Ascultandu-l pe Parintele Cleopa nu te mai saturai. Orice ar fi spus era
interesant. Povestea din copilaria sfintiei sale, despre viata la manastire,
despre cum fusese prigonit, arestat, apoi fugit in padure, mai apoi in slujba
poporului, despre calatoriile la Ierusalim, la Sfantul Munte, apoi o multime de
istorioare. Deseori plangeau cei ce-l ascultau, cateodata plangea si parintele.
Toti erau miscati sufleteste, dar nu numai din pricina a ceea ce spunea, ci in
primul rand lucra darul lui Dumnezeu ce era intr-insul; deci simpla lui
prezenta - prin lucrarea Harului Sfantului Duh de care era plin Batranul -
schimba inimile oamenilor.
Cand vorbea parintele, vorbea sub inspiratia Duhului Sfant. Odata, fiind
sala plina de credinciosi, parintele a inceput sa zica ceva fara legatura cu
ceea ce se discutase pana atunci. Ceva care parca nu interesa lumea. Dar la
sfarsit a venit o femeie lacrimand, care statuse in spate, si i-a zis:
''Iarta-ma, parinte, ca sunt pacatoasa!'' Parintele vorbise pentru acea femeie.
Povesteste o credincioasa cum s-a vindecat tatal ei cu rugaciunile
Parintelui Cleopa:
''Era la sfarsitul anului 1995. Eu mai fusesem de cateva ori la Sihastria si-l mai intalnisem pe Parintele Cleopa. Tatal meu era foarte bolnav si de aproape 40 de ani era chinuit de patima betiei. Dupa multe incercari am ajuns cu el intr-o zi la parintele. Sedea in poiana sub un carpen si mai erau cativa crestini. Ne-am asezat pe banca chiar in fata Parintelui Cleopa, care spunea cuvinte de folos celor de fata.
Deodata s-a oprit o clipa, s-a uitat pe deasupra capetelor noastre si a inceput sa vorbeasca despre betie. Tata parca incremenise acolo pe banca. A durat o vreme acest cuvant de folos al parintelui, apoi ne-a slobozit dandu-ne fiecaruia binecuvantare, cum facea de obicei. M-am apropiat cu tatal meu si cand s-a aplecat, parintele i-a prins capul cu amandoua mainile, a facut o cruce mare si i-a spus: ''Asa, dragul mamei, sa va spovediti curat si Maica Domnului o sa va ajute. Sa ne vedem la rai!''
Am plecat linistiti. Ce s-a intamplat atunci, nu stiu. Aproape 30 de ani nu l-am vazut pe tata facandu-si Sfanta Cruce, dar acum cand ne-am intors acasa, a intrat in sufragerie si a facut trei metanii mari. Priveam la mama si ea la mine si ne-am minunat. De atunci tata se spovedeste regulat si s-a izbavit de patima betiei''.
''Era la sfarsitul anului 1995. Eu mai fusesem de cateva ori la Sihastria si-l mai intalnisem pe Parintele Cleopa. Tatal meu era foarte bolnav si de aproape 40 de ani era chinuit de patima betiei. Dupa multe incercari am ajuns cu el intr-o zi la parintele. Sedea in poiana sub un carpen si mai erau cativa crestini. Ne-am asezat pe banca chiar in fata Parintelui Cleopa, care spunea cuvinte de folos celor de fata.
Deodata s-a oprit o clipa, s-a uitat pe deasupra capetelor noastre si a inceput sa vorbeasca despre betie. Tata parca incremenise acolo pe banca. A durat o vreme acest cuvant de folos al parintelui, apoi ne-a slobozit dandu-ne fiecaruia binecuvantare, cum facea de obicei. M-am apropiat cu tatal meu si cand s-a aplecat, parintele i-a prins capul cu amandoua mainile, a facut o cruce mare si i-a spus: ''Asa, dragul mamei, sa va spovediti curat si Maica Domnului o sa va ajute. Sa ne vedem la rai!''
Am plecat linistiti. Ce s-a intamplat atunci, nu stiu. Aproape 30 de ani nu l-am vazut pe tata facandu-si Sfanta Cruce, dar acum cand ne-am intors acasa, a intrat in sufragerie si a facut trei metanii mari. Priveam la mama si ea la mine si ne-am minunat. De atunci tata se spovedeste regulat si s-a izbavit de patima betiei''.
Ucenicul sau, monahul Iachint, marturiseste urmatoarele despre Parintele
Cleopa: ''Eu cred ca Parintele Cleopa era vazator cu duhul. Caci multe mi-a
spus cand traia si eu nu le credeam, dar s-au implinit asa cum zicea sfintia
sa. Eu cred ca parintele imi vedea inima si imi spunea ce-mi este de folos.
Atunci nu-l intelegeam. Dar ar fi fost mai bine sa fac ascultare mai cu luare
aminte si cu credinta. Însa el m-a iubit si mi-a dat ce-mi este de folos spre
mantuire. Eu cred ca Parintele Cleopa este sfant! Eu ii simt ajutorul. Simt ca
este cu mine! Aducerea aminte de sfintia sa imi da pace, liniste, bucurie si
nadejde ca se roaga pentru mine!''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu