Reflexo-terapia se poate practica simultan,
atât cu tratamentele ştiinţifice, pe baza de plante medicinale, cît şi cu cele
medicamentoase prescrise de medici competenţi, deoarece prin tehnicile
reflexologice prezentate, aplicate cu răbdare şi perseverenţa, se elimină din
organismul uman "deşeurile" toxice, se îmbunătăţeşte circulaţia
sanguină, se întăreşte sistemul imunitar al bolnavului, deci se tinde către
recuperarea funcţiei, respectiv a organului afectat de boală.
Chiar practicată profilactic, reflexo-terapia
menţine sănătatea tuturor celor ce o folosesc cu încredere, deoarece previne şi
chiar vindecă fără medicamente. Practica curentă a dovedit că afecţiunile
fiziologice sunt tratabile prin reflexo-terapie în proporţie de 85-90 %, iar
cele organice într-un procent care depăşeşte 60 %.
Prin reflexo-diagnostic se poate descoperi o
suferinţă morfo-functională a organului corespondent, palpând zona reflexogenă
a lui, zona foarte bogată în terminaţii nervoase şi vasculare. In caz de
suferinţă sau dereglări, punctele reflexe devin sensibile, respectiv dureroase
la palpare, fiind sesizate de pacient şi diagnostician. Durerea este direct
proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent. Este
absolut necesar să se facă o examinare atentă, deoarece unele puncte reflexe
pot fi dureroase şi datorită unor afecţiuni locale în zonele de testare
(bătături, tumori, traumatisme, malformaţii, afecţiuni dermatologice etc).
Este componenţa reflexologiei care se ocupă cu
tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile
(dureroase). Masajul se practică cu vârful degetului mare de la mână (policele)
sau cu articulaţiile interfalangiene, într-o ordine care ţine seama de ecoul
biologic al fiecărui organ reprezentat şi fără obiecte intermediare (beţişoare,
baghete etc.).
In timpul executării masajului, punctele
reflexe trebuie controlate în permanenţă, pentru a nu se traumatiza zonele
învecinate şi a evalua deblocarea cristalelor, deoarece majoritatea
afecţiunilor organelor se manifestă şi sub forma aglomerărilor în punctele
reflexe corespunzătoare de cristale (de exemplu: acid uric, săruri, alte
impurităţi).
Prin masaj se facilitează circulaţia sanguină
impunând accelerarea transportului toxinelor spre organele de eliminare sau de
detoxifiere. Perturbarea circulaţiei în zonele reflexe face ca suferinţa
organului corespondent să avanseze. Masarea zonelor reflexogene afectate, pe
parcursul mai multor şedinţe, implică "fisurarea" cristalelor de
toxine, depuneri pe care circulaţia sanguină le va trimite prin fluxul sanguin
spre organele de eliminare, îmbunătăţind astfel starea de sănătate generală.
Buna circulaţie a sângelui este vitală pentru
fiecare organ sau zona din organism, deoarece transportă material nutritiv şi
plastic, hormoni, anticorpi, oxigen, deşeuri metabolice şi alte substanţe
neidentificate încă. Cu cât circulaţia sanguină este mai anevoioasă, vindecarea
va surveni mai greu. Miile de metri de material tubular prin care circulă
sângele (artere, vene, capilare) în corpul nostru se menţin în activitate prin
vaso-constricţie şi vaso-dilataţie, funcţionarea lor depinzând şi de
activitatea musculară. O circulaţie bună se menţine prin activităţi musculare
adecvate pentru fiecare zonă din corp (exerciţii de gimnastică, sportul în
general). Dacă activitatea muşchilor slăbeşte, ţesuturile se fibrozează,
circulaţia sanguină în acea zona devine greoaie, articulaţiile de la mâini,
picioare şi coloană devin rigide, dureroase, exercitând presiuni asupra unor
terminaţii nervoase sau vasculare.
Factorii care determină, întreţin şi agravează
depunerile toxice pentru organism în zonele reflexe sunt multipli şi depind de
specificul biologic al fiecărui individ, toxinele fiind principala cauză a
îmbolnăvirilor curente, iar mediul, hrana şi celelalte elemente indispensabile
vieţii furnizorul acestora. Astfel, toxinele localizate în ficat produc
hepatită în pancreas, diabetul, în rinichi nefrita, în piele dermatitele, în
articulaţii artritele etc.
Semnificativi şi comuni sunt următorii:
modul de viaţă definit prin alimentaţie,
starea psihică şi starea mentală;
circulaţia sanguină insuficientă într-un
anumit organ sau segment din corp; bolile care generează sau sunt generate de
perturbări ale circulaţiei sanguine ocupă astăzi unul din primele locuri în
lume printre afecţiunile grave; de fapt, în orice boală se poate constată
prezenţa unor toxine specifice în fluxul sanguin, toxine care întreţin cauzele
reale ce au produs-o;
bătăturile de la mâini sau picioare conduc la
staza circulatorie zonală;
fracturi consolidate greşit şi/sau calusul
vicios la mâini, picioare sau coloana vertebrală antrenează presiuni anormale
pe vase şi nervi, implicând perturbări circulatorii zonale care, în timp,
afectează organele corespondente prin insuficienţa circulatorie sau nervoasă.
Când se masează zone întinse, (traseul vezicii
urinare, uretere, rinichi,) sensul de lucru este dinspre călcâi spre degete şi
nu invers, pentru a nu frâna curentul limfatic care, de cele mai multe ori,
este deja perturbat, iar în cazul intestinului gros se va masa în sensul de
evacuare. Se va lucra aproximativ 30 de secunde cu fiecare mâna, prin rotaţie,
permiţând astfel relaxarea mâinilor.
Zonele supuse masajului trebuie să fie
sănătoase, fără traumatisme, afecţiuni inflamatorii, dermatologice sau
bătături, cu o igiena riguros respectată. Durata şedinţelor de tratament şi
numărul punctelor reflexe pe care le putem masa în cadrul unei şedinţe, vor fi
strict individualizate, în funcţie de bioritmurile specifice şi în raport cu
starea de funcţionare a organelor de detoxifiere, filtrare şi
eliminare-determinate inforenergetic. Nu este bine să dislocăm mai multe toxine
decât poate elimina rinichiul şi detoxifia ficatul, splina, sistemul limfatic,
forţând astfel posibilităţile reale ale organismului. In astfel de situaţii,
toxinele neeliminate vor circula libere în corp, creând unele simptome ca
ameţeli, somnolenţă, cefalee şi alte dereglări care afectează starea generală,
deoarece contravin capacităţii de funcţionare normală a corpului uman.
Stimularea organelor de eliminare şi
detoxifiere prin reflexo-terapie implică accelerarea circulaţiei libere în corp
a toxinelor, atragând stări de ameţeală, greaţă, somnolenţă, cefalee, nelinişte
şi rău general.
Dacă punctele reflexe sunt intens solicitate
prin masaj, pot apărea următoarele reacţii pasagere:
creşterea în volum a varicelor deja existente;
inflamaţii articulare datorate stazelor
limfatice;
deschiderea ulcerelor varicoase la gambele cu
tulburări cronice de circulaţie;
apariţia unor pete albăstrui atunci când
există dezechilibru privind asimilarea calciului în organism;
dureri vii în organele corespondente datorită
creşterii rapide a volumului sângelui care asigură funcţionarea acestora;
febra, dacă în corp există o infecţie latentă
şi se stimulează formaţiunile limfatice
Precizez că aceste reacţii posibile atestă
parţial răspunsul organismului şi nu reprezintă contraindicaţii în aplicarea
masajului reflexologic, ci impun numai reglarea intensitătii şi a duratei
acestuia până la confirmarea adaptării la tratament prin dispariţia
tulburărilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu