Astrologie (6)

Noţiuni fundamentale de astrologie

Arhetipurile zodiacale

1. BERBECUL (lat. aries)

Aceste caracteristici sunt atestate în numeroase legende, mituri, obiceiuri şi imagini simbolizante din întreaga lume.

Legenda care ilustrează cel mai bine nuanţele întregului pe care-l reprezintă Berbecul pare să fie aceea, atât de celebră a Lânii de Aur, legendă care are două părţi: pierderea lânii pe ţărmurile asiatice în urma jertfirii berbecului Chrysomallos, apoi recucerirea ei de către Iason şi argonauţi.

În Teba, regele Atamant era şi marele preot al lui Zeus-Laphystios. În calitatea aceasta, ca reprezentant al puterii zeului, trebuia, după unele rituri, să jertfească berbeci tineri consacraţi drept ofrandă. Soţia sa fusese Nefele (nor) şi trăia în Olimp. Ea îi dăruise doi copii: pe Elle-Luminoasa şi pe Frixus-Cârlionţatul.

Dar Atamant a sfârşit prin a se sătura de Nefele, veşnic depărtată şi pierdută… în nori; i-a preferat o făptură reală, pe Ino, care a fost femeia lui pământeană, deşi descindea direct din Marte-Ares, fiu a lui Jupiter şi al Junonei. Gelozia a inspirat-o pe Ino, care nu-i putea suferi pe copiii lui Nefele. Dar a socotit că e mai bine să apeleze la presupusa voinţă a zeilor pentru a încerca să scape de ei fără nici o intervenţie personală vădită. În acest scop, a conceput un plan complicat care consta într-o înţelegere prealabilă cu femeile din Orchomenos, astfel încât toate boabele pentru semănături să fie mai întâi arse. Bineînţeles că rezultatul a fost o foamete fără precedent. Şi, în calitatea sa de mare preot, regele a trebuit să întrebe zeii despre motivul mâniei lor şi mijloacele de a o domoli. Ino, prevăzând totul, corupsese oracolul. Acesta a decretat deci că trebuia să fie jertfit un berbec, unul cu lâna creaţă, ceea ce-l înspăimântă pe Frixus-Încârlionţatul. Temându-se să nu fie sacrificat de tatăl său, acesta a rugat-o pe mama sa, Nefele, care trăia printre zei, să intervină în favoarea lui. Într-adevăr, Nefele a obţinut ca o nebuloasă (simbol neptunian, deci al Peştilor) să se condenseze sub forma unui berbec de aur strălucitor care s-a pus la dispoziţia copiilor pentru a-i duce spre locul jinduit, Orientul, prima rază a aurorei. Călare pe spinarea lui şi ţinându-se de lână, copiii au simţit cum, în pofida faptului că nu ştiau unde avea să se termine această călătorie, le piere îngrijorarea, iar somnul a pus stăpânire pe ei datorită căldurii animalului. Frixus a adormit, încrezător în protecţia mamei sale. Aşa încât braţul cu care o încingea de talie pe sora sa Elle, s-a destins. Aceasta a căzut în mare în strâmtoarea Dardanelelor (de unde vechiul nume de Hellespont). Iată deci, la “încârlionţat”, imaginea uşurinţei de a da drumul prăzii pentru o umbră, fericirea deja atinsă dar părăsită pentru alta, întrezărită în vis; se vede şi energia complet tensionată, căreia îi poate urma abandonul total. În legenda noastră berbecul zburător l-a depus pe Frixus, nevătămat în Colhida, pe ţărmul asiatic, în mijlocul unor seminţii crude. Berbecul, temându-se ca Frixus să nu fie primit cu brutalitate de regele Aetes, l-a îndemnat să-l ucidă, pe el, salvatorul lui, şi să ofere regelui lâna sa de aur spre a fi întâmpinat cu bunăvoinţă. Frixus a consimţit să facă acest gest, iar regele i-a dăruit în schimb pe una din fiicele sale. Apoi a pus la păstrare preţioasa lână într-o pădurice consacrată lui Ares-Marte, sub paza unui “Dragon fără Somn”. Aici îşi are locul simbolismul sacrificării, uneori obligatorie, a idealului eului în vederea obţinerii de realităţi tangibile. Dacă omul marcat de Berbec vrea să menţină un echilibru total într-o sinteză armonioasă, el va trece adesea prin sacrificii.

Pe de altă parte, vedem Lâna de Aur, simbol al valorii supreme a înţelepciunii, păzită într-o pădure consacrată zeului războiului, sub privirile unui “Dragon fără Somn”. Posedarea înţelepciunii implică într-adevăr o luptă necontenită pentru rezolvarea contradicţiilor primordiale, o renunţare definitivă la calea cea plăcută, dar prea fantezistă, de care încearcă să se agaţe copilăria.

A doua parte a legendei este şi mai cunoscută. Este vorba de recucerirea Lânii de Aur. Iason e cel care a întreprins această aventură la sugestia rudei sale, Pelias. Înflăcărat, Iason a adunat cincizeci de prieteni de-ai săi care l-au escortat cu entuziasm într-o expediţie măreaţă. Este vorba de expediţia argonauţilor.

Aceasta scoate în evidenţă simbolurile Berbecului şi valorile războinice care-l domină. Atmosfera de entuziasm cu care a început expediţia, valorile de pionier întruchipate de Iason, noţiunea de defrişare legată de câmpul lui Ares-Marte, agresivitatea materializată de “dinţii dragonului”, brăzdarul plugului şi focul scos pe nări, se regăsesc la nativii din Berbec.

Dacă ar fi să luăm în considerare şi alte ţinuturi, din Galia şi până în Africa, din India şi până în China, descoperim obiceiul celebrării focului creator, al fertilităţii şi prin intermediul vieţii inaugurale - al nemuririi.

Astfel, în Vede, Berbecul este legat de Agni, simbol al focului şi în special al focului de jertfă. În yoga tantrică, Manipura Chakra, care corespunde elementului foc, are drept reprezentare simbolică Berbecul. În sfârşit, potrivit cu Baskara-mantra Upanishad, înţeleptul Indra propovăduieşte doctrina unicităţii Principiului Suprem, fiind metamorfozat într-un berbec:

“M-am preschimbat în berbec pentru fericirea ta.

Ai nimerit drumul Legii spre bunăstarea ta.

Pătrunde dar adevărata mea natură unică.

Sunt preapurul, sunt nemurirea.

Sunt lumea, ceea ce a fost, este şi va fi”.

(Vede, 428)

Berbecul mai este şi animalul încălecat de divinitatea hindusă Kubera – păstrătoarea comorilor, ceea ce nu poate să nu ne evoce Lâna de Aur. Chiar dacă acele căutări ale Lânii de Aur urmăresc, mai ales, găsirea unei comori spirituale, adică a înţelepciunii, ele sunt, poate şi nişte ordalii regale (ordalie - mod de stabilire, în evul mediu, a dreptăţii sau a vinovăţiei părţilor în litigiu, şi care consta în diverse probe).

Revenind în Europa, vom semnala că în Galia au fost găsite numeroase pirostrii (pirostrii – obiect de gospodărie făcut dintr-un cerc sau dintr-un triunghi sprijinit pe trei picioare, pe care se aşează oala) din argilă arsă şi din piatră cu capete de berbec, ceea ce pune în legătură simbolismul focului şi fecunditatea familială. După Lână, Cornul berbecului este cel care se încarcă cu o valoare simbolică din care izvorăsc nenumărate obiceiuri, tradiţii şi imagini, derivate din acelaşi simbolism original, dintre care cea mai vie este cea a Cornului Abundenţei. Analiza şi psihologia modernă îi cunosc importanţa pe care A. Virel o evocă şi o rezumă astfel: “berbecul zămislitor al turmei mai este şi maşină ce înlesneşte dărâmarea porţilor şi a zidurilor cetăţilor asediate, sfărâmând carapacea colectivităţilor. Forma spiralată a coarnelor sale vorbeşte odată în plus despre ideea de evoluţie şi întăreşte valoarea de deschidere şi de iniţiere evocată de V- ul oricăror coarne de animal. Berbecul reprezintă iniţierea: este înzestrat cu grai şi raţiune. El simbolizează forţa psihică şi sacră, sublimarea: zboară iar lâna îi este de aur. Forţa sa de penetrare este totuşi ambivalentă: ea fertilizează, răneşte sau ucide”.

Berbecul (22 martie – 21 aprilie)

Sugerând cele două coarne ale berbecului, ideograma semnului simbolizează, prin cele două semiluni incomplete, apele conştiinţei ţâşnind cu putere în afară. Ideograma, într-o primă fază sugerează gândirea eliberată de fondul emoţional (linia dreaptă), însă continuă printr-o acţiune extravertită emoţional (spre dreapta) echilibrată de viaţa introvertită. Astfel, înţelegem aparenta bravură şi obrăznicie a Berbecului, menită să oculteze insecuritatea internă.

Zodia Berbecului corespunde perioadei de amplificare a influenţei energiilor subtile ale Soarelui, trecerii de la frig la căldură, de la umbră la lumină.

El este primul semn al zodiacului, situându-se pe o zonă de 30 de grade din cercul zodiacal, pornind de la echinoxiul de primăvară. Acest prim semn zodiacal simbolizează, înainte de toate, impulsul primăverii care face să se trezească şi să se amplifice virilitatea (el este semnul principal corespunzător sferei subtile de forţă a planetei Marte), energia uriaşă a începutului, independenţa şi curajul. Berbecul este un semn pozitiv sau masculin YANG (+) prin excelenţă.

Influenţa sa specifică foarte puternică este uneori defavorabilă femeilor, atunci când se găseşte la răsărit, în momentul naşterii acestora.

Semnul Berbecului, pe care Soarele îl străbate în fiecare an, începând cu 22 martie până pe 21 aprilie, este un simbol inefabil legat de natura focului originar. El este o reprezentare cosmică a forţei uriaşe primare a focului, care apare strălucind exploziv în primele momente ale manifestării. Este vorba despre un foc ce este în acelaşi timp creator şi distrugător, haotic şi prolix (complicat), generos şi sublim, care, dintr-un punct central se difuzează cu repeziciune în toate direcţiile. Această forţă este asimilată cu înflorirea vitalităţii primare, cu elanul primitiv al vieţii, cu ceea ce un astfel de proces iniţial are drept impuls pur şi brut, cu descărcarea iruptivă.

Această zodie, în rezonanţă cu culorile roşu şi galben auriu, semnifică afinităţile astrale cu Marte şi cu Soarele. Berbecul este o zodie, uneori agresivă, hipermasculină care, în multe cazuri, corespunde unei naturi umane grăbite, precipitate, tumultoase, convulsive, clocotitoare.

Astrologia asimilează un caracter uman fiecărui semn zodiacal, dar precizează totodată că nu este suficient să fii născut în respectivul semn zodiacal pentru a te integra în tipologia respectivei zodii, mai ales în ceea ce priveşte aspectele binefăcătoare şi calităţile principale ale acestuia.

Prin însăşi poziţia sa pe prima pagină a caracterelor umane, tipologia Berbecului este, dintre toate tipurile zodiacale, cel mai puţin diferenţiată, cea mai brută, cea mai simplă şi corespunde în general colericului (emotiv, activ, primar). Astrologul Cyrille Wilczkowski a explicat foarte bine această tipologie: “un suflet copilăros care nu cunoaşte dedublările şi complicaţiile sufletului adult; un suflet dintr-o bucată, care se dăruieşte total, reacţionează total în prezenţa oricărui fenomen exterior şi ascultă total de orice impuls interior.