sâmbătă, 31 martie 2012
ICRE DE PESTE
Ingrediente
50 g icre, 1/4 kg untdelemn, 1-2 linguri de lamiie, 4-5 linguri apa, o lingurita rasa mustar.
Mod de preparare
Icrele proaspete, fara sa se spele, se sareaza putin, se lasa 2-3 zile la frigider si apoi se pregatesc. La congelator, se pot pastra in acest fel in punga timp indelungat. Icrele proaspete se pun intr-un castron, impreuna cu o lingurita zeama de lamiie sau 5-6 picaturi de otet sau o lingurita rasa de mustar, se bat bine cu furculita dupa care incepe turnarea untdelemnului, ca sa se lege. Nu se pune nici franzela, nici gris, deoarece le denatureaza gustul si aspectul. Substanta acra emulsioneaza rapid untdelemnul, evitind astfel separarea lui. Untdelemnul se toarna exact ca si la maioneza, din sticla cu dop subtire, batind incontinuu cu furculita. Cind devin prea tari, se adauga cite o lingurita cu apa rece, care le inmoaie, incorporindu-se mai bine untdelemnul. Substanta acra le albeste si le face mai pufoase. Treptat se adauga 4-5 linguri cu apa, care le inmoaie si le inmulteste .Se poate pune si ceapa rasa fin, dupa gust. Salata se aseaza pe platou, se orneaza cu masline, cu raze subtiri din gogosari si cu felii de lamiie cu marginea crestata.
Rugaciuni
Doamne îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat o minte ce poate şti şi o inimă ce poate iubi.
Doamne, fie ca în momentele dureroase să pot avea încredere în tine.
Doamne ajută-mă să descopăr în fiecare zi noi lucruri.
Doamne ajută-mă să-ţi simt prezenţa în toate lucrurile, tot timpul.
Doamne încurajează-mă atunci când lucrurile devin dificile şi nu mă lăsa să mă dau bătut.
Doamne, dă-mi puterea de a face faţă cu bine greutăţilor şi tensiunilor de zi cu zi.
Doamne, chiar dacă nu ştiu ce îmi rezervă viitorul, ajută-mă să întâmpin fiecare nouă zi cu bucurie.
Doamne, ajută-mă să nu-i condamn pe alţii şi nici să nu fiu aspru cu mine însumi.
BUDINCA DE CONOPIDA
Ingrediente
1 Kg de conopida, 100 g franzela, 150 ml lapte, 100-150 g brinza telemea, 100 g unt, 200 ml smintina, 50 g faina, 4 oua mari sau 5 oua mijlocii.
Mod de preparare
Conopida, taiata in buchetele si curatata de coaja, se fierbe 15 minute in apa clocotita cu putina sare, se strecoara si, rece, se trece prin masina de tocat, impreuna cu franzela muiata in lapte, nestoarsa; la tocatura se adauga smintina, faina, galbenusurile, untul topit, mararul taiat marunt si brinza nedesarata si rasa, amestecindu-se bine; apoi, se adauga albusurile batute spuma si se amesteca usor, cu telul, prin rasturnare de jos in sus. Compozitia se desarta intr-o cratita unsa bine cu margarina solida si tapetata cu pesmet. Se coace 40-50 minute in cuptorul bine incins, in tava cu apa fiarta, introdusa din timp in cuptor. Nu se deschide cuptorul 20 minute. Cind este coapta, budinca se rastoarna pe platou si se serveste fierbinte, ca fel intii, sau ca garnitura la friptura de orice fel.
Cuvinte alese
Thich Nhat Hanh: "Speranţa este importantă pentru că face mai uşor de suportat momentele dificile. Crezând că mâine va fi mai bine, ne e mai uşor să suportăm greutăţile de azi."
Materiale din vata minerala termo si fonoizolante
Proprietati generale:
l Substanta anorganica cu fibre de silicat
l Substanta fibroasa deschisa; fibrele minerale au o distributie unuforma
l Diametrul fibrelor 6-10 microni
l Neinflamabil
l Neutru din punct de vedere chimic, nu corodeaza substantele cu care vine in contact
l Capacitate de izolare termica la temp medie de +10 grade C (0,031-0,034 W/mK)
l Proprietati fonoabsorbante
l Amortizarea vibratiilor
l Rezistenta redusa la difuzia vaporilor
l Stabilitate dimensionala (dilatare/contractie)
l rezistent la putrezire, nu este atacabila de ciuperci, insecte, rozatoare
l Usor de croit
l rezistenta la caldura la placi, pisla, preformate si cochilii aprox 250 grade C
Domenii de utilizare
l perete oblic si planseul mansardei fara sarcini
l termoizolatii cu aerisire
l plansee de pivnita
l plansee intre etaje
l izolarea acoperisurilor plate din beton armat sau din tabla cutata
Prezentare
l rulouri
l placi usoare
l placi autoportante
l placi necirculabile
l placi semirigide, fonoabsorbante
l placi circulabile usoare
l placi circulabile grele
l materile de caserare
l saltele de vata minerala cusuta
l elemente de izolare a tevii (cochilie)
BUDINCA DE CARNE
Ingrediente
1/2 Kg de carne porc slaba sau mai grasa si amestecata cu carne de vitel sau piept de pui, 200 g franzela, 300 ml lapte, 250 ml smintina, 100 g ceapa, 30 g faina, 100 g unt, margarina sau untdelemn, 4 oua mari, un virf de cutit piper, pesmet, sare, o ling
Mod de preparare
Franzela, taiata in felii, se inmoaia in lapte pina cind il absoarbe in intregime. Ceapa taiata marunt se caleste, un minut, in tot untul sau untdelemnul. Carnea se trece prin masina de tocat, impreuna cu franzela nestoarsa si ceapa calita. La tocatura se adauga smintina, faina, galbenusurile, piperul sau putin cimbru farimitat, o lingurita cu sare, mararul sau patrunjelul si se amesteca bine. Albusurile batute spuma se amesteca cu aceasta compozitie, cu telul, prin rasturnare, apoi se desarta intr-o cratita de 2 1/2 l, bine unsa cu margarina solida si tapetata cu pesmet. Se coace la foc tare, in tava cu apa fierbinte, introdusa din timp la cuptor. Dupa 30 minute, se poate acoperi, daca se rumeneste prea mult si focul se reduce la mijlociu; se coace circa 60 minute. Se serveste, fierbinte, cu sos de rosii sau macris, cu piure de spanac sau urzici, cu salata de cartofi sau cu alte legume, ca fel doi. Se poate servi si rece, taiata in felii, cu legume crude sau muraturi.
Cuvinte alese
Dalai Lama: "Prieteni vechi mor, noi prieteni apar. E ca şi cu zilele. O zi veche trece, una noua soseşte. Lucrul important e să o faci să conteze: un prieten care contează, o zi care contează."
Anticorpii care ne "repara"
Anticorpii nu servesc doar la identificarea si distrugerea substantelor si microorganismelor care agreseaza organismul, ci participa si la reconstructia tesuturilor deteriorate. Aceasta functie cu totul neasteptata a fost descoperita de un grup de cercetatori de la Stanford University School of Medicine.
Studiul cercetatorilor americani, descris intr-un articol aparut in revista de specialitate PNAS, a pornit de la observatia ca in timp ce celulele sistemului nervos central nu reusesc sa se regenereze dupa o leziune, cele ale sistemului nervos periferic fac acest lucru intr-un mod apreciabil.
Axonii (liniile de transmisie) celulelor care transmit impulsuri pe distante lungi sunt protejati de un strat izolator subtire, alcatuit dintr-o substanta lipidica, mielina. Dupa o leziune la un nerv, masa de mielina care se degenereaza este rapid curatata in sistemul periferic, dar nu si in cel central. "De fapt, intr-un creier sau intr-o maduva cu leziuni, mielina degenerata continua sa ramana
Dupa ce au produs un soarece mutant care nu era capabil sa produca anticorpi, oamenii de stiinta au aratat ca la acesta repararea unei leziuni la nervul sciatic reiesea a fi blocata, si la fel si indepartarea mielinei distruse. Daca insa ulterior erau injectati anticorpi obtinuti de la soareci normali, activitatea de autoregenerare a nervului era reluata. "Faptul ca anticorpii participa la indepartarea globulelor rosii imbatranite era cunoscut, dar aceasta este prima oara cand ei par a fi implicati intr-un proces de reparare", a mai declarat Vargas.
ALUAT FRANTUZESC FACUT LA CALD
Ingrediente
500 g unt, 500 g faina, 2 oua mari, 2 linguri zeama de lamiie, 150 ml apa, o lingurita rasa sare; (sau 500 g margarina, 600 g faina, 2 oua mari, 30 ml zeama lamiie, o lingurita sare).
Mod de preparare
Intr-un lighenas se pun apa, zeama de lamiie, ouale intregi, 50 g unt si se amesteca bine. Se adauga apoi 400 g faina, se amesteca cu lingura si apoi se bate cu mina timp de 10 minute, pina cind aluatul se desprinde de mina si de lighenas. Framintatul in acest mod nu necesita faina in plus. Aluatul se pune pe o foaie de nailon mai groasa, presarata bine cu faina si se lasa circa 10 minute, ca sa devina mai elastic si sa se intinda mai usor. In acest timp in lighenasul in care s-a preparat aluatul se pun restul de 450 g unt, restul de 100 g faina (sau 450 g margarina si 200 g faina). Se amesteca bine untul sau margarina cu faina respectiva, pina cind se omogenizeaza; compozitia se aduna in forma de dreptunghi in lighenas si se imparte in trei parti aproximativ egale. Aluatul de pe masa se modeleaza cu mina in forma de dreptunghi, presindu-l cu palma deasupra, ca sa aiba aceeasi grosime peste tot; in acelasi timp se preseaza si marginile, ca sa fie perfect drepte. Dupa aceea se intinde cu sucitorul in lung si lat cu miscari de la mijloc spre margine, pentru ca foaia sa aiba aceeasi grosime si sa-si mentina forma de dreptunghi. In final, foaia trebuie sa aiba grosimea de 1/2 de cm. Aluatul se ridica cu mina su unde se observa ca nu aluneca la intins, se presara cu faina, ca sa nu se lipeasca de nailon. Foaia se imparte in trei parti egale, pe latura mai lunga, tragind cu muchia unui cutit doua linii superficiale. Pe doua din aceste parti alaturate, cu un cutit lat, se imparte 1/3 din untul sau margarina moale, in gramajoare, care, apoi, se intind cu cutitul in timp ce cu cealalta mina se tine de marginea foii, ca sa nu se deformeze aluatul. Partea neunsa se aduce peste partea unsa de la mijloc, iar peste aceasta, partea unsa de la margine. In acest mod, foaia se impatureste in trei. Ca sa fie mai usor la ridicarea foii de alut de pe masa, ne putem ajuta cu foaia de nailon. Se introduce mina sub foaia de nailon, se indoaie incet nailonul impreuna cu aluatul, incepind chiar din locul unde se uneste partea neunsa cu cea unsa de la mijloc si, cind ne-am asigurat ca este orientata bine, se lasa sa cada peste partea de la mijloc, impreuna cu foaia de nailon (care se desprinde apoi foarte usor). Dupa aceea se suprapune si cealalta parte la fel. Aluatul, astfel impartit, se intoarce cu latura mai lunga in fata noastra, se intinde din nou in foaie, de data aceasta mai groasa. Se ia a doua parte de grasime si se intinde pe foaie care, apoi, se impatureste, la fel, in trei. Cu ultima parte de grasime se procedeaza exact la fel. Numai prima impaturire este mai dificila, foaia fiind mai subtire. Dupa ultima impaturire, aluatul se taie in jumatate pe latura mai lunga, cu cutitul trecut prin faina, apoi jumatatile se suprapun cu o foaie de nailon intre ele si se tin in frigider 20 minute, ca sa se intareasca putin grasimea, insa fara sa inghete. Dupa aceea aluatul se intinde in foaie, dupa necesitati, fara a se impaturi si se coace in aceeasi zi.
Cuvinte alese
Paul Feval: "Un suflet mare, o inteligenţă vie şi o voinţă neînduplecată. Îmbinarea acestor trei lucruri se numeşte geniu."
Lupta pentru locul lui Lenin
Sistemul a creat un monstru sau monstrul a creat sistemul? Întrebarea este punctul de pornire al analizei evoluțiilor din Rusia sovietică în anii '20, a luptei pentru putere din interiorul partidului, câștigată în cele din urmă de Stalin.
Principala chestiune a evoluției politice a Rusiei sovietice în anii ’20 este aceea a acaparării puterii de către Stalin și, de aici, a inevitabilului eșec al lui Troțki. Rivalitatea dintre ei – care a evoluat de la antagonisme minore, la gelozie și până la competiția acerbă pentru rolul de succesor al lui Lenin – a dus la o divizare profundă a partidului bolșevic (redenumit comunist în 1918) și a mișcării revoluționare în general.
În Occident, Stalin a fost reprezentat ca o figură sinistră, practic necunoscută până la moartea lui Lenin din ianuarie 1924, care a reușit cumva să devină, în locul mult mai talentatului Troțki, succesorul lui Lenin. Această imagine este înșelătoare deoarece nu-i recunoaște lui Stalin eforturile în lupta pentru cauza bolșevică ce datează cu mult dinainte ca Troțki să-i părăsească pe menșevici pentru a se alătura bolșevicilor. În plus, nu ia în considerare un factor important: lipsa orizontului cultural specifică milioanelor de muncitori și țărani care intră în partid în timpul războiului civil, oameni care au devenit principalul suport al lui Stalin. Pentru aceștia, el era un model, în timp ce ceilalți lideri ai partidului erau fie prea cosmopoliți și intelectuali, fie pur și simplu străini. Această apropiere a lui Stalin de masele needucate a fost unul din punctele sale forte. Desigur, intrigile, trădările și teroarea au contribuit mult la succesul său, dar aceste elemente nu explică întru totul popularitatea lui Stalin.
Atuurile lui Stalin
Stalin n-a fost niciodată un apropiat intim al lui Lenin, așa cum au fost, spre exemplu, Zinoviev sau Kamenev, cei mai credincioși asistenți și prieteni ai acestuia încă de la fondarea partidului bolșevic. Nici nu a fost egalul pe plan intelectual al lui Nikolai Buharin, cel care, împreună cu Lenin, a fost responsabil cu formularea Noii Politici Economice. Și, nu în cele din urmă, aproape toți, inclusiv Zinoviei, Kamenev și Buharin, au presupus că Stalin nu-l poate egala pe Troțki. Educația sa relativ săracă, în comparație cu a lui Lenin, spre exemplu, a constituit de fapt un avantaj, căci l-a făcut să pară mult mai aproape de oamenii simpli. Stalin nu era însă lipsit de calități, pe care Lenin i le recunoaște căci îl numește în Comitetul Central încă din 1913. Poate cu excepția lui Zinoviei și Kamenev, Stalin era persoana pe care Lenin se baza cel mai mult când venea vorba de sarcinile foarte dificile.
În primii ani ai regimului sovietic, Stalin a părut a fi cel mai dispus la compromis dintre mai marii partidului. Când ambițiile acestora puneau în pericol unitatea partidului, el era cel care se oferea să renunțe (o face la Congresul din 1923, și iarăși în 1927). Aceste gesturi, evident tactice, erau eficiente și intrau în contradicție cu autopromovarea pe care o încercau alții (precum Zinoviev). Stalin era tactic și în discuții: cu o retorică discretă, cu note auto-depreciative; astfel, el a reușit să joace rolul mediatorului între facțiunile partidului. În plus, Stalin și-a asumat misiunea de a interpreta și explica textele, extrem de dense, ale lui Lenin. Contribuiția a fost foarte importantă, deoarece multe dintre textele acestuia nu erau tocmai accesibile publicului larg. Într-un fel, Stalin a făcut pentru Lenin ce a făcut Lenin pentru Marx.
După 1922, când Lenin este dărâmat de boala care avea să-l răpună în 1924, s-a creat un vid politic, iar Stalin a început să-și pregătească pozițiile pentru iminenta luptă pentru succesiune. Astfel, el s-a opus celui mai puternic adversar al său, Troțki, prin contestarea teoriei revoluției permanente formulate de acesta. Calea aleasă de Stalin a fost riscantă, din moment ce însuși Lenin aprobase teoria troțkistă ca fiind cea mai bună modalitate de contestare a criticilor aduse de menșevici, critici potrivit cărora revoluția bolșevică din 1917 era prematură din punct de vedere al condițiilor istorice. Spre deosebire de elanul revoluționar specific bolșevicilor, menșevicii rămăseseră fideli căii formulate de Marx și Engels, aceea a evoluției naturale, inevitabile, de la capitalism la socialism (problema era că Rusia era departe de a fi o societate capitalistă dezvoltată).
Lupta împotriva lui Troțki
Strategia lui Stalin a fost de a se autopromova ca adevăratul discipol al lui Lenin și de a-l prezenta pe Troțki ca pe un menșevic trădător care dorea întinarea moștenirii leniniste. De cealaltă parte, Troțki a mizat pe nemulțumirea cauzată de creșterea continuă a birocrației (și, implicit, a Secretariatului condus de Stalin). După moartea lui Lenin, la conferința partidului din ianuarie 1924, Stalin l-a acuzat pe Troțki că se opune conducerii colective și că dorește divizarea partidului. El a exploatat din plin fricile majorității din partid care vedea în anti-birocratismului lui Troțki o amenințare directă la adresa noilor poziții și statute de care beneficiau membrii PCUS. De aceea, poziția lui Troțki trebuia denunțată ca răzvrătire, chiar dacă asta însemna și renunțarea la teoria revoluției permanente și la poziția favorabilă a lui Lenin vis-a-vis de aceasta. Stalin a spus că
”Teoria leninistă a revoluției proletare este negarea teoriei revoluției permanente. Neîncrederea în puterea și capacitatea revoluției noastre, neîncrederea în puterea și capacitățile proletariatului rusesc este baza teoriei revoluției permanente. Teoria revoluției permanente avansată de tovarășul Troțki e doar o altă variantă a menșevismului.”
Problema lui Troțki a fost că el considera că era obligat, de normele disciplinei de partid formulate de Lenin, să poarte lupta în interiorul partidului, unde el avea însă puține șanse de reușită din cauza poziției de Secretar General ocupate de Stalin. La începutul lui 1923, partidul avea în jur de 500.000 de membri, foarte puțini raportat la totalul populației. Însă în afara partidului, în ochii publicului larg și mai ales în armată, Troțki era mult mai popular decât Stalin. Exista însă teama că o ruptură în interiorul partidului va fi folosită de inamicii regimului. Cu toate acestea, Troțki a crezut că putea câștiga prin forța argumentelor și raționamentelor sale.
De cealaltă parte, potrivit lui Issac Deutscher (scriitor marxist, autorul unor biografii ale lui Troțki și Stalin), Stalin era un comunist pesimist deoarece ”își trata propria doctrina ca fiind ceva ezoteric. El nu credea că proletariatul era într-adevăr capabil de a o accepta dacă nu îi era băgată pe gât”. Stalin s-a bazat pe faptul că membrii partidului erau mai puțin interesați de consistența intelectuală a argumentelor opoziției decât de solidaritatea socială și conștiința apartenenței la partid.
În plus, Stalin a subliniat mereu o anumită latură a lui Lenin, anume voința sa de revoluționar, disprețul vis-a-vis de pragmatismul menșevicilor – cu toate acele reguli care dictau când situația era propice pentru trecerea la socialism, și disprețul pentru democrația burgheză. Mai mult decât atât, Stalin și Lenin aveau în comun loialitatea feroce față de partid și față de credința că acesta este singurul reprezentant legitim al clasei muncitoare. Stalin a fost suficient de perspicace pentru a-și da seama că monopolul său va rezista atâta timp cât partidul promova recrutarea în masă a membrilor. Prin numirea sa în funcția de Secretar General (inițial o poziție nu atât de importantă, ci mai mult administrativă), el și-a creat o rețea de membri fideli, răspândiți în întreaga țară, ce au devenit ochii și urechile lui.
De asemenea, preluând o idee de la Lenin, Stalin insista ca partidul să funcționeze ca și o armată. Într-un discurs din 2 decembrie 1923, el descrie partidul ca pe ”o uniune militară a acelora care acționează în baza unui program comun”. Comparația nu e întâmplătoare: armatele nu sunt democratice și nu tolerează nerespectarea autorităților și rangurilor.
Din cauza rolului său special, Stalin credea că partidul era vulnerabil cu precădere în fața inamicilor din interiori. Istoricul Robert Tucker spunea despre Stalin că a fost o victimă a propriilor sale deziluzii:
”În vremea aceea, în mintea lui Stalin, imaginea de erou pe care o avea despre sine era strâns legată de imaginea inamicului. Suprapusă peste imaginea lui de revoluționar și marxist, adevăratul discipol al lui Lenin și succesorul lui de drept, era o imagine a inamicului din interiorul partidului, acel posibil trădător al partidului și Revoluției.”
Pentru a lupta împotriva acestor pericole, pentru Stalin era absolut necesar ca el să fie dur, chiar dacă asta însemna să se asemene despoților orientali. Pentru mulți dintre adepții săi, această imagine chiar a contribuit la atracția pe care o exercita. Liderul omnipotent era încă norma într-o societate care abia scăpase de autocrația țaristă. Mai mult decât atât, noțiunea lui Stalin a Rusie centru al universului era apropiată de ideologia promovată anterior de biserica ortodoxă rusească.
Teoria revoluției permanente și teoria socialismului într-o singură țară
Stalin și-a formulat propria teorie cu privire la evoluția socialismului – Socialismul într-o singură țară – în care susținea că Rusia putea contrui socialismul singură (în contradicție cu ce spunea Troțki). Sancționată de conferința partidului din aprilie 1925, această teorie i-a fost de mare ajutor lui Stalin, aducându-i numeroși adepți. În primul rând, era o teorie optimistă cu privire la viitorul Rusiei.
”În timp ce Lenin consideră că victoria socialismului într-o singură țară e posibilă, Troțki e de părere că dacă o revoluție victorioasă dintr-o țară nu atrage după sine în curând o revoluție de succes în alte țări, proletariatul țării victorioase nu va putea păstra puterea (cu atât mai puțin să pună bazele unei economii socialiste). Troțki spune că e inutil a crede că guvernul revoluționar din Rusia poate rezista în fața unei Europe conservatoare.”
Ideea era, evident, să-l facă pe Troțki să pară neloial, defetist. Potrivit lui Stalin, troțkismul însemna că viitorul Rusiei era ”fie să putrezească până la rădăcini, fie să degenereze într-un guvern burghez”.
În primăvara și vara lui 1925, lupta pentru putere a luat o turnură nouă, când Zinoviev și Kamenev i s-au alăturat lui Troțki în criticarea doctrinei NEP. Însă spre sfârșitul anului, era deja prea târziu pentru gruparea de stânga din partid. Deși aceasta se consolidase, nu s-a mai putut opune eficient monopolului stalinist. La plenara Comitetului Central din aprilie 1926, opoziția formată din cei trei - Troțki, Zinoviev și Kamenev – a fost foarte aproape de a-l atac direct pe Secretarul General și de a repudia Noua Politică Economică. La mijlocul anului următor, ei au susținut în public ideea că eșecurile domestice și internaționale ale Rusiei se datorează teoriei ”socialismului într-o singură țară”. Pentru această nerespectare a disciplinei de partid, cei trei au fost expulzați oficial din rangurile partidului la Congresul al XV-lea din decembrie 1927. La a zecea aniversare a victoriei din 1917, cei mai apropiați tovarăși ai lui Lenin au fost obligați să părăsească partidul. Zinoviei și Kamenev au fost executați în 1936, în timpul Marii Terori, iar Troțki a murit asasinat în 1940, la ordinul lui Stalin, care nu s-a lăsat păgubaș până când nu l-a eliminat pe vechiul său adversar.
Sursa: http://www.historytoday.com
JUMARI CU SLANINA AFUMATA
Ingrediente
3-4 oua, 40 g unt sau untdelemn, sare, piper, o lingura lapte sau smintina, 30-50 g slanina afumata.
Mod de preparare
Se prepara jumarile prin spargerea oualor proaspete intr-o farfurie adinca, se bat cu o furculita, adaugind un virf de cutit de sare si unul de piper. Tigaia se infierbinta inainte 3-4 minute. Se pun ouale in tigaie, se lasa sa se inchege bine la baza si sa se rumeneasca putin si, dupa aceea, se amesteca cu furculita, pina se coaguleaza dupa gust.Slanina afumata se taie in felioare foarte subtiri care se vor praji in tigaie, la foc mic, pina cind vor capata culoarea aurie-deschis. Intre timp, se bat ouale cu sau fara smintina, se toarna imediat peste slanina si se amesteca. Sare nu mai trebuie, slanina fiind sarata.
Cuvinte alese
Helen Adams Keller: ""N-am fi învăţat niciodată să fim curajoşi şi răbdători dacă exista doar bucurie pe lume.""
vineri, 30 martie 2012
CURIOZITĂŢI ALIMENTARE
►Ştiaţi că două pastile cu ulei de peşte luate zilnic impulsionează creierul copiilor să se dezvolte în trei luni cât s-ar dezvolta în trei ani?
►Un studiu realizat de cercetătorii italieni asupra populaţiilor din sudul Europei arată că există o proporţie inversă între frecvenţa utilizării cepei în alimentaţie şi riscul de apariţie al mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de sân, ovarian, de prostată, renal. La fel ca usturoiul şi prazul, ceapa prezintă capacitatea de a acumula seleniul din sol, o substanţă protectoare împotriva apariţiei cancerului. Consumul de ceapă (cel puţin jumătate de ceapă crudă pe zi) a fost asociat, într-un alt studiu francez, cu o reducere de cel puţin 50% a riscului de apariţie a cancerului de stomac, dar şi cu o reducere semnificativă a incidenţei cancerului de sân.
►Sucul de morcov este un preţios ajutor al celor care suferă de digestie dificilă sau lipsa poftei de mâncare. Morcovul este bogat în substanţe anti-oxidante ca vitamina A, dar şi alte vitamine şi minerale, atât de necesare organismului uman. O cură de zece zile cu suc proaspăt cicatrizează rănile făcute de ulcer şi îmbunătăţeşte vederea, mai ales a celei pe timp de noapte.
►Un consum moderat de bere poate îmbunătăţi funcţiile sistemului cardiovascular.
►Sunt mai mult de 20000 de feluri de bere?CHIFTELE DIN CREIER
Ingrediente
150 g creier de porc sau vitel, 50 g parmezan sau brinza telemea, 50 g ceapa, un ou, 25 g faina, 50 g franzela, o lingurita rasa de sare, un virf de cutit sau de lingurita de piper si ienibahar sau nucsoara, marar sau patrunjel, pesmet.
Mod de preparare
Ceapa, rasa fin sau taiata foarte marunt, se caleste, un minut, cu o lingura de untdelemn.Creierul se zdrobeste bine cu furculita, se adauga ceapa calita, oul intreg, piperul, ienibaharul, faina, franzela muiata, o clipa, in apa rece si bine stoarsa, sarea marar sau patrunjel taiat marunt, brinza rasa si se amesteca bine.Compozitia va fi moale.Pe o foaie de naylon se pun 2 linguri cu faina sau pesmet si i se da forma de chiftea.Se pregatesc la inceput 10-12 bucati, pentru o tigaie, apoi se continua la fel, pina cind se termina compozitia.Tigaia, fara grasime, se infierbinta, 3-4 minute, la foc mijlociu, se toarna untdelemn intr-un strat de 1/2 cm si, imediat, se asaza chiftelele, unele linga altele, neinghesuite.Se rumenesc, circa 5-6 minute, pe fiecare parte, la foc mijlociu (dar nu direct pe flacara).Pe masura ce unele sint prajite, se inlocuiesc cu altele, ca sa nu se arda grasimea.
Cuvinte alese
John Holt: "Măsura caracterului este dată nu prin câte ştim să facem, ci prin cum ne comportăm atunci când nu ştim ce să facem."
Cum construim echipele de succes?
Echipele introduc la locul de muncă umanitatea, căldura sufletească şi oportunitatea de exprimare individuală. Pentru a forma o echipă de succes nu e suficientă concentrarea într-un singur loc a unui număr de persoane, pentru că în lipsa unei interacţiuni, a asumării unor roluri sau a stabilirii obiectivului comun, nu poate fi vorba de o echipă. Indivizii aflaţi pe peronul unei gări nu reprezintă o echipă. Unul din motive este absenţa unui obiectiv comun şi a relaţiilor între aceşti indivizi. Înainte de a forma echipele este bine să ai în vedere răspunsurile la următoarele întrebări:
- Obiectivul este suficient de atrăgător pentru a canaliza energia persoanelor?
- Relaţiile dintre persoane şi modul lor de a comunica le stimulează solidaritatea?
- Interesele şi preocupările personale constituie obstacole pentru buna funcţionare a echipei?
- Până la ce punct membrii echipei se simt solidari?
- Se pot identifica în echipă obstacolele solidarităţii?
- Dacă da, care este reacţia faţă de aceste obstacole?
Pentru formarea unei echipe eficiente sunt de reţinut câteva cerinţe:
- membrii echipei trebuie să fie compatibili din punct de vedere al aptitudinilor cu activitatea desfăşurată;
- echipa trebuie constituită omogen din punct de vedere al atitudinilor şi valorilor împărtăşite în comun - ceea ce conduce la echipe stabile, durabile în timp şi la satisfacţie ca urmare a apartenenţei.
În orice echipă există un conducător. Dacă ai mai multe echipe în subordine este bine să numeşti un şef pentru fiecare. Afişează întotdeauna o atitudine deschisă cu şefii de echipă, stabileşte întâlniri periodice şi menţine un nivel motivaţional ridicat. Cum obţii acest lucru? Implică-i pe toţi în procesul decizional, laudă-i pentru reuşite şi îndrumă-i atunci când sunt pe cale de a greşi.
BUDINCA DE CREIER
Ingrediente
1/2 Kg creier de porc sau vitel, 150 g ciuperci, 100 g brinza telemea, 150 g franzela fara coaja, 50 g faina, 300 ml lapte, 250 ml smintina, 4 oua mari, 100 g unt, un virf de lingurita piper, o ligura marar sau patrunjel tiat marunt, 100 g ceapa, sare.
Mod de preparare
Ceapa taiata marunt se caleste impreuna cu ciupercile taiate in felii subtiri, in tot untul, acoperite, la foc mic, pina cind scade apa ce o lasa. Franzela taiata in felii se inmoaie in laptele rece, pina cind il absoarbe in intregime. Creierul se zdrobeste impreuna cu franzela nestoarsa, se adauga untul cu ceapa si ciupercile, brinza telemea rasa fin, nedesarata, smintina, galbenusurile, mararul, piperul, faina, 1/2 lingurita cu sare si se amesteca bine. Albusurile, bature spuma, se amesteca usor cu compozitia, cu telul, prin rasturnare, si se desarta intr-o tava din tabla inoxidabila, lunga si ingusta sau in doua tavite mai scurte, bine unse cu margarina solida si tapetate cu pesmet. Budinca se coace in tava cu apa fierbinte circa o ora, in cuptorul bine incins. Dupa 30 minute, daca budinca se rumeneste prea tare, se reduce focul sau se acopera tavitele. Se serveste fierbinte, presarata cu parmezan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)