In universul biochimic al organismelor superioare, proteinele reprezinta
molecule de maxima importanta, fiind catalizatorii indispensabili multor
procese necesare vietii. Si totusi, nu a fost intotdeauna asa: la origine, rolul
principal era desfasurat de acidul ribonucleic (ARN).
Cercetatorii de la Northwestern University au realizat o descriere atomica
care arata in ce mod aceste doua molecule "antice" interactioneaza
unele cu altele. Mai exact, pentru prima oara, oamenii de stiinta au reusit sa
descrie detaliile atomice ale felului in care ribonucleaza P (enzima prezenta
in sucurile digestive intestinale, cu actiune specifica asupra acidului
ribonucleic) recunoaste, se leaga si "fisureaza" ARN-ul de transfer
(tRNA); ei au utilizat o puternica sursa de raze X de la "Advanced Photon
Source" din cadrul Argonne National Laboratory, pentru a obtine imagini de
cristale formate de aceste doua molecule de acid ribonucleic.
"ARN-ul este o molecula veche, dar destul de sofisticata. Structura
cristalina obtinuta demonstreaza ca multe din proprietatile pe care le atribuim
moleculelor moderne erau deja prezente in acel ARN antic. ARN-ul este un
catalizator capabil de multa versatilitate si la fel de complex precum
proteinele moderne.", a explicat Alfonso Mondragón, profesore di biologie
moleculara la Weinberg College of Arts and Sciences, co-autor al unui articol
pe aceasta tema, aparut in revista "Nature".
Se stia ca aceasta reactie chimica are loc, si ca ARN-ul poate
juca rolul de catalizator, dar pana acum cercetatorii nu stiau exact cum se
intampla acest lucru. "Acum am inteles mai bine cum functioneaza ARN-ul:
RNasi P este alcatuita dintr-un nucleu mare de ARN plus o micuta proteina, si
asa se exemplifica tranzitia evolutiva de la o lume biochimica dominata de ARN
la una dominata de proteine", a precizat cercetatorul.
Proteina are scopul de a ajuta la recunoasterea ARN-ului de transfer, dar cea
mai mare parte a acestui proces are loc datorita interactiunilor ARN-ARN.
Structura arata ca odata ce RNase P recunoaste tARN-ul, se agata de acesta si,
asistant de ioni metalici, rupe legatura chimica, fapt ce duce la maturizarea
ARN-ului de transfer, producand o molecula de acid ribonucleic mai mica,
capabila sa contribuie la procesele fundamentale in celula. Enzima bazata pe
ARN repeta procesul continuu, taind fiecare acid ribonucleic de transfer exact
in acelasi punct, de fiecare data.
"Descoperirea, facuta in urma cu 30 de ani, ca moleculele de ARN pot
avea o functie catalitica, ne-a facut sa ne gandim la ideea ca ARN-ul ar putea
sa fi fost prima molecula", a mai precizat Mondragón.
Sursa: Le Scienze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu