''UNIVERSITATILE'' ARHIMANDRITULUI CLEOPA
Prima scoala de formare duhovniceasca a deprins-o Parintele Cleopa in familie, din frageda copilarie. Evlavia si lacrimile mamei, barbatia si statornicia tatalui, ca si autoritatea morala a Preotului Gheorghe Chiriac din satul natal, au pus o adevarata temelie la formarea sufleteasca a Parintelui Cleopa si a fratilor sai.
Cand copiii au crescut mai mari, au inceput sa se apropie si mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si fapte bune.
Îndepartandu-se de casa parinteasca, copiii s-au apropiat duhovniceste de Schitul Cozancea si de Schimo-nahul Paisie Olaru. Cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, au stat sub povatuirea Parintelui Paisie peste 5 ani. În aceasta perioada de timp, batranul i-a invatat sa fie ascultatori, tacuti, smeriti si nevoitori, si sa practice rugaciunea lui Iisus.
Samanta semanata de Parintele Paisie a cazut in pamantul cel bun al inimii lor si a inceput a da roade. În anul 1929 cei trei frati s-au stabilit la Sihastria, slujind intru toate lui Hristos, departe de casa parinteasca. Astfel, au urcat o treapta duhovniceasca mult mai inalta decat cele de pana acum, fiecare dintre ei avand ascultarea si nevointa sa personala.
În anii 1931 si 1933, fratii mai mari ai Parintelui Cleopa, Vasile si Gherasim, au plecat la Domnul, fiind foarte sporiti duhovniceste. Constantin, supravietuind, a fost tuns in monahism in 1937 cu numele de Cleopa si crestea din zi in zi prin lucrarea faptelor bune. Din anul 1945, ajungand staret, a facut multa milostenie la saraci si a salvat pe multi de la moarte in timpul foametei, prin aceasta urcand pe o alta treapta a vietii duhovnicesti.
Dupa ce Parintele Cleopa s-a retras pentru a treia oara in munti, intre anii 1959-1964, cu darul lui Hristos, a ajuns la cea mai inalta masura de nevointa, la care putini pot ajunge in zilele noastre. Caci se ruga neincetat cu rugaciunea inimii, nu vorbea cu nimeni, cugeta permanent la moarte, nu avea nici un fel de avere, nici bani, nici alta mangaiere, decat mila lui Dumnezeu si rugaciunile Maicii Domnului. Acum dobandise si darul lacrimilor si pacea inimii si ar fi dorit sa nu se mai intoarca in manastire, caci dobandise dulceata linistii si a rugaciunii. Aceasta a format cea mai inalta universitate duhovniceasca pe care a absolvit-o Parintele Cleopa.
Dar bunul Dumnezeu nu a lasat cu totul lipsiti de mangaiere pe credinciosii iubitori de Hristos. De aceea, indemnat de Duhul Sfant, Parintele Cleopa s-a reintors in cele din urma la Manastirea Sihastria, facand ascultare de Dumnezeu si de oameni, si a continuat aceeasi activitate duhovniceasca si misionara, inca 34 de ani, arzand incet-incet pentru Hristos, ca o lumanare de ceara curata, asteptand ziua si noaptea ceasul Învierii.
Cand veneau la sfintia sa oameni din inalta societate - profesori, teologi, demnitari - si il intrebau ce studii are si unde le-a facut, Parintele Cleopa le raspundea cu zambetul pe buze: ''Vezi acolo dupa usa un bat? Cu acesta am umblat eu cu oile. Vezi traista aceea din cui? În ea purtam cartile luate de la Manastirea Neamt si le citeam la oi. Uite si opincile. Le vezi? Asta este stiinta mea! Si scolile mele sunt la Taciunele, la Piciorul Crucii, la Rascoale, la Chita Mica, la Chita Mare, la Movila lui Dubau, la Fagii Rari, la Paraul Solomazdrelor, la Piciorul Cucului, la Piciorul Rotunzii, la Paraul Ruginii, la Rapa lui Coroi, la Piatra Dediului, la Poiana lui Iosif, la Poiana lui Serghie, la Poiana Arsitei si peste tot pe unde am umblat cu oile manastirii mai mult de zece ani''.
Acestea sunt ''scolile'' si ''universitatile'' in care s-a format duhovniceste Parintele Cleopa in cei 86 de ani ai vietii sale, slavind pe Dumnezeu, slujind oamenilor si mangaind multimea ucenicilor sai.
Prima scoala de formare duhovniceasca a deprins-o Parintele Cleopa in familie, din frageda copilarie. Evlavia si lacrimile mamei, barbatia si statornicia tatalui, ca si autoritatea morala a Preotului Gheorghe Chiriac din satul natal, au pus o adevarata temelie la formarea sufleteasca a Parintelui Cleopa si a fratilor sai.
Cand copiii au crescut mai mari, au inceput sa se apropie si mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si fapte bune.
Îndepartandu-se de casa parinteasca, copiii s-au apropiat duhovniceste de Schitul Cozancea si de Schimo-nahul Paisie Olaru. Cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, au stat sub povatuirea Parintelui Paisie peste 5 ani. În aceasta perioada de timp, batranul i-a invatat sa fie ascultatori, tacuti, smeriti si nevoitori, si sa practice rugaciunea lui Iisus.
Samanta semanata de Parintele Paisie a cazut in pamantul cel bun al inimii lor si a inceput a da roade. În anul 1929 cei trei frati s-au stabilit la Sihastria, slujind intru toate lui Hristos, departe de casa parinteasca. Astfel, au urcat o treapta duhovniceasca mult mai inalta decat cele de pana acum, fiecare dintre ei avand ascultarea si nevointa sa personala.
În anii 1931 si 1933, fratii mai mari ai Parintelui Cleopa, Vasile si Gherasim, au plecat la Domnul, fiind foarte sporiti duhovniceste. Constantin, supravietuind, a fost tuns in monahism in 1937 cu numele de Cleopa si crestea din zi in zi prin lucrarea faptelor bune. Din anul 1945, ajungand staret, a facut multa milostenie la saraci si a salvat pe multi de la moarte in timpul foametei, prin aceasta urcand pe o alta treapta a vietii duhovnicesti.
Dupa ce Parintele Cleopa s-a retras pentru a treia oara in munti, intre anii 1959-1964, cu darul lui Hristos, a ajuns la cea mai inalta masura de nevointa, la care putini pot ajunge in zilele noastre. Caci se ruga neincetat cu rugaciunea inimii, nu vorbea cu nimeni, cugeta permanent la moarte, nu avea nici un fel de avere, nici bani, nici alta mangaiere, decat mila lui Dumnezeu si rugaciunile Maicii Domnului. Acum dobandise si darul lacrimilor si pacea inimii si ar fi dorit sa nu se mai intoarca in manastire, caci dobandise dulceata linistii si a rugaciunii. Aceasta a format cea mai inalta universitate duhovniceasca pe care a absolvit-o Parintele Cleopa.
Dar bunul Dumnezeu nu a lasat cu totul lipsiti de mangaiere pe credinciosii iubitori de Hristos. De aceea, indemnat de Duhul Sfant, Parintele Cleopa s-a reintors in cele din urma la Manastirea Sihastria, facand ascultare de Dumnezeu si de oameni, si a continuat aceeasi activitate duhovniceasca si misionara, inca 34 de ani, arzand incet-incet pentru Hristos, ca o lumanare de ceara curata, asteptand ziua si noaptea ceasul Învierii.
Cand veneau la sfintia sa oameni din inalta societate - profesori, teologi, demnitari - si il intrebau ce studii are si unde le-a facut, Parintele Cleopa le raspundea cu zambetul pe buze: ''Vezi acolo dupa usa un bat? Cu acesta am umblat eu cu oile. Vezi traista aceea din cui? În ea purtam cartile luate de la Manastirea Neamt si le citeam la oi. Uite si opincile. Le vezi? Asta este stiinta mea! Si scolile mele sunt la Taciunele, la Piciorul Crucii, la Rascoale, la Chita Mica, la Chita Mare, la Movila lui Dubau, la Fagii Rari, la Paraul Solomazdrelor, la Piciorul Cucului, la Piciorul Rotunzii, la Paraul Ruginii, la Rapa lui Coroi, la Piatra Dediului, la Poiana lui Iosif, la Poiana lui Serghie, la Poiana Arsitei si peste tot pe unde am umblat cu oile manastirii mai mult de zece ani''.
Acestea sunt ''scolile'' si ''universitatile'' in care s-a format duhovniceste Parintele Cleopa in cei 86 de ani ai vietii sale, slavind pe Dumnezeu, slujind oamenilor si mangaind multimea ucenicilor sai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu