altele.

Seara il scoteau ucenicii la aer pe cerdac, unde se ruga cu rugaciunea lui Iisus si admira natura pe care a impodobit-o Dumnezeu atat de frumos. Dupa o ora-doua se retragea in chilie pentru odihna si se destepta iarasi catre miezul noptii.

ULTIMELE ZILE

Zilele de septembrie-noiembrie ne prevesteau sfarsitul apropiat al Parintelui Cleopa! Acum vorbea tot mai putin, cu voce stinsa si mereu repeta aceleasi cuvinte: ''De acum ma duc la fratii mei!'', ''Lasati-ma sa plec la fratii mei!'' Apoi iarasi spunea: ''Ma duc la Hristos! Rugati-va pentru mine, pacatosul!''

Catre sfarsitul lunii septembrie, intr-un asfintit de soare, Parintele Cleopa a cerut sa se duca in cimitir sa vada pentru ultima data mormintele fratilor sai, morman-tul marelui staret Ioanichie Moroi, mormantul duhov-nicului sau, ieroschimonahul Paisie Olaru si mormintele celorlalti parinti si duhovnici mai varstnici decat el. A fost adus cu masina la poarta cimitirului si de aici ucenicii l-au purtat de la un mormant la altul, la toti cei dragi si cunoscuti ai sai, care i-au fost ucenici, frati, fii sufletesti sau parinti duhovnicesti.

La toate mormintele s-a inchinat sprijinit de ucenici, a sarutat sfintele cruci si a rostit cate o sfanta rugaciune, zicand: ''Rugati-va si pentru Cleopa pacatosul, ca iata maine, poimaine, ne intalnim inaintea lui Hristos!'' Apoi a incheiat, zicand: ''Maica Domnului, ai mila de noi si de toti parintii din acest cimitir si te roaga inaintea tronului Preasfintei Treimi ca sa dobandim iertare de la Dreptul Judecator''.