Astrologie (4)

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE ŞTIINŢEI ASTROLOGICE

Introducere

Asemănătoare cu acele fluvii ale căror ape devin din ce în ce mai tulburi şi mai mocirloase pe măsură ce se îndepărtează mai mult de izvorul lor primordial, marea Filozofie eternă a Adevărului se murdăreşte şi se contaminează în confruntarea ei cu diferitele pasiuni omeneşti.

Cu toate acestea, PRINCIPIUL rămâne pur, în ciuda acestui noroi abundent pe care îl transportă şi astfel înţelepţii pot să-l regăsească pretutindeni, mereu identic cu sine însuşi, sub nesfârşita diversitate a aparenţelor.

Străvechea Ştiinţă Tradiţională, perfect SINTETICĂ prin natura, esenţa şi însăşi substanţa sa, ne oferă posibilitatea de a ne smulge din valurile enigmei năucitoare.

Legile Vieţii sunt mai importante decât Materia Vieţii, pentru că atunci când le cunoaştem pe primele putem să o dominăm pe cea de-a doua.

Cunoaşterea tradiţională, în ansamblul ei, înglobează toate raporturile Omului cu Natura, cu Macrocosmosul, iar practica ei efectivă îi permite Cunoscătorului Iniţiat să devină “Stăpânul” Universului Material.

Deoarece toate aceste învăţături fundamentale se bazau pe marea axiomă esenţială a Unităţii TOTULUI, se putea chiar considera această Învăţătură tradiţională sub aspectul de Ştiinţă a Primului Principiu sau, cu alte cuvinte, drept Ştiinţă Divină.

Străvechii Înţelepţi erau prea profund pătrunşi de Prima Axiomă Fundamentală- TOTUL ESTE UNUL- pentru a visa vreodată să separe- aşa cum imensa majoritate au făcut-o deja azi- Ştiinţa de Religie sau de Filozofie. Pentru ei, toată Natura era viaţă, iar Viaţa era Dumnezeu; prin urmare, oricine studia Natura şi legile ei fundamentale devenea chiar prin aceasta un Exponent al Eternului. Pentru aceşti Înţelepţi, Natura cuprindea toate lumile invizibile, la fel de bine ca şi această lume vizibilă în care se mai cantonează, în general, ştiinţa modernă. Ei studiau Lumea Cauzelor cu aceeaşi ardoare cu care noi astăzi studiem Lumea Efectelor. Pentru ei, această Cunoaştere Fundamentală era totdeauna şi pretutindeni Ştiinţa Vieţii: a vieţii în invizibil la fel de bine ca şi aceea a vieţii ce se află la dispoziţia simţurilor noastre. Omul nu era considerat deloc o parte neesenţială a Naturii, căci ei îl judecau ca fiind o MICĂ LUME (Microcosmos) în cea mare (Macrocosmos) şi aceleaşi Legi care guvernau Marea Lume se aplicau la fel de bine micii sale lumi, considerată drept analogică miniatură a UNIVERSULUI INFINIT din afara sa.

Dacă ştiinţa modernă, cu toate dezvoltările ei ne-ar fi înzestrat cu o viaţă sănătoasă, perfect armonioasă, frumoasă şi plenar fericită, descifrând în plus enigmele încă tulburătoare ale Fiinţei şi Spiritului, nimeni nu ar mai fi fost cuprins de strania idee de a căuta altceva! Cum însă, dimpotrivă, tentativele de până acum ale ştiinţei nu au condus decât la o civilizaţie evident defectuoasă, la o degenerescenţă ameninţătoare a rasei şi la nenumărate calamităţi de tot felul (exemplu: poluarea, pericolul nuclear, alienarea fiinţei de esenţa sa spirituală, bolile încă fără remediu ale civilizaţiei actuale, prejudecăţile aberante, violenţa, stressul, etc. ) este evident că trebuie să ne orientăm cât mai repede într-o direcţie pozitivă, divină. Realizând o analiză ceva mai atentă decât îşi permite în general inconştientul mărginit, conştiinţa noastră ne va permite să cunoaştem arborele după fructele ce le poartă. Astfel, în loc să încercăm în van să prindem fasciculul divergent şi infinit desfăşurat al manifestărilor Naturii, mai bine ne străduim să pătrundem şi să stăpânim numărul redus al Cauzelor Esenţiale care le determină. În felul acesta, de îndată ce vom controla cauza vom putea, după voie, provoca sau anula efectul.

Prin urmare, analogic vorbind, trebuie să ne hotărâm să luăm în propriile noastre mâini hăţurile carului Vieţii, în loc să încercăm cu stângăcie să-l dirijăm anevoie împingându-l de la roţi. Această sarcină este cea mai demnă pentru fiinţa umană care aspiră la înţelepciune şi rezultatul va fi fără îndoială mult mai fericit. Să pornim deci prin a recunoaşte fără falsă ruşine că suntem nişte simpli copii în ceea ce priveşte Înţelepciunea şi, printr-o aspiraţie plină de fervoare către Suprem să cerem să ni se reveleze în propria noastră fiinţă FIRUL CONDUCĂTOR ce ne poate face posibilă ieşirea din LABIRINTUL aparenţelor efemere.

Cu ajutorul acestor principii, bine înţelese şi cât mai corect integrate în existenţa noastră de zi cu zi, vom reuşi să ne deschidem ochii la adevărata Lumină şi urechile la vocea eternă a Înţelepciunii.

Toate calamităţile şi mizeriile cu care este posibil să ne mai confruntăm nu sunt fără remediu. În marea majoritate a cazurilor ele sunt rezultatul direct (Karma) al încălcării indiferente a Legilor Naturii. De îndată ce vom reveni pe calea cea dreaptă a Evoluţiei, conformându-ne Legilor Eterne ale vieţii, la scurt timp după aceea vom resimţi din ce în ce mai intens că atât în noi înşine cât şi în jurul nostru se naşte PACEA, BUCURIA, ARMONIA:

Acţiunile sunt ceea ce contează imens, nu numai în sferele sau lumile ideale (astrale), ci şi în lumea materială. Prin acţiune doar, fiecare va putea să realizeze că un gram de practică valorează cât tone de teorie. Atunci ne vom da seama că ştiinţa efectivă este putere prin experienţă.

Aceste principii fundamentale astrologice sunt în mod ideal frumoase, dar dacă nu le vom realiza prin experienţă directă, în practică, ele vor fi ca un festin splendid, în faţa căruia, paradoxal, vom muri de foame.

1. PRINCIPIUL ATOTPUTERNICIEI SPIRITULUI DIVIN CARE SE MANIFESTĂ PRIN MENTAL (Principiul Mentalismului)

“Totul este Spirit. Universul este în realitate infinita conştiinţă emanatoare, omniprezentă a lui Dumnezeu”.

Absolutul se află în întregul univers manifestat. Manifestarea nu este decât simpla creaţie mentală în cadrul TOT-ului, a lui Dumnezeu, care este astfel supusă legilor create. Tot acest univers cu cele 7 niveluri ale sale considerat în întregul său, sau în părţile componente, există în Spiritul TOT-ului, întocmai în acest Spirit nemuritor care mereu ne îmbrăţişează, “trăim, acţionăm şi existăm”.

Acest principiu stabileşte natura spiritual-mentală a universului, şi în acelaşi timp explică în mod accesibil toate fenomenele spirituale, mentale şi psihice care ocupă un loc atât de important în existenţa fiinţei umane.

Acest principiu explică totodată veritabila natură a “energiei”, a “forţei”, a “materiei” şi ne permite să înţelegem de ce şi cum sunt ele subordonate controlului conştient al mentalului (liberul arbitru) şi spiritului. În conformitate cu acest principiu, Totul este mental, astfel că întreaga creaţie, Universul, orice fiinţă, fenomen sau lucru sunt manifestate, coordonate şi controlate de Mentalul Cosmic Divin în care tot şi toate se află cuprinse mereu. Mentalul fiinţei umane este reflectarea sau expresia analogică a Mentalului Cosmic Divin. Printr-o adecvată trezire, energizare şi conştientizare a mentalului uman individual are loc dinamizarea potenţialităţilor infinite ale acestuia, graţie punerii la unison (în rezonanţă) cu Mentalul Cosmic Divin.

Pentru a realiza cât mai rapid aceasta, fiinţa umană dornică să-şi accelereze evoluţia, poate recurge la diferite procedee de concentrare, meditaţie şi identificare.

Atingerea stării de identificare în care mentalul fiinţei respective fuzionează complet cu fiinţa sau fenomenul asupra căruia se focalizează astfel încât fiinţa sau fenomenul de cunoscut, mentalul cunoscătorului precum şi cunoaşterea ce rezultă atunci formează un tot perfect, inefabil şi indisociabil, constituie faza cea mai înaltă de dinamizare a mentalului uman individual.

Aprofundarea constantă şi perfecţionarea identificării, atrage după sine dobândirea unor posibilităţi de cunoaştere şi acţiune care pentru omul obişnuit par extraordinare. Uimitoarele puteri paranormale pe care anumite fiinţe umane le prezintă, sunt întotdeauna legate de stăpânirea completă a identificării.

“Prin identificare cu Soarele se dobândeşte cunoaşterea întregului univers” (Patanjali- Yoga Sutras) Comentariu: Este posibilă cunoaşterea unui întreg sistem, realizând identificarea completă asupra centrului acestuia, asupra bazei sau asupra substratului ori temeliei întregului sistem. În virtutea principiilor: 1) analogiei între Macrocosmos şi Microcosmos; 2) a rezonanţei şi 3) a corespondenţei unificatoare, fiecare parte componentă a unui sistem este simultan prezentă prin reflectare sau, cu alte cuvinte, îşi are corespondenţa în fiecare dintre toate celelalte părţi ale sistemului respectiv. Înţelegând temeinic aceasta, realizăm că PERMANENT PARTEA ESTE ÎN TOT ŞI TOTUL ESTE PREZENT ÎN PARTE. Caracteristica fundamentală a elementului sau a focarului central al unui sistem este faptul că în el toate proiecţiile sau, cu alte cuvinte, toate corespondenţele părţilor sistemului se află într-o stare mai activă, fiind prin urmare mai uşor de cunoscut decât în oricare dintre celelalte părţi care au inclus (reflectat) în ele tot sistemul (Totul). Aceleaşi observaţii sunt valabile şi pentru cazul în care un anumit element (o parte) al sistemului a fost iniţial sursa întregului sistem (aşa cum este cazul Soarelui care, la origini, a fost sursa şi cauza întregului Sistem Solar) “Realizând perfect identificarea cu Luna, se atinge cunoaşterea paranormală a poziţiei stelelor” (Patanjali- Yoga Sutras)