Viagra

Daca pe vremuri impotenta reprezenta un soi de boala “rusinoasa”, incurabila, pe care cel mai bine era s-o tii la secret in dormitor, astazi disfunctia erectila (DE cum este ea abreviata) face obiectul unor rasunatoare campanii publicitare si se trateaza cu pilule pe care expertii in marketing au reusit sa le faca de-a dreptul “glamour”. Ele apartin unei grupe de medicamente numite “inhibitori de fosfodiesteraza tip 5”, dar sunt mai cunoscute sub denumirile comerciale de Viagra si Cialis. In mai putin de un deceniu au revolutionat universul terapiilor sexuale, dar acum multi specialisti le contesta miracolele. In mod paradoxal, tocmai eficacitatea lor s-a dovedit a fi o sabie cu doua taisuri: a demonstrat ca impotenta este in fapt un puzzle de dereglari, asociate unei sumedenii de factori, si ca sa inghiti o pilula albastra uneori nu serveste la nimic, ba poate fi chiar daunator.

Potrivit unui articol aparut recent in revista italiana L'Espersso, specialistii in domeniu suspecteaza de ceva vreme ca, in anumite cazuri, "scurtatura" chimica mai mult complica problema decat s-o rezolve, avand in vedere ca, in multe cazuri, in spatele impotentei se ascund alte probleme, psihologice sau fizice. "Medicamentele au schimbat insa complet evaluarea impotentei, transformand intr-o boala preponderent organica ceea ce inainte era perceput mai ales ca o problema psihologica", considera Dirk Rösing de la Universitatea Greifswald, Germania. El a facut pe aceasta tema o analiza riguroasa, publicata de revista germana "Deutsches Artzeblatt International", in care a tras alarma cu privire la unul dintre "efectele colaterale" ale Viagrei": acela ca, de-acum, de cele ma multe ori se trece direct la terapia farmacologica fara a mai fi aprofundat diagnosticul, riscandu-se astfel ignorarea unor elemente esentiale si cronicizarea dereglarii.

In opinia specialistului, este gresit sa evaluezi succesul temporar al terapiei medicamentoase in termeni de prestatie, "limitandu-te sa repari un mecanism care s-a defectat fara a examina cauzele bolii". Cu toate acestea, acum batalia pare a se da intre specialisti, care fragmenteaza problema potrivit propriilor competente: urologii si andrologii se concentreaza asupra fiziologiei vasculare, endocrinologii asupra mecanismelor biochimice, iar sexologii asupra celor psihologice. "Avem nevoie de o perspectiva mai larga: tratamentele farmacologice pentru impotenta ii pot permite unui barbat sa intretina un raport sexual, dar nu fac nimic pentru a trata boala in sine"", este si parerea lui Ronald Lewis, presedintele Sexual Medicine Society din America de Nord.

De fapt, despre aceasta patologie ar trebui sa se vorbeasca la plural: exista mai curand "impotente", cu o marja ampla in ceea ce priveste frecventa si gravitatea fenomenului. "La populatia europeana, incidenta medie a dereglarii este de 10%. Jumatate din aceste cazuri au origini organice, pentru restul este vorba doar despre probleme psihologice; adeseori insa sunt cauze diferite care se suprapun, de unde si importanta diagnosticarii corecte", este de parere endocrinologul Mario Maggi, director al centrului de Medicina a Sexualitatii din cadrul Universitatii Firenze. La randul ei, sexologul Chiara Simonelli crede ca este fundamental ca prescrierea medicamentului sa fie insotita de consiliere psihologica. Dupa cum precizeaza, la ora actuala, diferitele medicamente existente pe piata permit proiectarea unor interventii specializate: exista cele precum sildenafil (viagra), care vizeaza strict prestatia sexuala si sunt adecvate tinerilor aflati la primele experiente, si altele precum tadalafil (cialis), cu o "acoperire" mai mare, gandite pentru cupluri mature care intampina momente de dificultate. "Aceste substante nu stimuleaza dorinta, decat in cazul in care ea este blocata doar de anxietate, de frica ca prestatia nu va fi la inaltime", precizeaza Simonelli.

Realitatea este ca, in ultima instanta, cei zece ani de utilizare a viagrei&comp i-au cam debusolat atat pe medici, cat si pe pacienti: pe de-o parte terapiile farmacologice atat de puternice, asociate campaniilor de marketing agresive, au scos la lumina multe situatii ascunse; pe de alta, insasi existenta unei noi patologii a facut restul, fortand aparitia de studii, specialisti, alte terapii, ba chiar a unor diagnosticari mai meticuloase, a caror consecinta paradoxala a fost exact aceea ca, din noianul de studii si cazuri clinice, specialistii au inteles ca terapia farmacologica trebuie abordata cu foarte multa atentie. Pentru ca, spre suprinderea tuturor, printre factorii care cel mai adesea influenteaza functia sexuala s-a descoperit ca se numara obezitatea si lipsa de miscare fizica. "Lipsa masei musculare si sindromul metabolic se numara cu siguranta printre cauzele DE, prin urmare, schimbarea stilului de viata este fundamentala, mai ales ca impotenta este un indicator important al destinului cardiovascular al unui pacient ", precizeaza Maggi. Mai rare si mai grave sunt cazurile in care disfunctia deriva din cauze neurologice, leziuni sau malformatii diagnosticabile prin teste specifice si tratabile cu proteze sau chirurgie de reconstructie.

Dar cand devine un simplu "rateu" in dormitor o problema serioasa? Definitia DE se refera la rigiditatea necesara realizarii penetrarii vaginale si li se pare multora simplista, poate si pentru faptul ca ignora elemente precum dorinta sexuala, orgasmul si infinitele variatii ale sexualitatii umane; si nu ia in calcul nici ca de multe ori este vorba despre o suprapunere de dereglari diferite, precum ejacularea precoce, o problema care, invariabil, merge mana-n mana cu impotenta.

Exista insa si specialisti care despre sildenafil si celelalte medicamente aprobate unul dupa celalalt in ultimii 10 ani cred ca sunt "medicamentele secolului". Este cazul lui Francesco Montorsi, directorul Programului Strategic de Cercetare Urologica si Andrologica din cadrul Institutului Stiintific San Raffaele din Italia, in opinia caruia ele au schimbat in bine viata a sute de milioane de persoane. Aceste medicamente, declara Montorsi, sunt extrem de eficiente si in 80% din cazuri rezolva problema. "De altfel, consumul lor este in crestere si ne putem astepta la un boom atunci cand principiile active vor deveni generice, odata cu scaderea preturilor".

De la mama-natura

Pana una alta, si piata stimulentelor sexuale naturale este una destul de infloritoare: cuprinde plante si retete considerate afrodiziace in mod traditional - pe baza de usturoi, ardei iute, mustar, rozmarin, scortisoara, etc , mixuri exotice si combinatii de ierburi despre care se crede ca ar actiona asupra aparatului reproducator. Din toata puzderia de presupuse afrodiziace, doar foarte putine si-au dovedit insa stiintific capacitatea de a genera efecte "lascive" asupra altor parti ale corpului decat stomacul In opinia lui Fabio Firenzuoli, profesor de Fitoterapie clinica la Universitatea Firenze, celor mai multe dintre ele le lipseste orice confirmare stiintifica: este cazul radacinilor de Muira puama de exemplu, arbust din padurile amazoniene utilizat in medicina populara impotriva "slabiciunii" sexuale, al semintelor de Mucuna pruriens, provenite din traditia indo-pakistaneza si al frunzelor de Damiana, al caror succes se datoreaza mai mult numelui botanic de "Turnera aphrodisiaca". Cel mai mare pericol, precizeaza Firenzuoli, deriva insa din posibilitatea de a gasi pe piata suplimente alimentare "botezate" pentru mai multa eficacitate cu substante precum sildenafil (FDA a semnalat acest lucru, dar se pare ca aceste produse au ajuns si in Europa).

Principiul activ vegetal pentru care exista cele mai multe confirmari este yohimbina, un alcaloid extras dintr-un copac din padurile africane, al carui efect este similar celui produs de sildenafil: vasodilatia si cresterea libidoului. Acesta nu este un supliment alimentar, ci se elibereaza doar pe baza de reteta de la medic. Studii clinice evalueaza in prezent si eficienta ginsengului, care s-a demonstrat valabil in potentarea erectiei si a libidoului. "Poate fi util pentru cei care sufera de astenie sau deficiente hormonale", adauga Firenzuoli. De asemenea, exista unele semnale pozitive si in ceea ce priveste Ginkgo biloba, in cazul adminstrarii ei la pacientii diabetici sau cei ale caror probleme sunt legate de un tratament cu antidepresive, sau Tribulus, planta din medicina ayurvedica, utilizata ca afrodiziac, care le-a trezit interesul cercetatorilor intrucat pare a fi capabila sa stimuleze productia de testosteron. Alte doua plante considerate potential utile de specialisti sunt Maca, crucifera din Anzii peruvieni, cunoscuta pentru puterea ei tonica si afrodiziaca, si Epimedium, utilizata ca tonic in medicina traditionala chineza, dar interzisa de unele state UE.

Cat despre reputatia de afrodiziac a ciocolatei, chiar si aceasta este mult exagerata, spun cercetatorii. Da, e drept ca ciocolata contine anumite substante chimice precum feniletilamina, responsabila de senzatiile de euforie, totusi, un studiu stiintific a demonstrat ca o persoana cu o greutate de 49 kg ar trebui sa consume peste 9 kg de ciocolata la o singura masa pentru ca dispozitia pentru sex sa ii fie usor influentata.