Cine a fost originalul Don Juan? Tradițiile leagă
mitul seducătorului-tip de Spania. Percepția Europei asupra Spaniei, încă de la
nașterea legendei lui Don Juan (în secolul al XVII-lea), a fost una a
declinului și decadenței. În acest context, rivalii, dar și victimele Spaniei
au găsit o satisfacție răzbunătoare în promovarea imaginilor negative ale
dușmanului.
Din această perspectivă, societatea spaniolă părea închisă,
dominată de obiceiuri primitive și foarte multe tabuuri. Spre nefericirea
spaniolilor, aceste păcate au fost, încă de atunci, capsulate în niște cuvinte
care au trecut în lexicul internațional: siesta și, în special, macho.
Sindromul ”macho” ne duce cu gândul la imaginea seniorului
andaluz arogant din picturile lui Goya. În spatele cuvântului stau exploatarea
femeilor, un stil de viață dominat de indolență și consum ostentativ. De partea
cealaltă, spaniolii au găsit diferite înțelesuri pentru mitul lui Don Juan.
Adjectivul donjuanesco nu e folosit numai în sens negativ, pentru
condamnarea unei sexualități exacerbate, ci poate fi utilizat pentru a lăuda
curajul, perseverența. Mai presus de toate, termenul amintește de
individualitatea mult lăudată a spaniolilor, de dreptul lor incontestabil de a
protesta, de capacitatea lor de a se opune oricăror reguli, oricărui destin.
Astfel, de ambele părți, povestea lui Don Juan are funcția tipică tuturor
miturilor culturale: producerea unui model din haosul realității.
Cel puțin până la dezvoltarea feminismului modern,
legendarul Don Juan reprezenta un tip de erou subversiv. Cine a fost modelul
pentru imaginea clasică a lui Don Juan? Candidatul preferat al clasicilor din
epoca de aur a literaturii spaniole, unul din favoriții regelui Filip al
IV-lea, Don Juan de Tassis y Peralta.
Don Juan de Tassis y Peralta, Conte de Villamediana
era un nobil bogat și carismatic, dar și un cunoscut poet, care se
bucura de reputația de a fi unul dintre liberalii de la curtea lui Filip al
III-lea. Dramaturgul Gabriel Tellez, un preot care scria sub pseudonimul 'Tirso
de Molina', a trăit în Madridul acelor ani; el este autorul unei drame numite El
Burlador de Sevilla y Convidado de Piedra, prin care Don Juan
Tenorio își face debutul pe scena istoriei. Piesa lui Tirso este prima
relatare scrisă a legendei lui Don Juan. Experții nu s-au pus de acord cu
privire la anul în care a fost scrisă piesa, dar există date ce sugerează că
piesa a fost jucată pentru prima oară la Lisabona, în 1619.
'Quien tal hace, que tal pague'
Subiectul piesei lui Tirso este, pentru vremea respectivă,
șocant. Acesta urmăerște aventurile unui moșier andaluzian care-și petrece
timpul făcându-și planuri (și ducându-le până la capăt) de dezvirginare a
femeilor, având grijă să nu fie prins și pedepsit. Don Juan este simbolul
egoismului bărbatului care caută să justifice (nu să scuze) toate excesele
făcând referire la subiectivitatea sa transcendentă. Onoarea sa stă în trădarea
constantă, puterea lui în exploatarea femeilor. El este, din toate punctele de
vederea, imaginea inversă a standardelor de comportament considerate normale în
societățile occidentale. Desfășurarea piesei ia forma unei vănători, regele și
victimele lui Don Juan încercând să-l găsească. Într-un final, una dintre
victime reușește: fantoma lui Don Gonzalo, tatăl uneia dintre fetele seduse de
Don Juan, joacă rolul pedepsei divine – în ultima scenă, acesta își tărâște
ucigașul, pe Don Juan, în iad, unde acesta – prea târziu – se roagă pentru
mântuire.
Concluzia este însă clară: 'Quien tal hace, que tal pague'.
Dacă piesa a fost într-adevăr scrisă în acei ani, iar
Contele de Villamediana inspirația, Tirso trebuie să fi avu un extraordinar
simț al premoniției. Pe 21 august 1622, contele a fost asasinat în circumstanțe
dramatice. În acea seară de august, aflat în apropierea locuinței sale, Tarsis
a fost ucis de o săgeată trasă de la mică distanță de un necunoscut. Asasinul a
reușit să fugă și nu a fost prins. Conform tradițiilor spaniole, modul în care
cineva moare spune multe despre modul în care a trăit. Motivele pentru uciderea
lui Villamediana nu vor fi niciodată cunoscute precis, dar suspecți există
destui. Mulți de la curte aveau de împărțit ceva cu Contele, inclusiv unii
dintre cei mai puternici oameni din Spania. Ba mai mult, la momentul respectiv,
au existat zvonuri potrivit cărora motivul pentru dispariția de succes a
ucigașului a fost că însuși regele fusese implicat în asasinat. Cu câteva luni
înainte, în timpul festivităților de primăvare ale Curții regale, a izbucnit un
incendiu, iar martorii oculari au relatat că, în mijlocul confuziei iscate,
Villamediana a fost cel care a dus-o pe Regina Isabela într-un loc sigur, și nu
soțul ei. Câteva săptămâni mai târziu, la unul dintre turnirurile organizate la
Madrid, Tarssis a apărut cu un nou motto: Mis Amores Son Reales
(Iubirile mele sunt regale), aparent o insultă calculată la adresa regelui.
Acest act public de lesmajestate ar fi exacerbat sentimentul de trădare a
prieteniei regelui și de atac la adresa onoarei regale, cerând astfel
eliminarea contelui.
Sursa: www.historytoday.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu