Glosar religios - I, L

· Iacob cel drept: denumit in Evanghelii Fratele lui Isus sau Iacob cel drept. Nu se stie daca Iacob cel drept a fost frate bun, sau frate vitreg, cu Isus. Dupa moartea apostolului Iacob cel Batrân in anul 44 d.C, Iacob cel drept a preluat, impreuna cu apostolii Petru si Ioan, conducerea comunitatii crestine din Ierusalim. La Conciliul Apostolic din Ierusalim din anul 46 d.C, Iacob cel drept si ceilalti apostoli l-au combatut pe Pavel, sustinând necesitatea mentinerii regulilor mozaice. Din aceiasi perioada dateaza si Scrisoarea lui Iacob din Noul Testament, atribuita lui Iacob cel drept (in acest document, crestinismul este prezentat drept o ramura a religiei mozaice). In jurul anilor 62-64 d.C, ca urmare a refuzului de a se dezice de Isus, Iacob cel drept a fost executat prin lapidare, la insistenta fostului Mare Preot Anania (Hananias). In Valea Kidron din Ierusalim, pe versantul Dealului Maslinilor, cu vechi necropole ale unora dintre membrii familii regale evreiesti a Hasmoneilor (sec.2-1 î.C), Iacob s-ar fi ascuns in Mormântul lui Josaphas in ziua arestarii lui Isus, de teama de a nu fi prins. Mormântul lui Josaphas poarta deacea si numele de Mormântul lui Iacob.

· Ierusalim (ebr. Jerushalaim = orasul pacii). Alte vechi denumiri: ebr. = Urasalim-Jebus, l.araba = El Kuds.

· Inchizitie: instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica, prin decretul papei Gregor IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sângeroase a asa-zisilor eretici. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor si Dominicanilor. In fruntea inchizitiei a stat un Mare Inchizitor. Inchizitia a constituit una din cele mai grave erori savârsite de biserica catolica, care a dus la crime pe scara de masa impotriva umanitatii.

· Inger: l.gr. angelos = trimis - emisar.

· Ioan Botezatorul: nascut in satul Ein-Kerem (lânga Ierusalim), fiul lui Elisabeta (verisoara lui Maria, mama lui Isus) si a rabinului rural Zaharia. A venit pe lume cu circa 6 luni inainte de Isus. Nu au copilarit impreuna, dar s-au cunoscut in tinerete, petrecând probabil o anumita perioada impreuna la Qumran, unde au primit o educatie comuna eseniana. Predicator ascet, a activat la vârsta adulta numai in preajma râului Iordan. Predicile sale poarta amprenta radicalismului esenian, anuntând iminenta Apocalipsei si a Judecatii de Apoi, indemnând patetic la pocainta, botez si ispasirea pacatelor. L-a criticat public in mod repetat pe tetrarhul Herodes Antipas, pentru culpa de a se fi casatorit cu Herodia, fosta sotie a fratelui vitreg Philippus, fapt care a atras întemnitarea sa in cetatea Machaerus din Pereia (Iordania). La o petrecere cu multi oaspeti, Salomeea (14-15 ani), fiica lui Herodia, ar fi dansat in fata tatalui sau vitreg Herodes Antipas, solicitându-i capul lui Ioan Botezatorul, in schimbul favorului de a-i deveni amanta. Ioan Botezatorul ar fi fost ucis in aceiasi seara, prin decapitare, capul fiind adus Salomeei pe o tava. Isus a inceput activitatea publica numai dupa moartea lui Ioan Botezatorul. Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de sustinatorii sai in orasul Samaria (Sebaste-Sebastije-Sabastya, Israel), unde ar fi fost ingropat. Imparatul roman anticrestin Julianus Apostata (360-363) ar fi ars ramasitele lui Ioan Botezatorul, imprastiindu-i cenusa. Capul ar fi fost salvat si dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol, de unde a fost dus in provincia Poitou din Franta de catre regele francon Pippin III (715-768). Din trup ar mai fi ramas nearse numai un brat si un deget. Anual, la data de 24 iunie, se sarbatoreste in lumea crestina nasterea lui Ioan Botezatorul.

· Ioan: autorul prezumtiv al Apocalipsei dupa Ioan din Noul Testament. Unii cred ca apostolul Ioan ar fi fost atât autorul Evangheliei lui Ioan, cât si a celor 3 Scrisori dupa Ioan si a Apocalipsei lui Ioan, fapt pus de altii sub semn de intrebare.

· Iosif de Arimathia: membru al Sanhedrinului si adept al lui Isus. A obtinut de la Pilat din Pont trupul lui Isus pe Golgota, ingropându-l in propriul sau cavou familial, la câtiva zeci de metri de Golgota. Presupusul cavou al lui Iosif de Arimathia a fost incorporat ulterior in biserica construita pe fostul loc de executie publica Golgota (Biserica Invierii).

· Iosif: fiul tâmplarului Iacob, cu mama necunoscuta, de meserie tâmplar, dar si rabin (cumulare frecventa de functii in vechea Palestina!). Conform legendei, familia lui Iosif s-ar fi stabilit la Nazareth, cândva intre domnia reginei evreice Salomeea-Alexandra (78-69 î.C, din dinastia Macabeilor) si anexarea Palestinei de catre Romani in anul 64 î.C. In Vechiul Testament localitatea Nazareth nu este amintita. Iosif a preluat tâmplaria parinteasca aproximativ in jurul anului asasinarii lui Iuliu Cezar (44 î.C.). Ar mai fi fost odata casatorit si ar fi avut din prima casatorie 4 baieti si 2 fete. S-ar fi mutat (transferat in interes de serviciu ?) la Ierusalim, spre a contribui la inaltarea Templului herodian. Dupa mutarea la Ierusalim, i-ar fi cunoscut pe parintii Mariei (Ana si Ioachim). Devenit vaduv, i s-ar fi cerut de catre Sanhedrin sa ia in casatorie pe Maria (fiica lui Ana si Ioachim), cu toate ca intre ei exista o diferenta f.mare de vârsta, spre a salva onoarea familiei lui Maria. Iosif a apartinut sectei Nazarenilor (Sfinti), care nu au avut nimic comun cu localitatea Nazareth. De aici ar fi provenit confuzia evanghelistilor si a altora, care au plasat locul de obârsie al familiei lui Isus la Nazareth. Documentele apocrife sustin ca Iosif si Maria ar fi locuit la Ierusalim si ca regele Herodes cel Mare ar fi ordonat arestarea si inculparea multora dintre executantii Templului, banuiti de delapidari. Iosif - aflat pe lista neagra - ar fi fost înstiintat la timp oportun de pericolul de a fi arestat, reusind, impreuna cu Maria si Isus, sa fuga in Egipt (pâna la moartea lui Herodes cel Mare, in anul 4 î.C.), in colonia de evrei din Alexandria. Ceilalti copii ai lui Iosif din prima casatorie ar fi ramas in Iudea. Dupa revenirea din Egipt, Iosif si Maria au locuit, nu la Nazareth, ci la Kapernaum, orasel pe malul nordic al lacului Genesareth, deseori pomenit in Evangheliile canonice, dar si in cele apocrife. De la Iosif ar fi primit Isus educatia religioasa si cunostintele de tâmplarie. Iosif a decedat probabil la inceputul guvernarii lui Pilat din Pont (in jurul anului 26 d.C.), la o vârsta f.inaintata, fiind ingropat nu departe de Nablus (Israel). Neclarificata a ramas problema daca cei 6 copii ai lui Iosif au rezultat din prima sau din a doua casatorie. Numele baietilor este cunoscut: Iacob, Iosif, Iuda si Simon. Numele celor doua fete nu se stie. In caz ca copiii au fost procreeati cu Maria (ceea ce, din cauza vârstei sale inaintate pare mai degraba improbabil!), Isus ar fi fost primul nascut. Cu exceptia lui Iacob, nu se cunosc date biografice despre ceilalti frati ai lui Isus. In 2 evanghelii (Marcu si Luca) sunt prezentate geneaologii diferite ale lui Iosif, de la Adam (?!), respectiv de la regele David, pâna la Iosif. Celelalte 2 evanghelii (Matei si Ioan) nu amintesc originea davidiana a lui Iosif. In cazul acceptarii nasterii sale feciorelnice, Isus nu poate avea - oricum - origine davidiana, intrucât firul filogenetic se intrerupe la Iosif !

· Liturghie: l.gr. leiturgia = serviciu divin.

· Lucifer: sinonim cu planeta Venus - Luceafarul. In vocabularul crestin Lucifer = diavol (dupa Isaia 14,12 si Luca 10,18).