Islandezii au aerul şi apa foate curate, trăiesc
mult, se îmbolnăvesc rar şi sunt foarte deschişila lucruri noi. Au avut primul
parlament, prima femeie aleasă preşedinte şi primele staţii cu hidrogen.
Înconjurat de fiorduri plutitoare, Reykjavik, capitala Islandei, este un amestec de farmec tradiţional şi elemente scandinave reci. Capitala cea mai nordică din lume, în care trăiesc cam două treimi din populaţia Islandei, mi-a lăsat senzaţia unui orăşel curat şi verde. În absenţa cartierelor cu blocuri înalte, atmosfera urbanistică este creionată de casele viu colorate, aliniate frumos pe străzile trasate cu rigla şi compasul.
Reykjavik este dominat de Perlan, domul în formă de sân al staţiei hidroelectrice, construit în 1988, responsabil nu doar de producerea energiei, ci şi de mirosul înţepător de sulf care invadează baia de câte ori dai drumul la apă caldă. Şi cu toate astea, apa islandeză este una dintre cele mai curate din lume, 80% din energia ţării fiind generată de căldura naturală a izvoarelor fierbinţi, a gheizerelor şi vulcanilor. Ceea ce înseamnă foarte puţină poluare.
În partea de sus a rezervoarelor imensului Perlan, în care apa caldă naturală este stocată pentru încălzirea oraşului, se află o cupolă de sticlă, ce adăposteşte un restaurant şi o cafenea. Afară am dat peste o platformă de vizualizare a oraşului la 360 de grade, de unde am putut să văd minunatele peisaje care înconjoară oraşul.
De acolo, de sus, nu puteam rata biserica Hallgrimskirkja, cea mai controversată construcţie islandeză, vizibilă din aproape orice punct. Turla ei se ridică probabil peste toate clădirile din Reykjavik. Poate adăposti peste 1.000 de credincioşi, iar numele complicat vine de la poetul islandez Hallgrimur Petursson. Interiorul auster adăposteşte şi statuia lui Leifur Eiriksson, primul viking care ar fi descoperit America mai devreme cu 500 de ani decât Columb.
Ritualul cafenelei
Atmosfera capitalei islandeze poate părea ciudată, căci musteşte de cafenele pline de visători şi poeţi boemi, iar viaţa de noapte pur şi simplu ia foc. Pe de altă parte, mergând printre blocurile de sticlă de pe malul mării, în spatele cărora se ascund căsuţele bătrâne din vremurile de glorie, ai impresia că te-ai teleportat într-un oraş care a uitat cine este.
Volvo a fost înlocuit de Range Rover, parcările imenselor malluri, superaglomerate înainte de criză, sunt relativ goale. Dar în zona centrală, poţi crede cu uşurinţă că te afli într-un oraş la modă din Europa. Magazinele de pe Laugavegur şi Hverfisgata expun obiecte de design mai elegante ca oriunde. Cultura consumului de cafea este înfloritoare, deşi nu acelaşi lucru se poate spune şi despre economie, iar islandezii se strâng în număr impresionant în cafenele, ca să piardă vremea uitându-se la cine trece pe stradă.
Alte două simboluri ale oraşului sunt portul şi Tjörn, un lac micuţ unde lumea se adună să hrănească raţele şi să admire arhitectura de modă veche a caselor dimprejur. La doi paşi se ridică Radhus, primăria impunătoare care merită vizitată pentru harta uriaşă, în relief, a Islandei şi pentru cafenelele din vecinătate, cu pereţi de sticlă şi vedere la lac.
Printre fericiţii planetei
Muzeele nu excelează prin unicitatea, vechimea sau valoarea exponatelor, dar nici nu plictisesc. Reprezintă o combinaţie fericită de informaţii interesante şi noutăţi amuzante. De exemplu, Muzeul Naţional le permite copiilor să „interacţioneze" cu vikingii, organizând mici scenete demonstrative despre cum luptau sau petreceau aceştia. La Muzeul Reykjavik, cel mai mare complex în aer liber din Islanda, sunt de asemenea mici scenete. Actorii te poartă din trecut până în prezent, punctând foarte bine momentele de dezvoltare ale capitalei.
Islandezii sunt genul de popor care încearcă lucruri noi înaintea altora. Au fost primii din lume care au avut un parlament, primii care au ales un şef de stat femeie, au adoptat rapid staţiile de alimentare cu hidrogen şi s-au îndrăgostit de popcornul făcut la microunde.
Oamenii locului fac tot posibilul să menţină un echilibru simpatic între job şi viaţa personală. Aşa că băile zilnice în piscinele cu apă geotermală reprezintă un ritual obligatoriu. Culmea este că majoritatea bazinelor sunt afară, chestie care pe locuitorii insulei gheţii şi a focului nu-i incomodează chiar dacă pietrele crapă de ger primprejur. Apa fierbinte e încălzită natural, iar calităţile ei curative îi relaxează pe oameni, care pleacă mulţumiţi acasă.
Conform unui sondaj, acum câţiva ani, islandezii erau cei mai fericiţi de pe planetă. Între timp, au fost devansaţi de danezi sau suedezi. Dar un studiu recent arată că sunt cei mai sănătoşi şi mai longevivi din lume. Frigul îi îndeamnă să facă sport şi să mănânce bine. În special, peşte şi legume.
Cei din Reykjavik vizitează foarte des Laguna Albastră, care se găseşte în zona aeroportului Keflavik. E un rezervor natural de o frumuseţe nepământeană, născut în anii '70, când guvernul a investit într-o centrală electrică geotermală. Industria şi natura au colaborat, practic, creând această întindere spectaculoasă de ape aburinde, în culori opace.
Cel mai mare gheţar din lume
Situată între Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic, insula Islanda se învecinează cu Marea Groenlandei la nord, Marea Norvegiei la est, strâmtoarea Danemarcei la nord-vest şi Oceanul Atlantic la sud-vest. Aproape 80% din suprafaţa terestră este formată din lacuri glaciare şi deşerturi de lavă, provenită de la vulcani activi, gheizere şi izvoare termale.
Litoralul prezintă numeroase fiorduri şi în toată ţara există domenii mari de zăpadă şi gheţari. Aici se află cel mai mare gheţar din lume, Vatnajokull. Blocul de gheaţă ocupă 8% din teritoriul Islandei şi are 2.000 de metri înălţime. Aproximativ 200 de gheizere împânzesc pâmântul care fumegă permanent. Apa lor fierbinte, care deseori atinge 90 de grade Celsius, reprezintă una dintre puţinele bogăţii naturale ale ţării. Captată şi trimisă prin conducte special amenajate, ea se răceşte cu doar trei grade Celsius la 100 de kilometri.
Islanda are o climă temperat rece, moderată de curenţii calzi din Atlanticul de Nord. Verile sunt reci, cu perioade scurte de vreme frumoasă, iar sezonul umed durează din octombrie până în ianuarie. Temperaturile medii în Reykjavik sunt cuprinse între -2 şi 2 grade Celsius, în luna ianuarie, şi între 9 şi 14 de grade Celsius, în luna iulie. Despre limba naţională, islandeza, se crede că s-a schimbat foarte puţin faţă de limba originală folosită de coloniştii nordici, iar limbile engleză şi daneză sunt vorbite pe scară largă. Aproximativ 85% din locuitori sunt adepţii religiei de stat, evanghelismul luteran. Moneda oficială, coroana islandeză (ISK), are paritatea de 60 de euroenţi pentru 100 de coroane.
80% Este ponderea suprafeţei terestre a Islandei formată din lacuri glaciare, deşerturi de lavă, gheizere şi izvoare termale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu