Minerale Rolul vitaminelor este esential in dezvoltarea organismului

Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului. Marea majoritate a vitaminelor nu pot fi sintetizate de organism, motiv pentru care trebuie sa fie prezente in hrana. Laptele matern contine toate vitaminele. In continuare vom prezenta vitaminele si rolul lor in organism, dar, mai ales, modificarile ce apar in carentele vitaminice.
- Vitamina A (retinol) – componenta a pigmentilor vizuali, indispensabila functiei vazului (mai ales pentru vederea crepusculara); este implicata in diferentierea celulara si in mentinerea structurii normale a celulei; mai are un rol important in sustinerea starii de normalitate a pielii, a parului, a mucoaselor, cat si pentru dezvoltarea normala a dintilor si oaselor. Nu in ultimul rand, vitamina A este implicata in dezvoltarea sistemului imunitar. Carenta in vitamina A determina descuamari ale epiteliului, uscaciunea mucoaselor oculare, imposibilitatea vederii nocturne, cresterea sensibilitati la agenti microbieni, afectiuni ale mucoaselor nazale si infertilitate. Efectele toxice se manifesta prin tulburari hepatice, afectiuni osoase dureroase caracterizate prin exostoze si anchiloze ale articulatiilor mai ales la nivelul vertebrelor cervicale si a oaselor lungi ale membrelor. Problemele apar in special prin hranirea timp indelungat cu ulei de cod sau cantitati mari de ficat. Probleme majore apar si in cazul administrarii in exces pe cale medicamentoasa.
- Vitamina D – este o vitamina necesara absorbtiei intestinale a calciului si a fixarii sale in oase. Vitamina D3 poate fi sintetizata in piele prin transformarea colesterolului sub influenta razelor ultraviolete. Deficienta este de multe ori confundata cu dezechilibrul calciu-fosfor. Carenta de vitamina D duce la o decalcifiere osoasa care provoaca rahitism la tinerii si osteomalacia la adulti. Excesul de vitamina D duce la Hipercalcemie, urmata de o calcifiere a tesuturilor moi, cum ar fi plamanii, rinichi, inima, vase sangvine si stomac. In unele cazuri apar deformari ale dintilor si articulatiilor.
- Vitamina E – vitamina liposolubila, are rol important in protejarea membranelor celulare impotriva substantelor oxidante. Aportul de vitamina E este crescut atunci cand alimentatia este bogata in acizi grasi polinesaturati (uleiuri si margarine vegetale, ficat, galbenus de ou, unt). Carenta vitaminei E contribuie la aparitia distrofiei muschilor, intervine in functia de reproducere, dar si in raspunsul imunitar. Riscul hipervitaminozei este redus datorita faptului ca aceasta vitamina devine toxica la doze foarte mari.
- Vitamina K – vitamina liposolubila, are functia de a regla si forma factorii de coagulare a sangelui. In afara acestei importante functii, vitamina K mai are rol si in metabolismul proteinelor si in fixarea calciului in organism. Absenta ei sau prezenta unor antagonisti cum ar fi warfarinasau alti compusi ai otravii de sobolani produc hemoragie. Vitamina K, in general, nu este toxica, dar in cazul administrarii unor cantitati foarte mari induce anemie si alte tulburari sanguine.
- Vitamina B1 (tiamina) – este implicata in metabolismul glucidelor, iar aportul se face in functie de continutul de glucide al dietei. Deficienta in aportul acestei vitamine, consta in aparitia urmatoarelor tulburari: lipsa poftei de mancare, oboseala accentuata, tulburari neurologice, urmate in ultima faza de aparitia insuficientei cardiace si chiar moartea. Aceste tulburari apar indeosebi prin consumul exagerat de peste (aliment ce contine o enzima care este antagonista tiaminei). Supradoza vitaminei B1 nu prezinta toxicitate.
- Vitamina B2 – este esentiala pentru dezvoltarea celulelor, iar absenta ei provoaca leziuni ale ochiului, afectiuni ale pielii precum si intarzierea dezvoltarii testiculelor.
- Vitamina B5 (acidul pantotenic) e implicata in metabolismul grasimilor si al aminoacizilor. Deficienta de aport provoaca incetinirea cresterii, aparitia ficatului gras, a tulburarilor gastrointestinale (conduce chiar la aparitia ulcerelor), convulsii, coma si moarte.
- Vitamina PP (acidul nicotinic) – este o vitamina implicata in utilizarea celor mai importanti nutrienti. Deficienta la om provoaca pelagra.
- Vitamina B6 (piridoxina) are rol important in reglarea sistemului enzimatic, precum si in reactiile imunitare. Deficienta duce la disparitia poftei de mancare, pierderea in greutate si anemie.
- Vitamina B8 (biotina) – este implicata in metabolismul grasimilor si al aminoacizilor si are rol in mentinerea integritatii pielii si parului. Carenta in aportul acestei vitamine conduce la uscarea, ingrosarea si ulcerarea pielii, urmate de mancarimi si aparitia matretei. Deficienta ei mai poate fi determinata de consumul prelungit de antibiotic pe cale orala sau alimentarea in exces cu albus de ou care contine avidina, un antagonist al biotinei.
- Vitamina B9 (acidul folic) – are un rol foarte important in procesul de maturare al celulelor rosii din maduva osoasa. Carenta acestei vitamine conduce la aparitia anemiei si leucopenie.
- Vitamina B12 (ciancobalamina) – este foarte importanta in metabolismul grasimilor si al glucidelor, dar mai ales in sinteza de mielina, substanta importanta in functionarea normala a sistemului nervos. Carenta acestei vitamine conduce la aparitia anemiei si a tulburarilor nervoase.
Aportul de vitamine, printr-o alimentatie echilibrata, este esential pentru organism, motiv pentru care administrarea de vitamine pe cale medicamentoasa trebuie facuta cu foarte mult discernaman.

