Cuvântul proteina provine din limba greaca proteinus
care înseamna primul. Proteinele intra în componenta tuturor celulelor, iau
parte la formarea unor fermenti si intervin în desfasurarea tuturor proceselor
vitale în organism: intra în structura multor hormoni; participa la formarea
anticorpilor cu rolul de aparatori ai organismului împotriva microbilor si
toxinelor acestora; intra în combinatii chimice cu substante chimice toxice,
transformându-le în substante netoxice; îndeplinesc functia de transportatori
formând diferite complexe (proteino-lipidic, proteino-glucidic,
proteino-mineral, proteino-vitaminic, proteino-hidric si cu unele medicamente);
participa la mentinerea echilibrului osmotic, la repartizarea apei si a
substantelor dizolvate în ea în diferitele parti ale organismului; pot fi arse
în organism cu scop energetic, 1 g de proteine eliberând 4 kcalorii.
În componenta proteinelor intra aminoacizi. Din
cei 20 de aminoacizi cunoscuti 8 sunt considerati esentiali, întrucât nu pot fi
sintetizati în organismul omului si trebuie adusi zilnic cu alimentele. Acestia
sunt valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina,
fenilalanina. Pentru copiii sub 1 an histidina este aminoacid esential.
Ceilalti au fost numiti neesentiali întrucât pot fi sintetizati în organism din
alte substante. Pentru sinteza proteinelor organismului este nevoie de
aminoacizi esentiali si neesentiali în anumite proportii.
Aminoacizii esentiali îndeplinesc functii diferite în organism.
Valina. Insuficienta
ei în ratia alimentara provoaca scaderea consumului de hrana, dereglari de
coordonare a miscarilor, hipertensiune si moartea sobolanilor supusi
experientei.
Lizina intra în
componenta triptofanului si metioninei. Insuficienta de lizina în ratia
alimentara are drept consecinta dereglarea circulatiei sanguine, micsorarea
numarului de eritrocite în sânge si continutului de hemoglobina, provoaca
istovirea muschilor, dereglari în calcificarea oaselor, diverse modificari
patologice în ficat si plamâni. Insuficienta lizinei la oameni provoaca
cefalee, vertijuri, greata, voma, anemie, leucopenie. Includerea lizinei în
ratia alimentara face sa sporeasca numarul de reticulocite în maduva oaselor.
Sunt sarace în lizina cerealele. Sursele principale de lizina le constituie
brânza de vaci, carnea, pestele.
Leucina contribuie la
normalizarea bilantului de azot, a metabolismului proteic si glucidic. în
insuficienta de leucina la animale se retine cresterea, se micsoreaza masa
corpului, apar modificari în ficat, în glanda tiroida.
Izoleucina întra în
componenta proteinelor organismului. Lipsa izoleucinei în ratia alimentara
provoaca echilibru azotat negativ.
Metionina este
donatorul principal de grupe metilice labile, folosite la sinteza colinei
(substanta cu însusiri biologice active, cu actiune lipotropa). Metionina
normalizeaza metabolismul lipidelor si al fosfolipidelor în ficat si se
recomanda la profilaxia si tratarea aterosclerozei. Acidul folic stimuleaza
eliminarea grupelor metilice ale metioninei, asigura sinteza colinei în
organism. Metionina este necesara la functionarea suprarenalelor si la sinteza
adrenalinei. Sursa principala de metionina este brânza de vaci.
Treonina. In lipsa ei
la animale se retine cresterea, se micsoreaza masa corpului, provocând chiar
moartea lor.
Triptofanul
participa la sinteza albuminei si globulinei, este necesar la cresterea
animalelor si mentinerea echilibrului azotat, la sinteza proteinelor serice si
a hemoglobinei, a acidului nicotinic si joaca un rol important în profilaxia
pelagrei. Surse importante de triptofan sunt carnea, pestele, brânza de vaci,
ouale. Sunt bogate în triptofan soia, fasolea, mazarea. O cantitate relativ
mica de triptofan contine proteina porumbului. Din aceasta cauza ratia
alimentara cu utilizarea preponderenta a porumbului poate provoca pelagra.
Fenilalanina
participa la normalizarea functiei glandei tiroide si a suprarenalelor. Din
fenilalanina se sintetizeaza tirozina care contribuie la formarea adrenalinei.
Histidina participa la
sinteza hemoglobinei. Decarboxilarea histidinei contribuie la formarea
histaminei, care dilata vasele, mareste permeabilitatea peretilor lor.
Proteinele alimentare, reiesind din valoarea lor biochimica, se împart în 3 categorii: I -
proteinele din ou, carne, lapte, peste. Ele contin toti aminoacizii esentiali
în proportii optime pentru sinteza proteinelor organismului, mentin echilibrul
proteic în organism; II - proteinele din legume uscate, cereale. Acestea contin
toti aminoacizii esentiali, dar nu în proportii suficiente pentru sinteza
proteinelor omului; III - gelatina din oase, tendoane, cartilagii, zeina din
porumb. în structura proteinelor porumbului lipsesc mai multi aminoacizi, si
cei prezentati sunt în raporturi dezechilibrate si au valoarea biologica
scazuta. Valoarea lor biologica poate fi marita prin asocierea cu proteine de
calitate superioara. De exemplu: mamaliga cu lapte sau brânza.
Lipsa proteinelor în alimentatie duce la stari de
denutritie cronica, diferite boli (hepatoza, pelagra s.a.), istovirea celulelor
nervoase, retinerea cresterii la copii, micsorarea sintezei hormonilor
suprarenalelor, hipofizei, tiroidei, pancreasului, glandelor sexuale,
micsorarea masei corpului, anemie, leucopenie, polihipovitaminoza, dereglari
ale metabolismului mineral (osteoporoza); pielea devine uscata, unghiile -
fragile, cade parul.
Este daunator pentru organism si surplusul de
proteine. Excesul lor în ratia alimentara se soldeaza cu supraîncarcarea
organismului cu produsele metabolismului proteic, cu intensificarea proceselor
de putrefactie în intestine, cu supraîncarcarea ficatului si rinichilor.
Sunt bogate în proteine carnea (20%), pestele
(18%), ouale (12,7%), brânza de vaci (18%), cascavalul (30%), soia (35%),
fasolea (21%), nucile (18%), pâinea (8%), pastele fainoase (11%).
Alimentatia rationala recomanda ingerarea în 24
ore a 1 g de proteine la 1 kg de greutate corporala. Asadar, o persoana cu masa
corpului de 70 kg are nevoie zilnic de 70 g de proteine. Aportul minim de
proteine nu trebuie totusi sa fie mai mic de 40 g zilnic. O cantitate de
proteine sub acest indice are drept consecinta faptul ca organismul îsi consuma
proteinele tesuturilor. În unele situatii organismul necesita cantitati
crescute de proteine. în perioada de crestere, copiii au nevoie de 2 g la kg,
femeile în perioada sarcinii - de l,5g/kg/corp, iar când alapteaza - de 2g/kg/
corp. Valoarea energetica a proteinelor trebuie sa constituie 10-15 % din
totalul de calorii pe care îl contine ratia alimentara. În lume nu sunt
conceptii unice despre normele fiziologice ale organismului în proteine. Pentru
un barbat cu masa corpului de 70 kg în vârsta de 18-40 ani ce nu depune efort
fizic greu si locuieste în tara cu clima moderata necesitatea în proteine
variaza între 55 g (Canada), 87 g (Rusia) si 120 g (Bulgaria). Aceste varietati
se afla în functie de calitatea si valoarea biologica a produselor consumate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu