Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei
functionari a organismului. Marea majoritate a vitaminelor nu pot fi
sintetizate de organism, motiv pentru care trebuie sa fie prezente in hrana.
Laptele matern contine toate vitaminele. In continuare vom prezenta vitaminele
si rolul lor in organism, dar, mai ales, modificarile ce apar in carentele
vitaminice.
- Vitamina A (retinol) – componenta a pigmentilor vizuali, indispensabila functiei vazului (mai ales pentru vederea crepusculara); este implicata in diferentierea celulara si in mentinerea structurii normale a celulei; mai are un rol important in sustinerea starii de normalitate a pielii, a parului, a mucoaselor, cat si pentru dezvoltarea normala a dintilor si oaselor. Nu in ultimul rand, vitamina A este implicata in dezvoltarea sistemului imunitar. Carenta in vitamina A determina descuamari ale epiteliului, uscaciunea mucoaselor oculare, imposibilitatea vederii nocturne, cresterea sensibilitati la agenti microbieni, afectiuni ale mucoaselor nazale si infertilitate. Efectele toxice se manifesta prin tulburari hepatice, afectiuni osoase dureroase caracterizate prin exostoze si anchiloze ale articulatiilor mai ales la nivelul vertebrelor cervicale si a oaselor lungi ale membrelor. Problemele apar in special prin hranirea timp indelungat cu ulei de cod sau cantitati mari de ficat. Probleme majore apar si in cazul administrarii in exces pe cale medicamentoasa.
- Vitamina D – este o vitamina necesara absorbtiei intestinale a calciului si a fixarii sale in oase. Vitamina D3 poate fi sintetizata in piele prin transformarea colesterolului sub influenta razelor ultraviolete. Deficienta este de multe ori confundata cu dezechilibrul calciu-fosfor. Carenta de vitamina D duce la o decalcifiere osoasa care provoaca rahitism la tinerii si osteomalacia la adulti. Excesul de vitamina D duce la Hipercalcemie, urmata de o calcifiere a tesuturilor moi, cum ar fi plamanii, rinichi, inima, vase sangvine si stomac. In unele cazuri apar deformari ale dintilor si articulatiilor.
- Vitamina E – vitamina liposolubila, are rol important in protejarea membranelor celulare impotriva substantelor oxidante. Aportul de vitamina E este crescut atunci cand alimentatia este bogata in acizi grasi polinesaturati (uleiuri si margarine vegetale, ficat, galbenus de ou, unt). Carenta vitaminei E contribuie la aparitia distrofiei muschilor, intervine in functia de reproducere, dar si in raspunsul imunitar. Riscul hipervitaminozei este redus datorita faptului ca aceasta vitamina devine toxica la doze foarte mari.
- Vitamina K – vitamina liposolubila, are functia de a regla si forma factorii de coagulare a sangelui. In afara acestei importante functii, vitamina K mai are rol si in metabolismul proteinelor si in fixarea calciului in organism. Absenta ei sau prezenta unor antagonisti cum ar fi warfarinasau alti compusi ai otravii de sobolani produc hemoragie. Vitamina K, in general, nu este toxica, dar in cazul administrarii unor cantitati foarte mari induce anemie si alte tulburari sanguine.
- Vitamina B1 (tiamina) – este implicata in metabolismul glucidelor, iar aportul se face in functie de continutul de glucide al dietei. Deficienta in aportul acestei vitamine, consta in aparitia urmatoarelor tulburari: lipsa poftei de mancare, oboseala accentuata, tulburari neurologice, urmate in ultima faza de aparitia insuficientei cardiace si chiar moartea. Aceste tulburari apar indeosebi prin consumul exagerat de peste (aliment ce contine o enzima care este antagonista tiaminei). Supradoza vitaminei B1 nu prezinta toxicitate.
- Vitamina B2 – este esentiala pentru dezvoltarea celulelor, iar absenta ei provoaca leziuni ale ochiului, afectiuni ale pielii precum si intarzierea dezvoltarii testiculelor.
