Multă vreme s-a crezut că prima bere s-a produs în
Egiptul Antic, dar la începutul secolului al XX-lea s-au făcut o serie de
descoperiri arheologice care indicau Sumerul drept loc unde berea a fost
produsă pentru prima dată.
Mai multe documente găsite la templul de la Lagash
menţionează folosirea aracului şi a orzului necesare pentru fabricarea berii.
În palatul din Mari, oraş aflat pe malul Eufratului, s-au găsit tablete cu
scriere cuneiformă care descriu materialele necesare pentru fabricarea berii.
Un sigiliu găsit în situl arheologic de la Tepe Gawra
(Irak) din 4000 î. Hr., arată că berea era o băutură populară în rândul
tuturor claselor sociale, inclusiv a femeilor. Despre berari aflăm că aveau un
statut aparte în societatea sumeriană, serviciile lor fiind remunerate de către
templul local în vite, orz sau pământ. Unii muncitori erau chiar plătiți în
bere sau puteau primi materialele necesare fabricării berii. Cea mai veche
„berărie” a fost identificată în Tell Hadidi (Siria) și datează din din secolul
XV î. Hr.
În Egipt, existenței berii este menționată încă din
perioada predinastică (mileniile VI-IV î.Hr.). În așezările de la Abadiyeh dar
şi Naqada au fost găsite vase în care se depuseseră sedimente de bere.
Scriitorii antici greci îi considerau pe egipteni drept inventatorii berii, iar
Strabon menţionează că berea era principala băutură din Alexandria. La
egipteni, Osiris era considerat inventatorul berii. Tot Osiris este și cel care
transmite oamenilor rețeta fabricării berii. Berea făcea parte din consumaţia
zilnică a oamenilor datorită efectului său răcoritor, ținănd cont de clima din
Egipt. Consumul de bere era mai răspândit în regiunile în care viţa-de-vie nu
putea fi cultivată, berea fiind alături de pâine un aliment foarte important.
Toate categoriile sociale consumau această băutură, inclusiv Faraonul. Era
folosită şi la procesiunile religioase, în acest scop fiind fabricată după o
reţetă specială, dar şi pentru ofrande divine sau înzestrarea mormintelor.
Nu se știe cu exactitate cum a pătruns berea în Grecia. Se
pare totuși că grecii s-au inspirat de la egipteni. La romani, Diodorus Siculus
scria în „Bibliotheca Historica” că berea era consumată ca și vinul. Interesant
e faptul că el atribuia fabricarea berii lui Dionisos, zeul grec al vinului, în
contextul în care exista legenda în care acesta a plecat scârbit din
Mesopotamia din cauza afecţiunii locuitorilor pentru bere. În Imperiul Roman,
berea, considerată „barbară”, era consumată mai mult în zonele limitrofe, unde
vinul era mai greu de obținut.
Berea mai era consumată și de către hitiţi, evrei,
fenicieni, armeni, sirieni şi sciţi. Nubienii şi etiopienii îşi fabricau beri
speciale din materiile pe care le aveau la dispoziţie. În America Centrală şi
în America de Sud se folosea porumbul pentru fabricarea pâinii şi a berii,
malţul fiind obţinut prin mestecarea boabelor de porumb.
În prezent, România pe locul 28 în topul mondial al
consumului mediu de bere și pe 23 în Europa, cu 58 de litri pe cap de locuitor.
Cea mai mare consumatoare de bere este Cehia, cu 158 de litri pe cap de
locuitor. În materie de vin, România consumă în medie 23 de litri pe cap de
locuitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu