Glosar religios - G, H

· Gethsemane (ebr. gat-smanim = presa de stors ulei): mica gradina in afara cetatii Ierusalim, la poalele Dealului Maslinilor, la est de pârâul Kidron. Acest loc a fost vizitat de mai multe ori de catre Isus si de însotitorii sai. Aici ar fi fost arestat Isus, de o trupa mixta de soldati romani si de gardieni ai Templului herodian (Al Doilea Templu).

· Gheena (ebr. gehenna, gej-hinnom = valea Hinnom, valea blestemata, valea iadului): in aceasta vale, la sud de cetatea Ierusalim, se aduceau jertfe de copii in timpul sec.2-1 î.C. Mai târziu, valea a fost folosita pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdariei si a prostului renume, a fost numita gej-hinnom (Marcu 9,43, Matei 25,41).

· Golgota (aram. gul-golet, lat. Calvaria = craniu, capatâna): ridicatura de pamânt de cca 5 m, la cca 150 m vest de vechiul zid al Ierusalimului si de Porta Judiciarum (Poarta Judecatii). Poarta si vechiul zid sunt in prezent demolate. Poarta corespunde Statiei a VII-a de pe Via Dolorosa (din cele 14 Statii). Pe Golgota aveau loc executiile publice romane prin crucificare. Crestinii din Ierusalim au ridicat pe Golgota in sec.2 un monument. Dupa cel de al Doilea Razboi Iudaic (132-135 d.C.), împaratul Hadrian a dispus demolarea monumentului crestin si edificarea unui templu inchinat zeitei Venus-Afrodita. Imparatul roman Constantin cel Mare a ordonat in anul 335 d.C. demolarea templului lui Venus-Afrodita si construirea pe acel loc a primei biserici (Mormântul lui Isus, Biserica Invierii). Initial, ridicatura de pamânt Golgota n-a fost integrata in biserica, ci numai presupusul cavou al lui Iosif de Arimathia, compus din 2 camere. Ulterior, Golgota a fost acoperita cu o capela, iar mai târziu integrata in noua biserica. Pe vremea lui Isus, numai Romanii aveau drept de a executa condamnatii prin crucificare. Sanhedrinul (organul clerical suprem evreiesc) avea si el drept de condamnare la moarte a unor inculpati, dar numai pentru delicte religioase, executiile avand loc prin lapidare (linsaj cu pietre), înafara zidului cetatii.

· Herodes cel Mare (Irod I, 39-4 î.C.): edomit, nascut in anul 74 î.C. in Idumea. A fost guvernator al Galileei intre anii 43-40 î.C. Intre anii 40-37 î.C. Palestina a fost ocupata temporar de Parti. Rege al Iudeii (vasal Romei) intre anii 37-4 î.C. A avut 10 sotii si mai multi copii (una dintre sotii a apartinut familiei Macabeilor). Pe 3 dintre copiii sai i-a ucis, intre anii 7-4 î.C. Herodes este acel rege amintit in Evanghelia lui Matei ca Irod care ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la Betlehem. Imediat dupa urcarea sa pe tron, cunoscand profetiile, Herodes cel Mare ar fi ordonat distrugerea registrelor cu date geneaologice ale urmasilor prezumtivi ai regelui David. Dupa moartea lui Herodes cel Mare in anul 4 î.C. imparatul roman Augustus (19 î.C - 14 d.C) a impartit fostul regat evreu Iudea intre 3 dintre copiii lui Herodes cel Mare: Herodes Antipas (cu titlu de tetrarh), Philippus (tot cu titlu de tetrarh) si Archelaus (cu titlu de etnarh). Un alt fiu, cu acelasi prenume (Philippus), a fost tatal vestitului personaj femenin Salomeea. Herodes cel Mare a construit cetati noi si a edificat Templul al doilea din Ierusalim (pe locul primului Templu, a Templului solomonian). Câtiva membrii ai familiei sale sunt înmormântati in Necropola Herodienilor, aflata la cca 500 m sud-vest de zidul Ierusalimului si de Poarta Jaffa. Se presupune ca Herodes cel Mare ar fi îngropat in cetatea Herodion, la câtiva km sud-est de Ierusalim.

· Herodes Antipas (Irod II, 4 î.C-39 d.C): fiu al regelui Herodes cel Mare si tetrarh al unei parti din regat (Galileea si Pereia). Devenit vaduv, a luat in casatorie pe cumnata Herodia (sotia fratelui vitreg Philippus, mama lui Salomeea), fapt neconform religiei mozaice, pentru care a fost aspru criticat public de catre Ioan Botezatorul. L-a arestat si ucis prin decapitare pe Ioan Botezatorul in cetatea Machaerus din Pereia (fosta provincie Pereia se afla azi in Iordania), pe malul estic al Marii Moarte. In timpul procesului lui Isus, Herodes Antipas nu si-a asumat responsabilitatea judecarii lui Isus la Ierusalim (unde se gasea cu ocazia sarbatorii anuale evreiesti Passah), ci l-a retrimis inapoi procuratorului roman Pilat din Pont. Dupa decesul protectorului sau (împaratul Tiberius, 14-37 d.C.), a inceput declinul politic al lui Herodes Antipas. A murit in anul 39 d.C, dupa ce fusese exilat in provincia Galia. A construit pe malul lacului Genesareth orasul Tiberias (in cinstea imparatului Tiberius), capitala regiunilor guvernate de catre el. Este amintit in Evanghelii tot sub numele de Irod (a nu se confunda insa cu ceilalti 2 Irozi amintiti de Evanghelii: Herodes cel Mare = Irod I si Herodes-Aggripa I = Irod III !).

· Herodes-Aggripa I (Irod III, 41-44 d.C): nepot al regelui Herodes cel Mare si rege al Iudeii intre anii 41-44 d.C. A fost incoronat in anul 41 d.C. de catre prietenul si protectorul sau, imparatul roman Caligula (37-41 d.C.), dupa decesul imparatului Tiberius. A obtinut, rând pe rând, multe din teritoriile unchilor Herodes Antipas si Philippus. Dupa uciderea lui Caligula in anul 41 d.C, Herodes-Aggripa I (care locuia permanent la Roma) a jurat loialitate noului imparat Claudius (41-54 d.C), obtinând Palestina in limitele hotarelor din vremea lui Herodes cel Mare. Herodes-Aggripa I este acel Irod din Noul Testament (vezi Faptele Apostolilor) care in anul 44 d.C. i-a condamnat la moarte pe apostolii Iacob cel Batrân (fratele apostolului Ioan) si Petru (evadat apoi din inchisoare). Herodes-Aggripa I a murit in anul 44 d.C. in orasul Caesarea-Maritima, in mod dramatic, in timpul unor lupte si intreceri sportive. A construit zidul al doilea al cetatii Ierusalimului, incorporând intravilan si Golgota.

· Herodes-Aggripa II (50-100 d.C): fiul regelui Herodes-Aggripa I si nepot al regelui Herodes cel Mare. Initial, rege al micului regat Chalkis, la est de actualul Liban, a obtinut succesiv alte domenii din fostele teritorii ale nordului Palestinei, unde a guvernat unchiul sau Philippus. In timpul domniei sale a avut loc Primul Razboi Iudaic (66-70 d.C.).

· Hostie: l.lat. hostia = miel de sacrificiu.