Substantele minerale intra în componenta hranei si sunt necesare la formarea tesuturilor, participa în procesele biologice si fiziologice ale organismului. Ele se împart în macroelemente (potasiu, calciu, fosfor, sodiu, magneziu, fier, clor, sulf), care exista în organism în cantitati mari, si microelemente (zinc, cupru, crom, mangan, cobalt, molibden, iod, fluor, nichel s.a.) - în cantitati mici.

Calciul intra în componenta tesutului osos. Ionii de calciu stabilizeaza membranele celulare. El este necesar pentru normalizarea proceselor de oxidare la nivelul sistemului nervos si de contractie a muschilor, activeaza unii fermenti si hormoni, participa în procesul de coagulare a sângelui, are actiune antiinflamatorie si desensibilizanta. Organismul uman contine circa 1200g de calciu, totodata 99% din aceasta cantitate se afla în sistemul osos. Tesutul osos este rezerva principala de calciu si fosfor. Absorbtia calciului din produsele alimentare are loc în intestinul subtire si ea se produce în prezenta vitaminelor D, proteinelor, acidului citric si lactozei. Aminoacizii formeaza cu ionii de calciu compusi care se dizolva usor si se asimileaza. Procesul de absorbtie si utilizare a calciului este îngreuiat de acidul fitinic, unii fosfati, acizi grasi, acidul oxalic. Aceste substante transforma calciul în compusi indisolubili. Acidul fitinic se gaseste în cereale (grâu, ovaz, secara). Drojdiile alimentare contin fitaza. Acest ferment descompune acidul fitinic. Calciul din aluatul pregatit cu drojdii se asimileaza bine datorita prezentei fitazei. Surplusul de grasimi în ratia alimentara deregleaza absorbtia calciului, deoarece acizii grasi formeaza la rândul lor compusi indisolubili cu calciul, acesta eliminându-se în cantitati mari cu masele fecale. Acizii biliari normalizeaza absorbtia acizilor grasi si utilizarea calciului. Deficitul de calciu apare la insuficienta lui în produsele alimentare (foame, excluderea produselor lactate din hrana), în caz de transpiratie abundenta, la femeile gravide si la cele care alapteaza prunci. Dereglarea procesului de absorbtie a calciului are loc în patologiile organelor digestive (enterita, tulburarea functiei exocrine a pancreasului, maladiile cailor biliare), la folosirea îndelungata a corticosteroizilor si hormonilor anabolici. Ca urmare apar convulsii, parestezii, osteoporoza. În acelasi timp, surplusul de calciu în ratia alimentara si în apa de baut, preparatele de calciu si calciferolul pot provoca hipercalciemia cu pierderea poftei de mâncare, sete, greata, voma, slabiciune generala, convulsii, azotemie. E posibila depunerea calciului în organele interne, muschi, vase. Sunt bogate în calciu laptele si produsele lactate.

