Proteinele

Cuvântul proteina provine din limba greaca proteinus care înseamna primul. Proteinele intra în componenta tuturor celulelor, iau parte la formarea unor fermenti si intervin în desfasurarea tuturor proceselor vitale în organism: intra în structura multor hormoni; participa la formarea anticorpilor cu rolul de aparatori ai organismului împotriva microbilor si toxinelor acestora; intra în combinatii chimice cu substante chimice toxice, transformându-le în substante netoxice; îndeplinesc functia de transportatori formând diferite complexe (proteino-lipidic, proteino-glucidic, proteino-mineral, proteino-vitaminic, proteino-hidric si cu unele medicamente); participa la mentinerea echilibrului osmotic, la repartizarea apei si a substantelor dizolvate în ea în diferitele parti ale organismului; pot fi arse în organism cu scop energetic, 1 g de proteine eliberând 4 kcalorii.

În componenta proteinelor intra aminoacizi. Din cei 20 de aminoacizi cunoscuti 8 sunt considerati esentiali, întrucât nu pot fi sintetizati în organismul omului si trebuie adusi zilnic cu alimentele. Acestia sunt valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina, fenilalanina. Pentru copiii sub 1 an histidina este aminoacid esential. Ceilalti au fost numiti neesentiali întrucât pot fi sintetizati în organism din alte substante. Pentru sinteza proteinelor organismului este nevoie de aminoacizi esentiali si neesentiali în anumite proportii.

Aminoacizii esentiali îndeplinesc functii diferite în organism.

Valina. Insuficienta ei în ratia alimentara provoaca scaderea consumului de hrana, dereglari de coordonare a miscarilor, hipertensiune si moartea sobolanilor supusi experientei.

Lizina intra în componenta triptofanului si metioninei. Insuficienta de lizina în ratia alimentara are drept consecinta dereglarea circulatiei sanguine, micsorarea numarului de eritrocite în sânge si continutului de hemoglobina, provoaca istovirea muschilor, dereglari în calcificarea oaselor, diverse modificari patologice în ficat si plamâni. Insuficienta lizinei la oameni provoaca cefalee, vertijuri, greata, voma, anemie, leucopenie. Includerea lizinei în ratia alimentara face sa sporeasca numarul de reticulocite în maduva oaselor. Sunt sarace în lizina cerealele. Sursele principale de lizina le constituie brânza de vaci, carnea, pestele.

Leucina contribuie la normalizarea bilantului de azot, a metabolismului proteic si glucidic. în insuficienta de leucina la animale se retine cresterea, se micsoreaza masa corpului, apar modificari în ficat, în glanda tiroida.

Izoleucina întra în componenta proteinelor organismului. Lipsa izoleucinei în ratia alimentara provoaca echilibru azotat negativ.

Metionina este donatorul principal de grupe metilice labile, folosite la sinteza colinei (substanta cu însusiri biologice active, cu actiune lipotropa). Metionina normalizeaza metabolismul lipidelor si al fosfolipidelor în ficat si se recomanda la profilaxia si tratarea aterosclerozei. Acidul folic stimuleaza eliminarea grupelor metilice ale metioninei, asigura sinteza colinei în organism. Metionina este necesara la functionarea suprarenalelor si la sinteza adrenalinei. Sursa principala de metionina este brânza de vaci.

Treonina. In lipsa ei la animale se retine cresterea, se micsoreaza masa corpului, provocând chiar moartea lor.

Triptofanul participa la sinteza albuminei si globulinei, este necesar la cresterea animalelor si mentinerea echilibrului azotat, la sinteza proteinelor serice si a hemoglobinei, a acidului nicotinic si joaca un rol important în profilaxia pelagrei. Surse importante de triptofan sunt carnea, pestele, brânza de vaci, ouale. Sunt bogate în triptofan soia, fasolea, mazarea. O cantitate relativ mica de triptofan contine proteina porumbului. Din aceasta cauza ratia alimentara cu utilizarea preponderenta a porumbului poate provoca pelagra.

Fenilalanina participa la normalizarea functiei glandei tiroide si a suprarenalelor. Din fenilalanina se sintetizeaza tirozina care contribuie la formarea adrenalinei.

Histidina participa la sinteza hemoglobinei. Decarboxilarea histidinei contribuie la formarea histaminei, care dilata vasele, mareste permeabilitatea peretilor lor.

Proteinele alimentare, reiesind din valoarea lor biochimica, se împart în 3 categorii: I - proteinele din ou, carne, lapte, peste. Ele contin toti aminoacizii esentiali în proportii optime pentru sinteza proteinelor organismului, mentin echilibrul proteic în organism; II - proteinele din legume uscate, cereale. Acestea contin toti aminoacizii esentiali, dar nu în proportii suficiente pentru sinteza proteinelor omului; III - gelatina din oase, tendoane, cartilagii, zeina din porumb. în structura proteinelor porumbului lipsesc mai multi aminoacizi, si cei prezentati sunt în raporturi dezechilibrate si au valoarea biologica scazuta. Valoarea lor biologica poate fi marita prin asocierea cu proteine de calitate superioara. De exemplu: mamaliga cu lapte sau brânza.

Lipsa proteinelor în alimentatie duce la stari de denutritie cronica, diferite boli (hepatoza, pelagra s.a.), istovirea celulelor nervoase, retinerea cresterii la copii, micsorarea sintezei hormonilor suprarenalelor, hipofizei, tiroidei, pancreasului, glandelor sexuale, micsorarea masei corpului, anemie, leucopenie, polihipovitaminoza, dereglari ale metabolismului mineral (osteoporoza); pielea devine uscata, unghiile - fragile, cade parul.

Este daunator pentru organism si surplusul de proteine. Excesul lor în ratia alimentara se soldeaza cu supraîncarcarea organismului cu produsele metabolismului proteic, cu intensificarea proceselor de putrefactie în intestine, cu supraîncarcarea ficatului si rinichilor.

Sunt bogate în proteine carnea (20%), pestele (18%), ouale (12,7%), brânza de vaci (18%), cascavalul (30%), soia (35%), fasolea (21%), nucile (18%), pâinea (8%), pastele fainoase (11%).

Alimentatia rationala recomanda ingerarea în 24 ore a 1 g de proteine la 1 kg de greutate corporala. Asadar, o persoana cu masa corpului de 70 kg are nevoie zilnic de 70 g de proteine. Aportul minim de proteine nu trebuie totusi sa fie mai mic de 40 g zilnic. O cantitate de proteine sub acest indice are drept consecinta faptul ca organismul îsi consuma proteinele tesuturilor. În unele situatii organismul necesita cantitati crescute de proteine. în perioada de crestere, copiii au nevoie de 2 g la kg, femeile în perioada sarcinii - de l,5g/kg/corp, iar când alapteaza - de 2g/kg/ corp. Valoarea energetica a proteinelor trebuie sa constituie 10-15 % din totalul de calorii pe care îl contine ratia alimentara. În lume nu sunt conceptii unice despre normele fiziologice ale organismului în proteine. Pentru un barbat cu masa corpului de 70 kg în vârsta de 18-40 ani ce nu depune efort fizic greu si locuieste în tara cu clima moderata necesitatea în proteine variaza între 55 g (Canada), 87 g (Rusia) si 120 g (Bulgaria). Aceste varietati se afla în functie de calitatea si valoarea biologica a produselor consumate.