VIATA PARINTELUI CLEOPA

LACRIMILE MAICII AGAFIA
Era in vara anului 1964. Evenimentele din lume decurgeau spre binele crestinatatii. Oamenii isi recapatau speranta zilei de maine. Manastirile, aceste cetati ale Ortodoxiei milenare, se rugau staruitor pentru biruinta Crucii lui Hristos. Bisericile erau tot mai pline de credinciosi, pelerinajele pe la manastiri se inmultisera, iar Dumnezeu se intorsese cu fata spre noi, pacatosii.
Veneam de la Targu Neamt spre Manastirea Sihas-tria, prin Agapia Veche. Voiam sa mai mangai pe mama Parintelui Cleopa si sa-i duc cate ceva din cele de nevoie. Cand am ajuns in poarta manastirii, batrana Maica Agafia astepta sa vina cate un inchinator ca sa-i vorbeasca. Cum vedea pe cineva intrand in incinta manastirii, Maica Agafia, fara sa-l cunoasca, il intreba: ''Asculta, dumnea-ta! N-ai vazut pe Cleopa meu?'' Credinciosul ii spunea: ''Nu, maica, nu-l cunosc!''
Cand veneau alti credinciosi sa se inchine, batrana se apropia de ei si-i intreba si pe ei cu lacrimi in ochi: ''N-ati vazut cumva pe Cleopa meu?'' Iar ei ii raspundeau: ''Nu stim, maica, nu l-am vazut!'' Atunci batrana, suspinand, isi stergea lacrimile din ochi, privind undeva departe.
Întelegand marea ei durere, m-am apropiat de Maica Agafia sa-i dau cele pregatite pentru ea, si i-am spus cu blandete:
- Maica Agafie, nu mai intreba pe oameni unde este Parintele Cleopa, ca ei nu stiu unde se afla!
Atunci batrana mi-a spus cu lacrimi de durere:
- Ei, Parinte Ioanichie, daca n-ai fost mama!…
Cuvintele ei m-au umplut de lacrimi si, dupa ce m-am inchinat in biserica, i-am spus:
- Lasa, Maica Agafie, ca in curand Parintele Cleopa va veni la Sihastria! Apoi am plecat peste munte la manastire.
A doua zi dupa amiaza, Maica Agafia, cuprinsa de dor pentru fiul ei, Cleopa, si-a luat batul in mana si, fara sa spuna nimic la maici, a pornit peste munte spre Sihastria. Dar, fiind singura si avand peste 88 de ani, a ratacit poteca in padure si spre seara, a gasit-o un om si a dus-o la o cabana forestiera. Nu mai stia nici sa se intoarca inapoi, nici sa vina la Sihastria. Muncitorii de la cabana i-au dat o camera de dormit peste noapte. În acest timp clopotele Manastirii Agapia Veche se trageau necon-tenit si toate surorile o cautau prin padure. Abia a doua zi pe la amiaza au aflat-o si au intrebat-o:
- Cum ai ajuns aici, Maica Agafia?
- Am vrut sa ma duc la Sihastria, sa vad daca n-a venit Cleopa meu! Dar m-am ratacit. M-a adus un om la cabana asta si nu stiu pe unde sa merg.
- Hai ca te ducem noi, Maica Agafia!
Ajungand la Sihastria, Maica Agafia a ingenunchiat in fata mormintelor celor doi fii ai ei, Vasile si Gherasim, si, dupa ce a plans singura indeajuns, s-a sculat, a sarutat crucile, s-a inchinat in biserica si a spus surorilor:
- De-acum pot sa mor! Dar nu ma lasati sa raman aici?
- Nu, Maica Agafie! Hai sa mergem inapoi!
- Hai sa mergem…

REÎNTOARCEREA PARINTELUI CLEOPA LA MANASTIREA SIHASTRIA
În luna august 1964, bucuria negraita a eliberarii tarii si a tuturor romanilor robiti de comunism cuprinsese pe toti. Închisorile ramasesera goale, cei care supravietuisera au fost eliberati, manastirile si toata tara faceau rugaciuni de multumire lui Dumnezeu si toti sperau in mai binele zilei de maine.
La sfarsitul aceleiasi luni, insotit de un binevoitor, am ajuns la bordeiul Parintelui Cleopa, tainuit de vederea celor multi. Îngenunchind, i-am sarutat mana, ne-am imbratisat si am plans impreuna. Mi se parea ca visez. Apoi, Domnul intarindu-ne, ne-am rugat indelung, si i-am spus Parintelui Cleopa: ''Preacuvioase parinte, am venit, trimis de parintii de la Sihastria, sa va aducem acasa, dupa aproape sase ani de despartire. S-au deschis inchisorile si Dumnezeu ne-a binecuvantat tara cu putina libertate. Deci, va rugam sa va intoarceti la Sihastria! Toti parintii va asteapta plangand de bucurie. Va asteapta si credinciosii, dar cel mai mult va doreste Parintele Paisie, duhovnicul nostru al tuturor, care v-a crescut de mic, si Maica Agafia, mama sfintiei voastre!…''
Parintele Cleopa insa ezita. Se invatase cu linistea. O lupta tainica era in sufletul sau. Sa renunte la liniste pentru folosul altora? Sau sa ramana mai departe la pustie? Atunci, vazandu-l in aceasta cumpana, l-am lasat sa se roage lui Dumnezeu inca doua saptamani. La 29 septembrie, de ziua Sfantului Chiriac Sihastrul, Parintele Cleopa cu ucenicul sau, Varsanufie, mergand peste munti si vai, prin paduri cunoscute numai de ei, au sosit in Manastirea Sihastria.
Bucuria a fost mare, parintii si fratii il sarutau cu lacrimi in ochi si dadeau slava lui Dumnezeu ca s-a intors iarasi sanatos la chilia sa. Drept multumita, in seara aceea s-a facut priveghere de noapte. Ziua urmatoare, Parintele Cleopa a petrecut-o impreuna cu duhovnicul sau, Ieroschimonahul Paisie.
Asa a fost reintoarcerea in obstea Sihastriei a Arhimandritului Cleopa.


ACTIVITATEA DUHOVNICEASCA A PARINTELUI CLEOPA
Vestea venirii sale in Manastirea Sihastria s-a ras-pandit in cateva zile in toata tara. Încet, incet, au inceput iarasi sa-l viziteze grupuri de credinciosi de pretutindeni, sa-i ceara sfat si sa primeasca binecuvantare.
Asa a inceput Parintele Cleopa sa mangaie din nou lumea, sa rosteasca zilnic cuvant de folos, sa spovedeasca si sa atraga pe multi catre Hristos prin cuvant si rugaciune. În fiecare zi veneau la chilia lui zeci si sute de credinciosi din tara si chiar de peste hotare.
Aici ascultau sfatul si cuvantul de imbarbatare al batranului, puneau intrebari duhovnicesti si teologice de la cele mai simple, pana la cele mai profunde si fiecare iesea multumit de la el, bucurandu-se macar sa-l vada si sa primeasca binecuvantare. Astfel, fiind cunoscut in toata tara, toti multumeau lui Dumnezeu ca ni l-a daruit ca o binecuvantare cereasca.
Prima datorie pe care o cerea Parintele Cleopa de la credinciosii de toate varstele si dregatoriile, era pastrarea cu sfintenie a dreptei credinte, adica a dogmelor Bisericii Ortodoxe. Fara dreapta credinta, nimeni nu se poate mantui, chiar daca are unele fapte bune.
Apoi parintele punea accentul pe marturisirea pacatelor, indemnand credinciosii sa se spovedeasca de cel putin patru ori pe an. El le zicea: ''Frate, cand vezi ca s-a imbolnavit in casa tata sau mama…, nu chema doctorul mai intai, ci preotul. Ca doctorul nu-i poate da o clipa de viata. Ca daca ar putea da, nu ti-ar da-o tie, ar tine-o pentru el. Totul este cum vrea Dumnezeu! Sa chemi preotul si sa-i zici: ''Parinte, stai si spovedeste-l pe tata sau pe mama dupa carte''. Iar preotul sa-l intrebe daca a facut cutare pacat sau cutare pacat, asa sau asa...
Dupa spovedanie, cel ce se spovedeste e bine sa spuna ca pe toate le-a facut. Ca daca nu gresim cu lucrul, gresim cu mintea, sau cu cuvantul. Si preotul la sfarsit il poate dezlega de toate pacatele cu darul pe care i l-a dat Hristos.
Apoi poti chema si doctorul. Ca daca moare omul spovedit curat, Biserica il poate scoate din iad si in 40 de zile, sau poate mai mult, dar il poate scoate. Dar daca este nespovedit si are pacate grele, nu-l mai scoate din iad nici o slujba. Fara spovedanie nu este mantuire''.
Sfintia sa recomanda fiecaruia sa aiba duhovnicul sau in parohia de care depinde. Iar daca cineva dorea o spovedanie mai amanuntita, o putea face in special la duhovnicii batrani din manastiri. În acest caz credinciosii care se spovedeau la manastiri erau datori sa ia binecuvantare de la preotul locului si apoi sa-si faca canonul randuit.
Amintim aici ca preacuviosia sa avea la spovedanie, pe langa numerosi credinciosi, si circa 40 de parinti si frati din obstea Manastirii Sihastria, la care se adaugau multi calugari si maici din alte manastiri, precum si preoti de mir si mai multi ierarhi.
Prin spovedanie, Parintele Cleopa dobandea multe suflete pentru Hristos, insa intreba pe fiecare daca poate face canonul randuit de el. Iar daca cineva spunea ca nu-l poate implini, parintele ii dadea un canon mai mic, dupa varsta, puterea si ravna lui.
Apoi cerea fiecarui credincios sa se roage cat de mult, precum porunceste insusi Sfantul Pavel, zicand: Neincetat sa va rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Parintele recomanda, in general, ca fiecare sa faca dimineata Rugaciunile Diminetii si Acatistul Maicii Domnului, seara Rugaciunile spre somn si Paraclisul Maicii Domnului, cu candela aprinsa; si restul zilei, pe cat se poate, rugaciunea ''Doamne Iisuse''.
Însa mai intai el insusi se ruga zilnic pentru sine, pentru Biserica, pentru credinciosi, pentru cei cazuti in grele pacate, pentru cei bolnavi, pentru cei din suferinta. Astfel, rugaciunile Parintelui Cleopa faceau uneori adevarate minuni, caci li se implineau cererile cele de folos, se intorceau sanatosi de la spitale si din calatorii, si reuseau la examene si in viata de toate zilele.
Apoi le cerea sa mearga la biserica saptamanal sau, in caz de nevoie, la doua-trei saptamani. Cand nu pot merge, sa trimita pe cineva din familie, ori sotul ori sotia, ori unul din copii, pe care il numea ''apostolul familiei''. Iar acasa sa citeasca carti sfinte, sa se roage si sa nu manance pana nu vine ''apostolul familiei'' cu sfanta anafora de la biserica.
Îndemna si la milostenie: ''Sa nu plece nimeni de la voi nemiluit, mama! N-ai un ban, da-i un cartof, un colt de paine, o batista, da-i ceva cat de putin. Daca dai putin, dar iti pare rau ca nu dai mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S-au intalnit doua mari virtuti: milostenia cu smerenia''.
Sfatuia pe fiecare sa faca milostenie in numele lui Hristos, dupa puterea sa, ca cel ce face milostenie ''imprumuta pe Dumnezeu'' si se mantuieste cel mai usor. Ca zice Domnul in Sfanta Evanghelie: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7).
De asemenea, recomanda credinciosilor sa traiasca in permanenta dragoste si armonie crestina, dupa cuvantul pe care il rosteste Însusi Hristos: Întru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii (Ioan 13, 35).
O datorie principala, pe care o cerea familiilor credincioase de la sate si orase, era si nasterea de copii. Potrivit Sfintelor Canoane, Parintele Cleopa interzicea cu desavarsire avortul si uciderea de copii pe orice cale, caci acesta este unul din cele mai mari pacate din viata crestinilor. Apoi recomanda tinerilor sa duca viata in feciorie pana la cununia religioasa si sa asculte de preotii si parintii lor, dupa porunca data lui Moise: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant (Iesire 20, 12). Iar celor care aveau procese si certuri pentru cele pamantesti, batranul le cerea sa se impace unii cu altii si sa urmeze sfatul preotului lor.
La urma, Parintele Cleopa le tinea un cuvant de folos, dupa priceperea lor, si le raspundea la intrebarile puse de fiecare. Apoi ii binecuvanta cu Sfanta Cruce, ii miruia, le dadea iconite si tamaie si ii slobozea cu pace la casele lor. Dupa ce se odihnea putin, veneau alte grupuri de credinciosi sa-i ceara sfat si binecuvantare.
Erau zile, mai ales vara, cand parintele avea mai multe grupuri de credinciosi, numarand sute de oameni.
Aceasta a fost cea mai mare misiune duhovniceasca pe care a facut-o in mod neintrerupt Parintele Cleopa din toamna anului 1964, pana la 2 decembrie 1998, cand si-a dat duhul in bratele lui Hristos.