VIATA PARINTELUI CLEOPA

PARINTELE CLEOPA, UN MARE STARET MISIONAR

Predica

Dupa ce Parintele Cleopa a fost randuit egumen al Schitului Sihastria, la inceputul anului 1945, cel dintai lucru pe care l-a facut a fost impodobirea bisericii cu slujbe si cantari dintre cele mai frumoase. Apoi a inceput sa predice, hranind duhovniceste din cuvintele Sfintilor Parinti, atat pe calugari si pe frati, cat si pe credinciosi. Caci, intr-adevar, nu era in partea locului un alt parinte duhovnicesc din manastirile nemtene, care sa vorbeasca mai frumos, mai cald si mai convingator decat el. Aceasta, atat datorita memoriei sale uimitoare, cat si cunostintelor scripturistice si patristice pe care le adunase din frageda tinerete.

Cuvantul viu, cu care hranea pe toti, a atras la Sihastria tot mai multi credinciosi din sate si orase, care veneau sa asculte sfintele slujbe si predica Parintelui Cleopa. Datorita invataturilor sale atat filocalice, cat si a-ghiografice, au imbratisat viata monahala numerosi tineri, care mai tarziu au ajuns calugari buni si preoti iscusiti.

Apararea dreptei credinte

A doua virtute ce a impodobit sufletul Parintelui Cleopa a fost apararea cu sfintenie a dreptei credinte. Sfintia sa combatea cu multa intelepciune si hotarare sectele de tot felul si pe cei ce erau amagiti de ele.

S-a intamplat de mai multe ori sa intoarca grupuri mari de crestini la Ortodoxie, mai ales din Bucovina, care fusesera amagiti de sectanti. Pentru aceea Arhimandritul Cleopa a fost recunoscut la in tara intreaga ca un mare misionar si aparator al Ortodoxiei din a doua jumatate a secolului XX. Aceasta o confirma si scrierile sale, peste zece la numar, care au intarit in dreapta credinta pe multi crestini indoielnici, unele alcatuite la porunca Sfantului Sinod, la indemnul unor ierarhi sau teologi de seama.

În acelasi scop, sfintia sa era chemat la slujbe misionare, la sfintiri de biserici, la intalniri cu credin-ciosii prin sate si orase, si reusea intotdeauna sa atraga pe multi la dreapta credinta si sa combata invataturile sectare. De asemenea ori de cate ori veneau grupuri de crestini de alte credinte si vorbeau cu sfintia sa, se intorceau inapoi umiliti.

Milostenia

O alta virtute fundamentala care l-a caracterizat toata viata pe Arhimandritul Cleopa a fost milostenia. Sfintia sa nu avea nici un fel de avere personala, dar facea multa milostenie din cele ce aduceau credinciosii. Zilnic veneau vaduve, cersetori, oameni saraci, mame cu multi copii, orfani si bolnavi si primeau de la Parintele Cleopa drept ajutor bani, haine, alimente, cuvinte de mangaiere, si toti se intorceau acasa multumiti, dand lauda lui Dumnezeu.

Unde a fost Parintele Cleopa staret, a randuit ca toti credinciosii care veneau la manastire, indiferent de numar, sa manance la masa de obste.

Povestea unul din ucenicii sai de la Slatina, ca odata, pe cand era o sarbatoare si venisera multi oameni, le mai ramasesera doar putine alimente. Daca s-ar fi dat masa si la credinciosi, nu ar mai fi ramas provizii deloc. Atunci bucatarul i-a zis staretului:

- Parinte Cleopa, daca punem pentru toti masa acum, n-o sa mai avem ce manca. Ce sa facem?

Atunci parintele Cleopa, care nu-si punea niciodata nadejdea in cele trecatoare, a spus:

- Frate, pune tot ce ai! Pune tot!

Într-adevar, dupa trei ore au venit niste credinciosi si au adus tot felul de alimente, care au ajuns obstii pentru o buna perioada de timp.

Însa cea mai mare milostenie a Parintelui a ramas tot cea duhovniceasca - rugaciunea pentru toti, spove-dania, predica, sfaturile, scrisul.

Duhovnicia

Parintele Cleopa a fost unul dintre cei mai iscusiti duhovnici din tara din a doua jumatate a secolului XX, stiind cum sa castige sufletele oamenilor pentru Împaratia lui Dumnezeu. Sfintia sa nu numai ca marturisea, ci dadea si multa speranta fiilor sai duhovnicesti, dovedin-du-se un adevarat indrumator pe calea mantuirii. Nimeni nu iesea de sub epitrahilul sau tulburat, nemultumit sau cu indoiala.

Prin exemplul vietii sale Cuviosia sa atragea multe suflete in viata monahala, care deveneau apoi fii duhovnicesti ai lui pentru toata viata si ajungeau calugari si preoti iscusiti. El indemna duhovnicii sa aiba mare grija de fiii lor sufletesti, sa-i cerceteze la chilii, sa le dea canon dupa puterea lor, sa-i marturiseasca saptamanal si sa-i impartaseasca la 30-40 de zile cu Preacuratele Taine. Astfel, inca din tinerete ajunsese un mare duhov-nic, la care se marturiseau numerosi preoti, stareti si chiar arhierei.

Preacuviosia sa, timp de peste 50 de ani, a fost parintele si duhovnicul cu cei mai multi fii sufletesti din tara noastra. El a fost randuit de Dumnezeu sa fie un parinte al mangaierii, al bucuriei, al nadejdii si al bunei sfatuiri, ca o adevarata mama duhovniceasca, caci toti ieseau intariti sufleteste din chilia lui.

Începand din anul 1945, cand a primit hirotonia in preot si hirotesia in duhovnic, pana la sfarsitul vietii sale - 2 decembrie 1998 -, Parintele Cleopa spovedea zilnic oameni de toate varstele si categoriile sociale, indem-nandu-i pe toti pe calea mantuirii si a bucuriei, prin harul dat lui de Dumnezeu, sa paraseasca pacatele facute, sa se caiasca pentru ele si sa puna inceput de pocainta, el insusi fiind un om al pocaintei.

Pentru aceasta, numele sau s-a facut cunoscut in toata tara si chiar peste hotare, bucurandu-se de un respect deosebit. El va ramane inca multa vreme pentru majoritatea credinciosilor care l-au cunoscut nu doar un teolog, nu numai un mare si neintrecut predicator, nu numai un rugator inaintea lui Dumnezeu pentru fiecare, ci va ramane si un neegalat parinte duhovnicesc!

Darul deosebirii

Un alt mare dar al batranului era si darul deosebirii. Parintele nu dadea un sfat identic pentru doi oameni care aveau aceeasi problema. Unuia ii spunea ceva, altuia altceva. Caci stia inimile credinciosilor, prin darul lui Hristos.

Stia daca cineva venea pentru iscodire sau cu credinta. Stia si cat putem purta, ca sa nu ne dea ceva mai greu, astfel incat sa nu cartim. Pentru aceea multi veneau la Parintele Cleopa si il intrebau ce drum sa aleaga in viata, iar batranul dadea fiecaruia raspuns asa cum il inspira Duhul Sfant, iar cei care ascultau, erau totdeauna multumiti duhovniceste.