Originea berii

Multă vreme s-a crezut că prima bere s-a produs în Egiptul Antic, dar la începutul secolului al XX-lea s-au făcut o serie de descoperiri arheologice care indicau Sumerul drept loc unde berea a fost produsă pentru prima dată.

Mai multe documente găsite la templul de la Lagash menţionează folosirea aracului şi a orzului necesare pentru fabricarea berii. În palatul din Mari, oraş aflat pe malul Eufratului, s-au găsit tablete cu scriere cuneiformă care descriu materialele necesare pentru fabricarea berii.

Un sigiliu găsit în situl arheologic de la Tepe Gawra (Irak) din 4000 î. Hr., arată că berea era o băutură  populară în rândul tuturor claselor sociale, inclusiv a femeilor. Despre berari aflăm că aveau un statut aparte în societatea sumeriană, serviciile lor fiind remunerate de către templul local în vite, orz sau pământ. Unii muncitori erau chiar plătiți în bere sau puteau primi materialele necesare fabricării berii. Cea mai veche „berărie” a fost identificată în Tell Hadidi (Siria) și datează din din secolul XV î. Hr.

În Egipt, existenței berii este menționată încă din perioada predinastică (mileniile VI-IV î.Hr.). În așezările de la Abadiyeh dar şi Naqada au fost găsite vase în care se depuseseră sedimente de bere. Scriitorii antici greci îi considerau pe egipteni drept inventatorii berii, iar Strabon menţionează că berea era principala băutură din Alexandria. La egipteni, Osiris era considerat inventatorul berii. Tot Osiris este și cel care transmite oamenilor rețeta fabricării berii. Berea făcea parte din consumaţia zilnică a oamenilor datorită efectului său răcoritor, ținănd cont de clima din Egipt. Consumul de bere era mai răspândit în regiunile în care viţa-de-vie nu putea fi cultivată, berea fiind alături de pâine un aliment foarte important. Toate categoriile sociale consumau această băutură, inclusiv Faraonul. Era folosită şi la procesiunile religioase, în acest scop fiind fabricată după o reţetă specială, dar şi pentru ofrande divine sau înzestrarea mormintelor.

Nu se știe cu exactitate cum a pătruns berea în Grecia. Se pare totuși că grecii s-au inspirat de la egipteni. La romani, Diodorus Siculus scria în „Bibliotheca Historica” că berea era consumată ca și vinul. Interesant e faptul că el atribuia fabricarea berii lui Dionisos, zeul grec al vinului, în contextul în care exista legenda în care acesta a plecat scârbit din Mesopotamia din cauza afecţiunii locuitorilor pentru bere. În Imperiul Roman, berea, considerată „barbară”, era consumată mai mult în zonele limitrofe, unde vinul era mai greu de obținut.

Berea mai era consumată și de către hitiţi, evrei, fenicieni, armeni, sirieni şi sciţi. Nubienii şi etiopienii îşi fabricau beri speciale din materiile pe care le aveau la dispoziţie. În America Centrală şi în America de Sud se folosea porumbul pentru fabricarea pâinii şi a berii, malţul fiind obţinut prin mestecarea boabelor de porumb.

În prezent, România pe locul 28 în topul mondial al consumului mediu de bere și pe 23 în Europa, cu 58 de litri pe cap de locuitor. Cea mai mare consumatoare de bere este Cehia, cu 158 de litri pe cap de locuitor. În materie de vin, România consumă în medie 23 de litri pe cap de locuitor.