- Vitamina B5 (acidul pantotenic) e implicata in metabolismul grasimilor si al aminoacizilor. Deficienta de aport provoaca incetinirea cresterii, aparitia ficatului gras, a tulburarilor gastrointestinale (conduce chiar la aparitia ulcerelor), convulsii, coma si moarte.
- Vitamina PP (acidul nicotinic) – este o vitamina implicata in utilizarea celor mai importanti nutrienti. Deficienta la om provoaca pelagra.
- Vitamina B6 (piridoxina) are rol important in reglarea sistemului enzimatic, precum si in reactiile imunitare. Deficienta duce la disparitia poftei de mancare, pierderea in greutate si anemie.
- Vitamina B8 (biotina) – este implicata in metabolismul grasimilor si al aminoacizilor si are rol in mentinerea integritatii pielii si parului. Carenta in aportul acestei vitamine conduce la uscarea, ingrosarea si ulcerarea pielii, urmate de mancarimi si aparitia matretei. Deficienta ei mai poate fi determinata de consumul prelungit de antibiotic pe cale orala sau alimentarea in exces cu albus de ou care contine avidina, un antagonist al biotinei.
- Vitamina B9 (acidul folic) – are un rol foarte important in procesul de maturare al celulelor rosii din maduva osoasa. Carenta acestei vitamine conduce la aparitia anemiei si leucopenie.
- Vitamina B12 (ciancobalamina) – este foarte importanta in metabolismul grasimilor si al glucidelor, dar mai ales in sinteza de mielina, substanta importanta in functionarea normala a sistemului nervos. Carenta acestei vitamine conduce la aparitia anemiei si a tulburarilor nervoase.
Aportul de vitamine, printr-o alimentatie echilibrata, este esential pentru organism, motiv pentru care administrarea de vitamine pe cale medicamentoasa trebuie facuta cu foarte mult discernaman.
- Vitamina A (retinol) – componenta a pigmentilor vizuali, indispensabila functiei vazului (mai ales pentru vederea crepusculara); este implicata in diferentierea celulara si in mentinerea structurii normale a celulei; mai are un rol important in sustinerea starii de normalitate a pielii, a parului, a mucoaselor, cat si pentru dezvoltarea normala a dintilor si oaselor. Nu in ultimul rand, vitamina A este implicata in dezvoltarea sistemului imunitar. Carenta in vitamina A determina descuamari ale epiteliului, uscaciunea mucoaselor oculare, imposibilitatea vederii nocturne, cresterea sensibilitati la agenti microbieni, afectiuni ale mucoaselor nazale si infertilitate. Efectele toxice se manifesta prin tulburari hepatice, afectiuni osoase dureroase caracterizate prin exostoze si anchiloze ale articulatiilor mai ales la nivelul vertebrelor cervicale si a oaselor lungi ale membrelor. Problemele apar in special prin hranirea timp indelungat cu ulei de cod sau cantitati mari de ficat. Probleme majore apar si in cazul administrarii in exces pe cale medicamentoasa.
- Vitamina D – este o vitamina necesara absorbtiei intestinale a calciului si a fixarii sale in oase. Vitamina D3 poate fi sintetizata in piele prin transformarea colesterolului sub influenta razelor ultraviolete. Deficienta este de multe ori confundata cu dezechilibrul calciu-fosfor. Carenta de vitamina D duce la o decalcifiere osoasa care provoaca rahitism la tinerii si osteomalacia la adulti. Excesul de vitamina D duce la Hipercalcemie, urmata de o calcifiere a tesuturilor moi, cum ar fi plamanii, rinichi, inima, vase sangvine si stomac. In unele cazuri apar deformari ale dintilor si articulatiilor.
- Vitamina E – vitamina liposolubila, are rol important in protejarea membranelor celulare impotriva substantelor oxidante. Aportul de vitamina E este crescut atunci cand alimentatia este bogata in acizi grasi polinesaturati (uleiuri si margarine vegetale, ficat, galbenus de ou, unt). Carenta vitaminei E contribuie la aparitia distrofiei muschilor, intervine in functia de reproducere, dar si in raspunsul imunitar. Riscul hipervitaminozei este redus datorita faptului ca aceasta vitamina devine toxica la doze foarte mari.
- Vitamina K – vitamina liposolubila, are functia de a regla si forma factorii de coagulare a sangelui. In afara acestei importante functii, vitamina K mai are rol si in metabolismul proteinelor si in fixarea calciului in organism. Absenta ei sau prezenta unor antagonisti cum ar fi warfarinasau alti compusi ai otravii de sobolani produc hemoragie. Vitamina K, in general, nu este toxica, dar in cazul administrarii unor cantitati foarte mari induce anemie si alte tulburari sanguine.
- Vitamina B1 (tiamina) – este implicata in metabolismul glucidelor, iar aportul se face in functie de continutul de glucide al dietei. Deficienta in aportul acestei vitamine, consta in aparitia urmatoarelor tulburari: lipsa poftei de mancare, oboseala accentuata, tulburari neurologice, urmate in ultima faza de aparitia insuficientei cardiace si chiar moartea. Aceste tulburari apar indeosebi prin consumul exagerat de peste (aliment ce contine o enzima care este antagonista tiaminei). Supradoza vitaminei B1 nu prezinta toxicitate.
- Vitamina B2 – este esentiala pentru dezvoltarea celulelor, iar absenta ei provoaca leziuni ale ochiului, afectiuni ale pielii precum si intarzierea dezvoltarii testiculelor.
- Vitamina B5 (acidul pantotenic) e implicata in metabolismul grasimilor si al aminoacizilor. Deficienta de aport provoaca incetinirea cresterii, aparitia ficatului gras, a tulburarilor gastrointestinale (conduce chiar la aparitia ulcerelor), convulsii, coma si moarte.
- Vitamina PP (acidul nicotinic) – este o vitamina implicata in utilizarea celor mai importanti nutrienti. Deficienta la om provoaca pelagra.
- Vitamina B6 (piridoxina) are rol important in reglarea sistemului enzimatic, precum si in reactiile imunitare. Deficienta duce la disparitia poftei de mancare, pierderea in greutate si anemie.
- Vitamina B8 (biotina) – este implicata in metabolismul grasimilor si al aminoacizilor si are rol in mentinerea integritatii pielii si parului. Carenta in aportul acestei vitamine conduce la uscarea, ingrosarea si ulcerarea pielii, urmate de mancarimi si aparitia matretei. Deficienta ei mai poate fi determinata de consumul prelungit de antibiotic pe cale orala sau alimentarea in exces cu albus de ou care contine avidina, un antagonist al biotinei.
- Vitamina B9 (acidul folic) – are un rol foarte important in procesul de maturare al celulelor rosii din maduva osoasa. Carenta acestei vitamine conduce la aparitia anemiei si leucopenie.
- Vitamina B12 (ciancobalamina) – este foarte importanta in metabolismul grasimilor si al glucidelor, dar mai ales in sinteza de mielina, substanta importanta in functionarea normala a sistemului nervos. Carenta acestei vitamine conduce la aparitia anemiei si a tulburarilor nervoase.
Aportul de vitamine, printr-o alimentatie echilibrata, este esential pentru organism, motiv pentru care administrarea de vitamine pe cale medicamentoasa trebuie facuta cu foarte mult discernaman.
Substantele minerale intra în componenta hranei si sunt necesare la formarea tesuturilor,
participa în procesele biologice si fiziologice ale organismului. Ele se împart
în macroelemente (potasiu, calciu, fosfor, sodiu, magneziu, fier, clor,
sulf), care exista în organism în cantitati mari, si microelemente
(zinc, cupru, crom, mangan, cobalt, molibden, iod, fluor, nichel s.a.) - în
cantitati mici.
Calciul intra în componenta tesutului osos. Ionii de calciu stabilizeaza membranele
celulare. El este necesar pentru normalizarea proceselor de oxidare la nivelul
sistemului nervos si de contractie a muschilor, activeaza unii fermenti si
hormoni, participa în procesul de coagulare a sângelui, are actiune
antiinflamatorie si desensibilizanta. Organismul uman contine circa 1200g de
calciu, totodata 99% din aceasta cantitate se afla în sistemul osos. Tesutul
osos este rezerva principala de calciu si fosfor. Absorbtia calciului din
produsele alimentare are loc în intestinul subtire si ea se produce în prezenta
vitaminelor D, proteinelor, acidului citric si lactozei. Aminoacizii formeaza
cu ionii de calciu compusi care se dizolva usor si se asimileaza. Procesul de
absorbtie si utilizare a calciului este îngreuiat de acidul fitinic, unii
fosfati, acizi grasi, acidul oxalic. Aceste substante transforma calciul în
compusi indisolubili. Acidul fitinic se gaseste în cereale (grâu, ovaz,
secara). Drojdiile alimentare contin fitaza. Acest ferment descompune acidul
fitinic. Calciul din aluatul pregatit cu drojdii se asimileaza bine datorita
prezentei fitazei. Surplusul de grasimi în ratia alimentara deregleaza
absorbtia calciului, deoarece acizii grasi formeaza la rândul lor compusi
indisolubili cu calciul, acesta eliminându-se în cantitati mari cu masele
fecale. Acizii biliari normalizeaza absorbtia acizilor grasi si utilizarea
calciului. Deficitul de calciu apare la insuficienta lui în produsele
alimentare (foame, excluderea produselor lactate din hrana), în caz de
transpiratie abundenta, la femeile gravide si la cele care alapteaza prunci.
Dereglarea procesului de absorbtie a calciului are loc în patologiile organelor
digestive (enterita, tulburarea functiei exocrine a pancreasului, maladiile
cailor biliare), la folosirea îndelungata a corticosteroizilor si hormonilor
anabolici. Ca urmare apar convulsii, parestezii, osteoporoza. În acelasi timp,
surplusul de calciu în ratia alimentara si în apa de baut, preparatele de
calciu si calciferolul pot provoca hipercalciemia cu pierderea poftei de mâncare,
sete, greata, voma, slabiciune generala, convulsii, azotemie. E posibila
depunerea calciului în organele interne, muschi, vase. Sunt bogate în calciu
laptele si produsele lactate.
Fosforul intra în
componenta nucleotidelor, acizilor nucleinici, fosfoproteidelor,
fosfolipidelor, cofermentilor etc. Fosforul neorganic împreuna cu calciul
contribuie la formarea oaselor. Fosforul, din componenta nucleotidelor si
acizilor nucleici, participa la procesele de pastrare si de folosire a
informatiei genetice, de biosinteza a acizilor nucleici, proteinelor, de
crestere si separare a celulelor. Compusii fosforului - ATF si creatinfosfatul
- acumuleaza energia eliminata în procesul de glicoliza si fosforilare
oxidativa si care este utilizata pentru lucrul mecanic, electric si chimic în
organism. Fosforul neorganic mentine echilibrul acido-alcalin în organism.
Deficitul de fosfor poate aparea ca rezultat al folosirii timp îndelungat a
hranei sarace în acest element, în perioada sarcinii si lactatiei, în
insuficienta de proteine, vitamina D. Micsorarea continutului de fosfor în
organism provoaca osteoporoza, osteomalacie, inapetenta, scaderea capacitatii
de munca fizica si intelectuala. Sunt bogate în fosfor crupele, ficatul,
pestele, carnea, laptele, produsele lactate. Fructele si legumele contin o
cantitate mai mica de fosfor.
Potasiul regleaza
metabolismul hidro-salin si intracelular, presiunea osmotica, asigura
echilibrul acido-alcalin, functia miocardului, mareste excretia sodiului si a
apei din organism, activizeaza unii fermenti. Folosirea îndelungata a
diureticelor, hormonilor suprarenalelor, voma, diareea, transpiratia abundenta
pot provoca hipokaliemie cu adinamie, somnolenta, inapetenta, oligurie,
hipotonie, dereglarea ritmului cardiac. Hiperkaliemia poate fi provocata de
hipofunctia suprarenalelor, insuficienta renala. în aceste stari la bolnavi
apare adinamie, excitabilitatea marita a sistemului nervos, marirea diurezei,
dereglari ale ritmului cardiac. Dieta bogata în potasiu se recomanda în
dereglarile de ritm cardiac, hipokaliemie, insuficienta miocardului,
hipokaliemia provocata de tratamentul îndelungat cu corticosteroizi si
diuretice. Cantitati sporite de potasiu contin fructele uscate, cartofii,
carnea, pestele, leguminoasele, strugurii si alte fructe si legume.
Sodiul în forma de
clorura de sodiu intra în componenta tesuturilor si a sângelui, determina
sinteza acidului clorhidric în stomac, normalizeaza echilibrul acido-alcanic,
presiunea osmotica, este antagonistul potasiului. Hiponatriemia poate aparea ca
urmare a unei diete bogate în potasiu, consumata timp îndelungat, poate fi
provocata de vomismente, diaree, transpiratie abundenta, folosirea
diureticelor, hipofunctia suprarenalelor. În hiponatriemie moderata apare
slabiciune generala, somnolenta, inapetenta; în hiponatriemia pronuntata -
voma, diaree, hipotonie, tahicardie, se poate observa pierderea cunostintei,
convulsii, creste vâscozitatea sângelui si azotemia. Este daunator si surplusul
de sodiu. Persoanele ce consuma clorura de sodiu în exces sufera frecvent de
hipertensiune arteriala, prezinta dereglari ale functiei rinichilor, la ele se
mareste azotul rezidual în sânge. Norma zilnica în sodiu este asigurata de
sarea de bucatarie pe care o contine pâinea (2-3 g), de sarea folosita la
prepararea bucatelor si cea consumata în timpul mesei. Ratia alimentara zilnica
trebuie sa contina 10-12g clorura de sodiu. Unii savanti considera aceasta
norma ca fiind sporita.
Sulful intra în
componenta unor aminoacizi, vitamine, a insulinei, sistemului nervos, oaselor,
cartilajelor, bilei, sângelui. Sursa principala de sulf o constituie
leguminoasele, crupele de ovaz, hrisca, ouale, carnea, laptele, brânza.
Organismul omului adult contine pâna la 25 g de magneziu
care intra mai ales în componenta oaselor, fiind rezerva acestui element.
Magneziul poseda actiune antispastica, vasodilatatoare, mareste peristaltismul
intestinal, eliminarea bilei si a colesterolului prin intestin. Dereglarea
proceselor de absorbtie la nivelul intestinului si folosirea diureticelor timp îndelungat
poate provoca hipomagneziemia cu aparitia osteoporozei, hipotoniei,
convulsiilor, dereglarilor de ritm cardiac. Deficitul de magneziu mareste
excitabilitatea neuromusculara, provoaca halucinatii auditive, senzatia de
teama, tahicardie. Sunt bogate în magneziu tarâtele de cereale, crupele de
ovaz, leguminoasele, fructele uscate, ouale, nucile, sfecla, salata verde,
morcovul, bacele.
Fierul intra în
structura mioglobinei, hemoglobinei, a globulelor rosii si transporta oxigenul,
participa la sinteza unor fermenti, în lipsa fierului în sânge apare anemia
feripriva. Cauzele ei pot fi continutul redus de fier în ratia alimentara,
lipsa acidului clorhidric în sucul gastric (se deregleaza absorbtia acestuia),
hemoragiile cronice, consumul sporit de fier în cazul femeilor în sarcina si al
celor care alapteaza copii. Anemia se observa si la copiii mici a caror mame
sufera de carenta de fier. La bolnavi apare slabiciune generala, cefalee,
palpitatii, dispnee la efort fizic, scaderea poftei de mâncare, anemia hipocroma,
micsorarea rezistentei organismului la infectii.
Clorul intra în
componenta clorurii de sodiu si participa la reglarea presiunii osmotice în
tesuturi si celule, la normalizarea metabolismului hidric si la formarea
acidului clorhidric de catre glandele stomacului. Clorul în componenta solutiei
hipertonice a clorurii de sodiu micsoreaza transpiratia la lucrul fizic si
temperatura înalta a mediului înconjurator. Clorul se elimina prin piele cu
sudoarea, dar mai ales cu urina. Hipocloremia retine lichidul în tesuturi. La
hipocloremie apare somnolenta, anorexie, slabiciune generala, voma, tahicardie,
hipotonie, convulsii, pierderea constiintei, creste azotul rezidual în sânge.
Produsele alimentare naturale nu sunt bogate în clor. Clorul patrunde în organism
cu clorura de sodiu adaugata în bucate.
Iodul asigura
functia normala a glandei tiroide, în lipsa lui apare gusa. Iodul se afla în
cantitati mari în produsele marii (peste, alge s.a.), în oua, ceapa, usturoi.
In localitatile cu continutul mic de iod în apa este marit pericolul de
aparitie a gusei endemice, de aceea se recomanda a folosi sarea de bucatarie
iodata. Dar trebuie stiut ca iodul nu este stabil si termenul de valabilitate a
sarii iodate este de 6 luni.
Fluorul se afla în
dinti, oase, muschi, glandele endocrine. În lipsa lui apare caria dentara.
Continutul înalt de fluor în produsele alimentare si apa potabila provoaca
fluoroza (manifestata prin osteoscleroza, smaltul dintilor capata un aspect
granular). Sunt bogate în fluor ceaiul, laptele, galbenusul de ou, pestele de
mare, spanacul, tomatele si apa de baut.
Cuprul intra în
componenta unor enzime, intensificându-le actiunea, a proteinelor, participa în
metabolismul fierului, mareste actiunea hipoglicemica a insulinei. Insuficienta
lui în organism provoaca anemie. Cupru se afla în cereale, leguminoase,
cartofi, coacaze negre, diferite fructe, legume.
Manganul contribuie la
eritropoieza si sinteza hemoglobinei, joaca un rol în reglarea metabolismului
glucido-hidric, în biosinteza colesterolului, poseda actiune lipotropa,
hipoglicemica, este necesar pentru cresterea normala, pentru metabolismul
tesutului conjunctiv. Insuficienta de mangan în organism provoaca
hipercolesterinemie, voma, greata, scaderea masei corporale, anemie. Sunt
bogate în mangan cerealele, leguminoasele, nucile, ceaiul, cafeaua. Continutul
de mangan în carne, peste, oua este mic.
Zincul este necesar
organismului pentru cresterea normala, dezvoltarea si maturizarea sexuala,
normalizarea hemoglobinei si a proceselor de regenerare a tesuturilor, are
actiune lipotropa, îmbunatateste starea imunologica a organismului, intra în
componenta insulinei si mareste actiunea ei hipoglicemica. Carenta zincului în
organism se exprima prin retinerea cresterii la copii si a dezvoltarii lor
sexuale, scaderea poftei de mâncare, prin anemie, hepatomegalie. Sunt bogate în
zinc carnea, pestele, ficatul, ouale, brânzeturile, nucile, cerealele,
ciupercile.
Cobaltul intra în
componenta vitaminei B12, participa la maturizarea eritrocitelor si sinteza
insulinei, stimuleaza hemopoieza si procesele de crestere. La insuficienta
cobaltului în organism scade pofta de mâncare, apare anemie, casexie, ataxie.
Sunt bogate în cobalt varza alba, morcovul, sfecla, tomatele, strugurii,
coacazele negre, ficatul, pestele.
Arseniul este un
tonic, stimulant al poftei de mâncare. El înlesneste respiratia si actioneaza
binefacator în dermatoze. Insuficienta lui în organism provoaca oboseala
generala, lipsa poftei de mâncare, anemie, afectiuni respiratorii, eczeme,
psoriazis, acnee. Arseniul se gaseste în germenele de grâu, orez, usturoi,
varza, spanac, nap, morcov, cartofi, mar s.a.
Bromul este un
sedativ al sistemului nervos, utilizarea lui este binevenita în insomnie. El se
gaseste în mar, struguri, fragi, pepene galben, usturoi, sparanghel, morcov,
telina, varza, ceapa, praz, tomate.
Nichelul stimuleaza functia pancreasului si se indica în diabet. Se gaseste în
morcov, varza, spanac, fasole, ceapa, tomate, struguri.
Strontiul participa la
procesele de osificare. Se observa paralelism în continutul de calciu si
strontiu în tesuturi. Continutul de strontiu în organism se mareste cu vârsta
si depinde de alimentatie. Strontiul se retine în organism folosind o ratie
alimentara saraca în calciu. Produsele alimentare bogate în calciu retin în
organism o cantitate mica de strontiu. Patrunderea în organism a strontiului în
cantitati mari deregleaza procesul de osificare si provoaca rahitismul de
strontiu. Spre deosebire de rahitismul obisnuit, aceasta maladie nu se trateaza
cu vitamina D si cu ratia alimentara bogata în calciu si fosfor. în
localitatile cu un continut mare de strontiu în sol apare rahitismul de
strontiu la animale si boala Urov (boala Kasin-Bek) la oameni. Dupa parerea
unor savanti aceasta boala poate fi considerata ca o varianta a rahitismului de
strontiu la oameni.
Beriliul deprima
fosfataza alcalina si, ca urmare, si procesul de osificare. Sarurile de beriliu
actioneaza asupra procesului de sinteza a fosforului neorganic din acizii
nucleici. Sarurile de mangan deprima actiunea beriliului asupra fosfatazei.
Surplusul de beriliu provoaca în oase dereglari ca la rahitism si nu se supun
tratamentului cu vitamina D. Continutul înalt de beriliu în organism deprima
cresterea celulelor si regenerarea tesuturilor. Intoxicarea acuta cu beriliu
provoaca necroza în ficat si canaliculele rinichilor.
Molibdenul contribuie la
sinteza proteinelor vegetale, activeaza transmiterea aminoacizilor proteinelor.
Surplusul de molibden în organism provoaca uraturie, guta. Lipsa molibdenului
în sol micsoreaza continutul aminoacizilor si acidului ascorbic în plante.
Cromul participa în
metabolismul proteinelor, colesterolului, glucidelor. Deficitul de crom în
organism reduce sensibilitatea tesuturilor la insulina, înrautateste asimilarea
glucozei în tesuturi si sporeste continutul glucozei din sânge. În crom sunt
bogate pâinea neagra, crupele, leguminoasele, legumele.
Siliciul joaca un rol
important în sistemele osos, vascular, respirator. Intervine la formarea
tendoanelor, pielii. Este implicat în tratamentul aterosclerozei,
hipertensiunii, dernineralizarii, rahitismului, oboselii generale. El îsi asuma
un rol plastic si functional în fenomenele de nutritie generala, joaca un rol
în diversele procese de dezintoxicare. Siliciul se gaseste în târâtele de
cereale, în usturoi, în nap si în alte produse vegetale.
Litiul este un
echilibrant psihic, indicat în cazuri de insomnie, melancolie, oboseala,
psihastenie, stari depresive. El se întâlneste în numeroase produse vegetale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu