Astrologie (2)

Totul în univers se supune ritmului. În interiorul fiinţei umane există o diversitate de ritmuri: ritm cardiac cu o frecvenţă de aproximativ 70 de bătăi pe minut, ritm respirator variabil în funcţie de activitatea pe care o desfăşurăm între 10-40 respiraţii pe minut.

Fiecare glandă endocrină are propriul ei ritm ― sistemul nervos central are, de asemenea, un ritm propriu cu o ciclicitate de 24 de ore strâns

“ASTRELE CONDUC OAMENII, DAR ÎNŢELEPŢII SUNT MAI PRESUS DECÂT ASTRELE” Noţiunile pe care astrologia ni la pune la dispoziţie nu fac decât să ne conducă de la cunoaştere dincolo de cunoaştere, de la formă dincolo de formă, de la nume la cel căruia nu i se poate da nume – Fiinţa Unică.

legată de alternanţa zi-noapte; întreaga structură umană are un ritm anual ― există bioritmul fizic, mental, emoţional, iar psihicul uman are o ciclicitate de aproximativ 7 ani.

Ritmuri asemănătoare există şi în exteriorul nostru: începând de la nivel atomic, unde ritmurile sunt foarte rapide, şi terminând cu nivelul macrocosmic unde ritmurile sunt foarte lente (de exemplu, Soarele se învârte în jurul centrului galaxiei cu o perioadă de 200 de milioane de ani).

Se ridică astfel numeroase întrebări: Ce face ca aceste ritmuri să îşi păstreze frecvenţele? Sunt aceste ritmuri parte dintr-un haos general? Există cumva o forţă care a iniţiat şi susţine aceste ritmuri? Care sunt corelaţiile dintre ritmurile diferitelor sisteme? Cum putem cunoaşte ce ritm are sau va avea un anumit proces? Există ceva sau cineva care nu este supus ciclicităţii? Cum putem să scăpăm de dominaţia acestor ritmuri? Cum putem să utilizăm în sens benefic energia acestor ritmuri? Acestea şi multe altele sunt problemele astrologiei.

Ştiinţa analitică studiind fiinţa umană şi celelalte fenomene şi separându-le de universul care le îmbrăţişează în permanenţă, plecând de la premiza că omul este influenţat numai de mediul apropiat, nu poate explica în nici un caz concluziile astrologice, şi, în consecinţă, le consideră nefondate.

Pe de altă parte, tradiţiile spirituale considerând omul ca o părticică din această imensă structură care este Universul, consideră că nici omul şi nici un alt proces, atâta vreme cât se află în interiorul acestui univers nu poate scăpa de legile lui ce pot fi citite cu precizie atât în fenomenele cosmice, cât şi în microcosmosul uman. Ştiinţele spirituale necesită pe lângă utilizarea logicii şi a analizei, folosirea analogiilor, intuiţiilor şi inducţiei şi de aceea, cu toate că ambele categorii de ştiinţe au la bază experienţa şi percepţia directă, rezultatele cercetărilor spirituale depăşesc cu

mult în rafinament concluziile ştiinţelor analitice.

Strânsa corelaţie între exterior şi interior, între planul terestru şi macrocosmos, a fost pusă în evidenţă de anumite experienţe realizate în ultima vreme. Înainte de a discuta aceste experimente, care în nici un caz nu sunt capabile să atingă rafinamentul cunoştinţelor astrologice, să vedem câteva corelaţii accesibile oricui.

Influenţe ale astrelor uşor sesizabile

Ciclul diurn al Soarelui influenţează activitatea umană, oamenii fiind predispuşi la conştienţă şi acţiune în plan fizic ziua, iar noaptea la somn şi inconştienţă.

Ciclul anual al Soarelui influenţează dezvoltarea plantelor, acestea fiind adaptate să se dezvolte doar în anumite perioade (fenomen foarte clar perceptibil în zonele cu climă temperată, unde pe timpul iernii toate plantele intră într-o stare de hibernare, iar pe timpul verii ele se dezvoltă plenar).

Ciclul de 11 ani al Soarelui, ciclu ce corespunde intensificării activităţii solare şi totodată al apariţiei petelor solare, influenţează atât starea de agitaţie a oamenilor cât şi dezvoltarea plantelor. S-a observat că în anii corespunzători unei activităţi solare intensificate, plantele se dezvoltă mult mai bine (cercurile concentrice din interiorul trunchiului arborilor ― fiecare corespunzând unui an de dezvoltare ― sunt mai dezvoltate dacă ele corespund unui an de activitate solară maximă).

Câmpurile gravitaţionale ale corpurilor cereşti şi în special cel al Lunii au, de asemenea, o foarte puternică influenţă asupra Pământului. În afară de maree, din ultimele cercetări realizate asupra cosmonauţilor, reiese că şi cea mai mică modificare a câmpului gravitaţional tinde să schimbe finul echilibru psiho-fizic al fiinţelor, fie ele umane sau animale.

Ciclul menstrual precum şi perioada de fertilitate la femei sunt strâns legate de ciclul lunar care este şi el de 28 de zile.

Capacitatea de control este influenţată de relaţia Lună-Soare. În momentele de Lună Plină oamenii îşi controlează mult mai greu instinctele. Din această cauză crizele de epilepsie au loc cu preponderenţă în apropierea acestui moment, la fel şi crizele de somnambulism, de aceea în Anglia există chiar legi care privesc cu mai multă indulgenţă actele de violenţă săvârşite în ziua de Lună Plină.

CERCETĂRI REFERITOARE LA RITMUL LUNAR

Referitor la ciclul lunar, Lyly Kolisko (în Austria) a realizat o serie de experienţe care urmăreau să verifice, aşa cum reiese din conceptele astrologice, dacă fazele Lunii au vreo influenţă asupra creşterii plantelor. Această idee i-a venit analizând tradiţia populară care recomanda ca activităţile agricole să se realizeze în anumite momente dependente de fazele Lunii. Ea a semănat în momentele de Lună Nouă, la începutul primului pătrar al Lunii, în ziua de Lună Plină, şi la începutul ultimului pătrar al Lunii un eşantion de 240 de boabe de grâu în 8 vase, câte 30 de boabe în fiecare vas. Plantele au fost udate din 2 în 2 zile cu o cantitate identică de apă, iar după 2 săptămâni de la însămânţare au fost scoase şi măsurate. Experimentul a fost reluat de mai multe ori şi întotdeauna rezultatele au fost identice. Spre uimirea ei, de fiecare dată, plantele cele mai mari au fost cele care s-au dezvoltat de-a lungul perioadei în care Luna a fost în creştere. Lyly Kolisko nu s-a oprit aici, ea a continuat experienţele pe întreg parcursul anului şi a reprezentat grafic rezultatele. Experienţele au fost realizate de mai multe ori, de-a lungul mai multor ani. S-a putut constata astfel, că în mijlocul anului (sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie), în perioada de creştere a Lunii, există un maxim de creştere al plantelor chiar dacă ele sunt ţinute în condiţii identice de lumină, căldură şi umiditate ca cele plantate în celelalte perioade ale anului. Nimic nou pentru astrologi, pentru că această perioadă corespunde prezenţei Soarelui în zodia Racului, zodie guvernată de Lună.

Un alt set de experienţe realizat de Lyly Kolisko se referă la influenţele pe care le au aspectele planetare (poziţia relativă a planetelor). Aceste experienţe sunt ceva mai complexe, ele putând fi totuşi realizate de către oricine (au fost descrise pe larg în “Shternenwirken in Endersoffe” şi în “Mitteinlungen das Biologischen Institutes am Goetheanum”).

Pe scurt, este vorba de influenţa planetelor asupra procesului de dializă capilară (proces ce stă la baza realizării imaginilor pe hârtia şi filmul fotografic). Ea a constatat că în momentul în care Luna şi Saturn erau în conjuncţie, substanţele folosite (nitrat de argint, sulfat de fier, nitrat de plumb) nu au mai reacţionat, iar imaginea fotografică nu a mai apărut pe hârtia de filtru. După cum susţin specialiştii, orice încercare de a explica prin intermediul ştiinţei moderne acest fenomen, eşuează.

Un experiment similar a fost reluat cu ocazia unei conjuncţi Lună-Soare, iar rezultatul a fost acelaşi: în momentul conjuncţiei procesul nu se realiza. Ulterior, Lyly Kolisko a mai realizat o serie de experienţe şi cu alte săruri ale altor metale ajungând la anumite concluzii referitoare la legătura dintre metale şi planete. În tradiţia astrologică şi alchimică era cunoscută această legătură: Soarelui asociindu-i-se aurul, Lunii asociindu-i-se argintul, lui Marte fierul, lui Venus cuprul, lui Mercur mercurul, lui Jupiter cositorul, lui Saturn plumbul.

LEGĂTURA DINTRE ASTRONOMIE ŞI ASTROLOGIE

Astrologia este capabilă să determine pe baza ciclicităţii fenomenelor universului, evenimente şi fenomene ale lumii terestre şi ale microcosmosului uman. Pentru cunoaşterea ritmurilor universului, în astrologie se porneşte de la mişcarea astrelor, pentru că aceleaşi forţe care pun în mişcare corpurile cereşti influenţează fenomenele de pe Pământ. Astrologia apare astfel ca ştiinţa care studiază ritmurile cosmice şi analizează legăturile nebănuite dintre acestea şi cele umane. Pe baza acestor cunoştinţe este capabilă să afle cu precizie matematică însuşirile fiinţelor, modul de desfăşurare a evenimentelor, viitorul şi trecutul uitat.

Concepţia materialistă conform căreia astrologia a fost demonstrată ca eronată prin descoperirile astronomiei este deja de domeniul trecutului. De fapt necesitatea astrologilor de a cunoaşte exact poziţia astrelor şi a altor aspecte ce ţin de mişcarea şi manifestarea lor a generat ulterior astronomia. Dorinţa de a afla cum s-a născut Universul, cum se va dezvolta, care sunt forţele ce îl animă este o cercetare atât astronomică cât şi astrologică, dar plecând de la premize diferite.

Denumirea de astrologie provine de la astron - ceea ce se traduce prin astru, şi logos – ordine, raţiune cosmică, forţă mijlocitoare, cuvântare, manifestare. Deci, astrologia se traduce prin: cuvântarea astrelor, sau forţa mijlocitoare a astrelor, sau raţiunea cosmică a astrelor, sau chiar înţelepciunea astrelor.

Denumirea de astronomie provine de la două cuvinte greceşti – astron şi nomos – nume, lege fizică. Deci, astronomia este ştiinţa care studiază legile fizice ale astrelor.

Astrologia şi astronomia sunt două ştiinţe care studiază astrele, dar sunt interesate de aspecte diferite. Din această cauză nu a fost şi nu va fi posibil ca astronomia să contrazică astrologia, aşa cum nici biologia, anatomia sau fiziologia, ca ştiinţe ce studiază legile corpului uman nu pot contrazice psihologia, ştiinţă care studiază sufletul (psyche = suflet şi logos = cuvânt, ştiinţă, înţelepciune, raţiune profundă).