Fosforul intra în componenta nucleotidelor, acizilor nucleinici, fosfoproteidelor, fosfolipidelor, cofermentilor etc. Fosforul neorganic împreuna cu calciul contribuie la formarea oaselor. Fosforul, din componenta nucleotidelor si acizilor nucleici, participa la procesele de pastrare si de folosire a informatiei genetice, de biosinteza a acizilor nucleici, proteinelor, de crestere si separare a celulelor. Compusii fosforului - ATF si creatinfosfatul - acumuleaza energia eliminata în procesul de glicoliza si fosforilare oxidativa si care este utilizata pentru lucrul mecanic, electric si chimic în organism. Fosforul neorganic mentine echilibrul acido-alcalin în organism. Deficitul de fosfor poate aparea ca rezultat al folosirii timp îndelungat a hranei sarace în acest element, în perioada sarcinii si lactatiei, în insuficienta de proteine, vitamina D. Micsorarea continutului de fosfor în organism provoaca osteoporoza, osteomalacie, inapetenta, scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Sunt bogate în fosfor crupele, ficatul, pestele, carnea, laptele, produsele lactate. Fructele si legumele contin o cantitate mai mica de fosfor.

Potasiul regleaza metabolismul hidro-salin si intracelular, presiunea osmotica, asigura echilibrul acido-alcalin, functia miocardului, mareste excretia sodiului si a apei din organism, activizeaza unii fermenti. Folosirea îndelungata a diureticelor, hormonilor suprarenalelor, voma, diareea, transpiratia abundenta pot provoca hipokaliemie cu adinamie, somnolenta, inapetenta, oligurie, hipotonie, dereglarea ritmului cardiac. Hiperkaliemia poate fi provocata de hipofunctia suprarenalelor, insuficienta renala. în aceste stari la bolnavi apare adinamie, excitabilitatea marita a sistemului nervos, marirea diurezei, dereglari ale ritmului cardiac. Dieta bogata în potasiu se recomanda în dereglarile de ritm cardiac, hipokaliemie, insuficienta miocardului, hipokaliemia provocata de tratamentul îndelungat cu corticosteroizi si diuretice. Cantitati sporite de potasiu contin fructele uscate, cartofii, carnea, pestele, leguminoasele, strugurii si alte fructe si legume.

Sodiul în forma de clorura de sodiu intra în componenta tesuturilor si a sângelui, determina sinteza acidului clorhidric în stomac, normalizeaza echilibrul acido-alcanic, presiunea osmotica, este antagonistul potasiului. Hiponatriemia poate aparea ca urmare a unei diete bogate în potasiu, consumata timp îndelungat, poate fi provocata de vomismente, diaree, transpiratie abundenta, folosirea diureticelor, hipofunctia suprarenalelor. În hiponatriemie moderata apare slabiciune generala, somnolenta, inapetenta; în hiponatriemia pronuntata - voma, diaree, hipotonie, tahicardie, se poate observa pierderea cunostintei, convulsii, creste vâscozitatea sângelui si azotemia. Este daunator si surplusul de sodiu. Persoanele ce consuma clorura de sodiu în exces sufera frecvent de hipertensiune arteriala, prezinta dereglari ale functiei rinichilor, la ele se mareste azotul rezidual în sânge. Norma zilnica în sodiu este asigurata de sarea de bucatarie pe care o contine pâinea (2-3 g), de sarea folosita la prepararea bucatelor si cea consumata în timpul mesei. Ratia alimentara zilnica trebuie sa contina 10-12g clorura de sodiu. Unii savanti considera aceasta norma ca fiind sporita.

Sulful intra în componenta unor aminoacizi, vitamine, a insulinei, sistemului nervos, oaselor, cartilajelor, bilei, sângelui. Sursa principala de sulf o constituie leguminoasele, crupele de ovaz, hrisca, ouale, carnea, laptele, brânza.

Organismul omului adult contine pâna la 25 g de magneziu care intra mai ales în componenta oaselor, fiind rezerva acestui element. Magneziul poseda actiune antispastica, vasodilatatoare, mareste peristaltismul intestinal, eliminarea bilei si a colesterolului prin intestin. Dereglarea proceselor de absorbtie la nivelul intestinului si folosirea diureticelor timp îndelungat poate provoca hipomagneziemia cu aparitia osteoporozei, hipotoniei, convulsiilor, dereglarilor de ritm cardiac. Deficitul de magneziu mareste excitabilitatea neuromusculara, provoaca halucinatii auditive, senzatia de teama, tahicardie. Sunt bogate în magneziu tarâtele de cereale, crupele de ovaz, leguminoasele, fructele uscate, ouale, nucile, sfecla, salata verde, morcovul, bacele.

Fierul intra în structura mioglobinei, hemoglobinei, a globulelor rosii si transporta oxigenul, participa la sinteza unor fermenti, în lipsa fierului în sânge apare anemia feripriva. Cauzele ei pot fi continutul redus de fier în ratia alimentara, lipsa acidului clorhidric în sucul gastric (se deregleaza absorbtia acestuia), hemoragiile cronice, consumul sporit de fier în cazul femeilor în sarcina si al celor care alapteaza copii. Anemia se observa si la copiii mici a caror mame sufera de carenta de fier. La bolnavi apare slabiciune generala, cefalee, palpitatii, dispnee la efort fizic, scaderea poftei de mâncare, anemia hipocroma, micsorarea rezistentei organismului la infectii.

Clorul intra în componenta clorurii de sodiu si participa la reglarea presiunii osmotice în tesuturi si celule, la normalizarea metabolismului hidric si la formarea acidului clorhidric de catre glandele stomacului. Clorul în componenta solutiei hipertonice a clorurii de sodiu micsoreaza transpiratia la lucrul fizic si temperatura înalta a mediului înconjurator. Clorul se elimina prin piele cu sudoarea, dar mai ales cu urina. Hipocloremia retine lichidul în tesuturi. La hipocloremie apare somnolenta, anorexie, slabiciune generala, voma, tahicardie, hipotonie, convulsii, pierderea constiintei, creste azotul rezidual în sânge. Produsele alimentare naturale nu sunt bogate în clor. Clorul patrunde în organism cu clorura de sodiu adaugata în bucate.

Iodul asigura functia normala a glandei tiroide, în lipsa lui apare gusa. Iodul se afla în cantitati mari în produsele marii (peste, alge s.a.), în oua, ceapa, usturoi. In localitatile cu continutul mic de iod în apa este marit pericolul de aparitie a gusei endemice, de aceea se recomanda a folosi sarea de bucatarie iodata. Dar trebuie stiut ca iodul nu este stabil si termenul de valabilitate a sarii iodate este de 6 luni.

Fluorul se afla în dinti, oase, muschi, glandele endocrine. În lipsa lui apare caria dentara. Continutul înalt de fluor în produsele alimentare si apa potabila provoaca fluoroza (manifestata prin osteoscleroza, smaltul dintilor capata un aspect granular). Sunt bogate în fluor ceaiul, laptele, galbenusul de ou, pestele de mare, spanacul, tomatele si apa de baut.

Cuprul intra în componenta unor enzime, intensificându-le actiunea, a proteinelor, participa în metabolismul fierului, mareste actiunea hipoglicemica a insulinei. Insuficienta lui în organism provoaca anemie. Cupru se afla în cereale, leguminoase, cartofi, coacaze negre, diferite fructe, legume.

Manganul contribuie la eritropoieza si sinteza hemoglobinei, joaca un rol în reglarea metabolismului glucido-hidric, în biosinteza colesterolului, poseda actiune lipotropa, hipoglicemica, este necesar pentru cresterea normala, pentru metabolismul tesutului conjunctiv. Insuficienta de mangan în organism provoaca hipercolesterinemie, voma, greata, scaderea masei corporale, anemie. Sunt bogate în mangan cerealele, leguminoasele, nucile, ceaiul, cafeaua. Continutul de mangan în carne, peste, oua este mic.

Zincul este necesar organismului pentru cresterea normala, dezvoltarea si maturizarea sexuala, normalizarea hemoglobinei si a proceselor de regenerare a tesuturilor, are actiune lipotropa, îmbunatateste starea imunologica a organismului, intra în componenta insulinei si mareste actiunea ei hipoglicemica. Carenta zincului în organism se exprima prin retinerea cresterii la copii si a dezvoltarii lor sexuale, scaderea poftei de mâncare, prin anemie, hepatomegalie. Sunt bogate în zinc carnea, pestele, ficatul, ouale, brânzeturile, nucile, cerealele, ciupercile.

Cobaltul intra în componenta vitaminei B12, participa la maturizarea eritrocitelor si sinteza insulinei, stimuleaza hemopoieza si procesele de crestere. La insuficienta cobaltului în organism scade pofta de mâncare, apare anemie, casexie, ataxie. Sunt bogate în cobalt varza alba, morcovul, sfecla, tomatele, strugurii, coacazele negre, ficatul, pestele.

Arseniul este un tonic, stimulant al poftei de mâncare. El înlesneste respiratia si actioneaza binefacator în dermatoze. Insuficienta lui în organism provoaca oboseala generala, lipsa poftei de mâncare, anemie, afectiuni respiratorii, eczeme, psoriazis, acnee. Arseniul se gaseste în germenele de grâu, orez, usturoi, varza, spanac, nap, morcov, cartofi, mar s.a.

Bromul este un sedativ al sistemului nervos, utilizarea lui este binevenita în insomnie. El se gaseste în mar, struguri, fragi, pepene galben, usturoi, sparanghel, morcov, telina, varza, ceapa, praz, tomate.

Nichelul stimuleaza functia pancreasului si se indica în diabet. Se gaseste în morcov, varza, spanac, fasole, ceapa, tomate, struguri.

Strontiul participa la procesele de osificare. Se observa paralelism în continutul de calciu si strontiu în tesuturi. Continutul de strontiu în organism se mareste cu vârsta si depinde de alimentatie. Strontiul se retine în organism folosind o ratie alimentara saraca în calciu. Produsele alimentare bogate în calciu retin în organism o cantitate mica de strontiu. Patrunderea în organism a strontiului în cantitati mari deregleaza procesul de osificare si provoaca rahitismul de strontiu. Spre deosebire de rahitismul obisnuit, aceasta maladie nu se trateaza cu vitamina D si cu ratia alimentara bogata în calciu si fosfor. în localitatile cu un continut mare de strontiu în sol apare rahitismul de strontiu la animale si boala Urov (boala Kasin-Bek) la oameni. Dupa parerea unor savanti aceasta boala poate fi considerata ca o varianta a rahitismului de strontiu la oameni.

Beriliul deprima fosfataza alcalina si, ca urmare, si procesul de osificare. Sarurile de beriliu actioneaza asupra procesului de sinteza a fosforului neorganic din acizii nucleici. Sarurile de mangan deprima actiunea beriliului asupra fosfatazei. Surplusul de beriliu provoaca în oase dereglari ca la rahitism si nu se supun tratamentului cu vitamina D. Continutul înalt de beriliu în organism deprima cresterea celulelor si regenerarea tesuturilor. Intoxicarea acuta cu beriliu provoaca necroza în ficat si canaliculele rinichilor.

Molibdenul contribuie la sinteza proteinelor vegetale, activeaza transmiterea aminoacizilor proteinelor. Surplusul de molibden în organism provoaca uraturie, guta. Lipsa molibdenului în sol micsoreaza continutul aminoacizilor si acidului ascorbic în plante.

Cromul participa în metabolismul proteinelor, colesterolului, glucidelor. Deficitul de crom în organism reduce sensibilitatea tesuturilor la insulina, înrautateste asimilarea glucozei în tesuturi si sporeste continutul glucozei din sânge. În crom sunt bogate pâinea neagra, crupele, leguminoasele, legumele.

Siliciul joaca un rol important în sistemele osos, vascular, respirator. Intervine la formarea tendoanelor, pielii. Este implicat în tratamentul aterosclerozei, hipertensiunii, dernineralizarii, rahitismului, oboselii generale. El îsi asuma un rol plastic si functional în fenomenele de nutritie generala, joaca un rol în diversele procese de dezintoxicare. Siliciul se gaseste în târâtele de cereale, în usturoi, în nap si în alte produse vegetale.

Litiul este un echilibrant psihic, indicat în cazuri de insomnie, melancolie, oboseala, psihastenie, stari depresive. El se întâlneste în numeroase produse vegetale.