PLECAREA LA HRISTOS
Vineri si sambata, 27 si 28 noiembrie, Parintele Cleopa inca dadea sfaturi si binecuvanta pe cei care veneau la el, calugari si credinciosi. Era senin la fata, vorbea calm si frumos celor care il intrebau si nu refuza pe nimeni care voia sa-l vada. Pe toti ii mangaia si ii imbarbata ca intotdeauna, in liniste si bucurie.
Duminica, 29 noiembrie, in ajunul sarbatorii Sfantu-lui Apostol Andrei, iarasi a fost inconjurat de oameni. Le vorbea cald, scurt si cu multa blandete. Unii veneau, altii plecau, iar ucenicii se ingrijeau de toate.
La ora 11.30 a venit un frate la sfintia sa sa ia binecuvantare pentru tunderea in monahism, zicand:
- Binecuvantati-ma, Preacuvioase Parinte Cleopa, ca deseara ma calugaresc!
Dupa ce l-a binecuvantat si i-a pus mana pe cap, fratele a cerut un cuvant de folos pentru calugarie. Atunci Parintele Cleopa i-a spus:
- De-acum nu mai ai tata, nu mai ai mama, nu mai ai frati, nu mai ai rudenii, nu mai ai prieteni, nu mai ai tarini, nu mai ai case, nu mai ai nimic! Numai pe Hristos!
- Parinte, a zis ucenicul, daca castigati indrazneala inaintea lui Dumnezeu, sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile sfintiei voastre!
- Mila Maicii Domnului sa fie cu noi cu toti!
Pe la ora 4 dupa-amiaza a venit alt frate ca sa-i ceara binecuvantare pentru calugarie, dar Parintele Cleopa nu i-a spus nimic, ci doar i-a pus mana pe cap.
Deci, incepand de Duminica la ora 4 dupa-amiaza, Parintele Cleopa nu a mai raspuns la intrebarile ucenicilor sai si a ramas nemiscat cu ochii intredeschisi pe scaunul sau de spovedanie, ca intr-o rapire, timp de mai bine de unsprezece ore.
Luni dimineata la orele 3.30, batranul s-a desteptat ca dintr-un somn adanc, fiind bine dispus si multumit sufleteste. Apoi a cerut ceva de mancare, zicand: ''Ati mai vazut voi vreun calugar sa manance la ora asta?''
Luni, 30 noiembrie, si marti, 1 decembrie, parintele a stat cu credinciosii si a dat sfaturi ca de obicei. Luni seara insa, in chip neobisnuit, Parintele Cleopa a inceput sa-si citeasca rugaciunile diminetii, desi ucenicii i-au spus: ''Parinte, acum este seara. Rugaciunile diminetii cititi-le maine dimineata!'' Dar parintele a raspuns: ''Acum le citesc, caci ma duc la fratii mei!'' Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neincredere.
Marti seara s-a culcat tarziu, dand semne de mare oboseala. La ora 2,20 miercuri dimineata, ucenicul sau a auzit ca parintele respira din ce in ce mai rar. Cand s-a apropiat de el, parintele a rasuflat adanc si si-a dat sufletul in mainile lui Hristos.
Îndata s-au adunat parintii, impreuna cu parintele staret, si l-au pregatit pentru inmormantare. Apoi, trupul neinsufletit al Parintelui Cleopa a fost coborat din chilie in sunetul clopotelor si asezat in biserica veche a manastirii, unde a fost privegheat permanent de preoti si monahi si de nenumarati credinciosi veniti din toate colturile tarii.
Vestea plecarii Parintelui Cleopa la cele vesnice, a facut degraba inconjurul tarii si a trecut si peste hotare. În zilele premergatoare inmormantarii parintelui, mii de credinciosi veneau sa-si ia un ultim ramas bun de la el, iar in biserica, unde era depus, monahii citeau in permanenta la Psaltire.
Asa a trait, asa s-a nevoit si asa s-a savarsit marele staret si duhovnic al manastirilor romanesti, Arhiman-dritul Cleopa Ilie, fiind plans de toti parintii si credincio-sii care l-au avut sfetnic, parinte, duhovnic si povatuitor.
Vesnica sa-i fie pomenirea lui!Vineri si sambata, 27 si 28 noiembrie, Parintele Cleopa inca dadea sfaturi si binecuvanta pe cei care veneau la el, calugari si credinciosi. Era senin la fata, vorbea calm si frumos celor care il intrebau si nu refuza pe nimeni care voia sa-l vada. Pe toti ii mangaia si ii imbarbata ca intotdeauna, in liniste si bucurie.
Duminica, 29 noiembrie, in ajunul sarbatorii Sfantu-lui Apostol Andrei, iarasi a fost inconjurat de oameni. Le vorbea cald, scurt si cu multa blandete. Unii veneau, altii plecau, iar ucenicii se ingrijeau de toate.
La ora 11.30 a venit un frate la sfintia sa sa ia binecuvantare pentru tunderea in monahism, zicand:
- Binecuvantati-ma, Preacuvioase Parinte Cleopa, ca deseara ma calugaresc!
Dupa ce l-a binecuvantat si i-a pus mana pe cap, fratele a cerut un cuvant de folos pentru calugarie. Atunci Parintele Cleopa i-a spus:
- De-acum nu mai ai tata, nu mai ai mama, nu mai ai frati, nu mai ai rudenii, nu mai ai prieteni, nu mai ai tarini, nu mai ai case, nu mai ai nimic! Numai pe Hristos!
- Parinte, a zis ucenicul, daca castigati indrazneala inaintea lui Dumnezeu, sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile sfintiei voastre!
- Mila Maicii Domnului sa fie cu noi cu toti!
Pe la ora 4 dupa-amiaza a venit alt frate ca sa-i ceara binecuvantare pentru calugarie, dar Parintele Cleopa nu i-a spus nimic, ci doar i-a pus mana pe cap.
Deci, incepand de Duminica la ora 4 dupa-amiaza, Parintele Cleopa nu a mai raspuns la intrebarile ucenicilor sai si a ramas nemiscat cu ochii intredeschisi pe scaunul sau de spovedanie, ca intr-o rapire, timp de mai bine de unsprezece ore.
Luni dimineata la orele 3.30, batranul s-a desteptat ca dintr-un somn adanc, fiind bine dispus si multumit sufleteste. Apoi a cerut ceva de mancare, zicand: ''Ati mai vazut voi vreun calugar sa manance la ora asta?''
Luni, 30 noiembrie, si marti, 1 decembrie, parintele a stat cu credinciosii si a dat sfaturi ca de obicei. Luni seara insa, in chip neobisnuit, Parintele Cleopa a inceput sa-si citeasca rugaciunile diminetii, desi ucenicii i-au spus: ''Parinte, acum este seara. Rugaciunile diminetii cititi-le maine dimineata!'' Dar parintele a raspuns: ''Acum le citesc, caci ma duc la fratii mei!'' Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neincredere.
Marti seara s-a culcat tarziu, dand semne de mare oboseala. La ora 2,20 miercuri dimineata, ucenicul sau a auzit ca parintele respira din ce in ce mai rar. Cand s-a apropiat de el, parintele a rasuflat adanc si si-a dat sufletul in mainile lui Hristos.
Îndata s-au adunat parintii, impreuna cu parintele staret, si l-au pregatit pentru inmormantare. Apoi, trupul neinsufletit al Parintelui Cleopa a fost coborat din chilie in sunetul clopotelor si asezat in biserica veche a manastirii, unde a fost privegheat permanent de preoti si monahi si de nenumarati credinciosi veniti din toate colturile tarii.
Vestea plecarii Parintelui Cleopa la cele vesnice, a facut degraba inconjurul tarii si a trecut si peste hotare. În zilele premergatoare inmormantarii parintelui, mii de credinciosi veneau sa-si ia un ultim ramas bun de la el, iar in biserica, unde era depus, monahii citeau in permanenta la Psaltire.
Asa a trait, asa s-a nevoit si asa s-a savarsit marele staret si duhovnic al manastirilor romanesti, Arhiman-dritul Cleopa Ilie, fiind plans de toti parintii si credincio-sii care l-au avut sfetnic, parinte, duhovnic si povatuitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu