VIATA PARINTELUI CLEOPA

PERSECUTIA ÎMPOTRIVA BISERICII DIN ANII 1959-1964
Persecutia din anii 1959-1964 a insemnat cea mai grea perioada a monahismului romanesc din secolul XX.
Persecutia a inceput in luna aprilie, anul 1959. Mai intai au fost exclusi din monahism pentru toata viata staretii si duhovnicii care aveau o activitate duhovni-ceasca mai intensa si la care veneau multi credinciosi. În aceeasi luna a fost exclus din toate manastirile din tara intregul tineret, adica fratii si rasoforii.
Spre sfarsitul anului 1959 s-a votat de catre guvernul ateu din Bucuresti un decret special prin care erau exclusi din manastiri toti calugarii pana la 55 de ani si maicile pana la varsta de 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul securitatii si cu supravegherea organelor politice din fiecare zona. Pana in primavara anului 1960 au fost exclusi din manastiri peste 4000 de monahi si monahii.
Cele mai greu lovite au fost insa manastirile din Moldova, fiind mai multe si cu vocatie duhovniceasca mai mare. Unele manastiri, ca Sihastria si Slatina, au fost transformate in manastiri-azil; Sihastria pentru monahi batrani si Slatina pentru maici batrane. La Sihastria au fost adusi peste 40 de batrani din manastirile Moldovei, care, dupa mai multi ani, s-au mutat la Domnul. Mormintele lor se gasesc in cimitirul manastirii.
Schiturile mici, manastirile ramase fara calugari, ca si manastirile profund misionare au fost inchise sau transformate in parohii, pe care le deserveau preotii de mir, iar primirea de noi tineri in manastiri era interzisa si supravegheata de securitate.
Staretul Manastirii Sihastria, Protosinghelul Ioil Gheorghiu, impreuna cu Ieromonahul Varsanufie Lipan, ucenicul Arhimandritului Cleopa, au fost si ei exclusi din monahism, la 22 aprilie 1959, fiind trimisi fiecare cu domiciliul fortat in satul natal - Protosinghelul Ioil, in comuna Dumbrava Rosie si Ieromonahul Varsanufie, in comuna Pipirig - Neamt. Astfel, Manastirea Sihastria isi pierduse staretul si peste 40 de vietuitori sub varsta impusa de decret, iar Arhimandritul Cleopa isi pierduse ucenicul de chilie si majoritatea fiilor sai sufletesti.

A TREIA RETRAGERE ÎN MUNTI
Vazand aceasta situatie grea si stiind ca este mereu supravegheat de organele politice, Parintele Cleopa, in-demnat de Duhul Sfant, s-a retras din nou - pentru a treia oara - in Muntii Moldovei, la mult iubita sa liniste. Întai s-a dus in padurile din jurul comunei Hangu.
De aici s-a indreptat spre nord, catre Muntele Halauca - Pipirig. Apoi, si-a facut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Voda, unde a stat peste doi ani, fiind ajutat de un crestin devotat din partea locului, numit Pavel Marin.
Prin anul 1962 a venit la el si ucenicul sau, Parintele Varsanufie, cu care s-a nevoit impreuna in mai multe locuri mai bine de trei ani. Printre cei care l-au ajutat in mod deosebit pe Parintele Cleopa in aceasta retragere au fost Dumitru Nita si Gheorghe Olteanu din Dolhesti, comuna Pipirig, precum si rudele Parintelui Varsanufie din aceeasi comuna.
Ambii parinti se spovedeau unul la altul saptamanal si se impartaseau la doua-trei saptamani cu Sfintele Taine aduse din Manastirea Sihastria.
Pe masura ce treceau anii, toti asteptau cu nerabdare reintoarcerea acasa a Parintelui Cleopa. Toti doreau sa vina, dar poate cel mai mult batrana sa mama, Maica Agafia din Manastirea Agapia Veche. Nu-l vazuse de aproape sase ani si n-ar fi vrut sa plece la Domnul fara sa-l mai intalneasca o data.
Parintele Cleopa insa nu mai venea. Se invatase cu linistea si cu neincetata rugaciune, iar mangaierile Duhu-lui Sfant ii odihneau sufletul ziua si noaptea. Ajutat de rugaciunile tuturor fiilor sai duhovnicesti, era inca sanatos si se indeletnicea, pe langa rugaciune, si cu scrierea cartilor sfinte, ''pe radacinile brazilor'', dupa cum mai tarziu singur marturisea.
Iata titlurile catorva din scrierile sale realizate in cei peste cinci ani de nevointa pustniceasca in munti: Predici pentru monahi, numita si Urcus spre inviere; Spovedania arhiereilor, Spovedania staretilor, Spovedania duhovnici-lor, Spovedania preotilor de mir, Spovedania monahilor, Despre vise si vedenii, precum si Minunile lui Dumnezeu din zidiri.
Arhimandritul Cleopa a scris si alte cuvinte de folos, din care unele s-au tiparit, iar altele s-au pierdut cu timpul. Dar cele care s-au pastrat pana astazi dovedesc ca parintele era foarte ravnitor pentru Sfanta Scriptura, pentru scrierile Sfintilor Parinti si Sfintele Canoane, si mai ales pentru neincetata rugaciune.
Sfintia sa se ruga in singuratate intre 10-12 ore in timp de o zi si o noapte. Dupa cum ne spunea mai tarziu ucenicul sau, Ieromonahul Varsanufie, Parintele Cleopa obisnuia sa citeasca dimineata urmatoarele rugaciuni: Rugaciunile diminetii, cateva acatiste, din care nu lipseau Acatistul Mantuitorului si al Bunei Vestiri. Apoi citea Canonul de pocainta, Canonul ingerului pazitor, Canonul puterilor ceresti si cateva catisme din Psaltire.
Dupa amiaza citea Vecernia, Pavecernita si cateva canoane din Bogorodicina. Apoi, dupa o mica pauza, manca o data in zi catre seara si continua cu rugaciunile de seara si Paraclisul Maicii Domnului. În restul timpului repeta rugaciunea lui Iisus. Se invrednicise sa doban-deasca si rugaciunea inimii, cum ne spunea ucenicul sau, incat uneori plangea cu lacrimi fierbinti si simtea o mare caldura duhovniceasca in inima sa, care ardea ca o vapaie de foc.

SIHASTRIA FARA PARINTELE CLEOPA
În perioada persecutiei, in Manastirea Sihastria slujbele se faceau cu greutate din lipsa de slujitori. Duhovnicii erau tot mai putini, credinciosii veneau pe la manastiri cu oarecare teama, iar tinerii care doreau sa ramana, erau primiti ca lucratori in haine civile.
Lipsa Arhimandritului Cleopa si a Protosinghelului Ioil Gheorghiu, a ingreuiat si mai mult viata duhovni-ceasca. Acum toata greutatea apasa pe umerii batranului duhovnic Paisie. Mai mult decat toti, sfintia sa spovedea ziua si noaptea calugari si mireni; mangaia, imbarbata, dadea speranta tuturor, rugandu-se lui Dumnezeu cu credinta.
Toti intrebau de Parintele Cleopa si-l pomeneau la sfintele lor rugaciuni. Toti ar fi dorit macar sa-l vada si sa se bucure de cuvintele sale, dar nimeni nu stia unde anume se nevoieste si se roaga lui Dumnezeu. Însa toti simteau tainic puterea rugaciunilor lui. Si aceasta incre-dintare dadea speranta tuturor ca mai devreme sau mai tarziu se va reintoarce la fiii sai sufletesti.
Noul staret al Manastirii Sihastria, Protosinghelul Caliopie Apetri, a fost randuit in mod providential sa conduca aceasta obste. El era, de fapt, ucenicul Parintelui Cleopa, cu care statuse impreuna si la Manastirea Slatina. Totodata, era un parinte foarte curajos, indraznet, ravni-tor pentru cele sfinte si plin de bunatate. Toate aceste calitati, impreuna cu harul lui Dumnezeu, l-au ajutat sa mentina in aceeasi ravna si randuiala obstea Manastirii Sihastria, timp de 12 ani.
Slujbele se faceau tot asa de frumoase ca in trecut, se rosteau predici, credinciosii veneau din ce in ce mai numerosi si starea critica din anii 1959-1962 s-a ameliorat mult dupa 1963.
De aceea putem zice impreuna cu Proorocul David: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni!