Multa vreme s-a crezut ca femeia este incapabila sa ucida. Se sustinea existenta unui soi de diferenta biologica intre cele doua sexe: corpul feminin, predispus sa dea viata, nu putea fi capabil s-o ia. Infanticidul, in mod deosebit, era de neconceput: femeile: care totusi il comiteau nu puteau fi altfel decat nebune si “nefemei”, intrucat doar pierderea feminitatii si a instinctului matern ar fi putut oarecum justifica o astfel de fapta.
Femeia dezlantuita
Potrivit psihiatrului italian Vittorino Andreoli, timp de secole societatea le-a tinut "in frau" pe femei. Barbatul era educat sa fie razboinic, ea sa aduca copii pe lume. "A fost suficient sa li se dea femeilor un pistol, in miscarile de rezistenta din timpul ultimului razboi mondial si mai apoi in anii terorismului, pentru a se constata cat de capabile erau si ele sa ucida. Acum se folosesc de arme la fel si chiar mai bine ca barbatii, iar egalitatea sociala le permite sa se apere si sa-si descarce agresivitatea prin metode care pe vremuri erau de competenta exclusiva a barbatilor."
Disparitatea cantitativa intre delincventa feminina si cea masculina a fost observata inca de la primele studii criminologice care s-au ocupat de asasinii in serie. Incidenta statistica mai redusa a criminalitatii feminine a primit multiple interpretari, de unde se poate banui ca nici una nu s-a dovedit suficient de convingatoare. Si ar putea fi mai mult aparenta decat reala.
Poate ca, spun "gurile-rele", femeile doar au avut mai multe posibilitati de a-si "acoperi urmele", de a-si ascunde crimele comise de obicei in mediul familial, acolo unde ele traiau si se afirmau si unde isi dezlantuiau si pasiunile criminale. Realitatea este ca, in mod traditional, femeile nu erau educate sa fie agresive, ci mai degraba pasive, si toate conditionarile sociale faceau astfel incat femeile sa ajunga mai rar la crima.
Rudyard Kipling scria ca femela din orice specie animala este mult mai feroce decat masculul si de-a lungul timpului au existat si unii cercetatori ai fenomenului care au considerat femeia mai cruda decat barbatul in razbunare, neobosita in urmarirea victimei si cu mai putine scrupule si procese de constiinta. S-a mai spus si ca femeile care ajung sa ucida gasesc solutii extreme la probleme cu care mii de alte femei convietuiesc pasnic in fiecare zi; sau ca o asasina este doar o femeie obisnuita care a facut o criza de nervi.
Intr-un studiu asupra criminalitatii feminine devenit clasic, psihiatrul Cesare Lombroso a infatisat femeia criminala ca ansamblul tuturor caracteristicilor criminale masculine insumate celor mai mari defecte ale femeilor: in opinia acestuia, siretenia, ranchiuna si inselatoria. Lombroso mai credea si ca femeia criminala se joaca cu ideea ca dispune de victima din motive pe care le considera intemeiate, dar care pot sa nu fie asisderea pentru un barbat; atunci cand aceasta decide sa ucida este capabila sa-si justifice actul in fata propriilor ochi, inventandu-si o moralitate proprie, adecvata cazului respectiv.
Profilul femeii criminale
Sunt persoane aparent normale, de cele mai multe ori casatorite si cu un loc de munca. La fel ca barbatii, si ele cresc in familii cu probleme, aproape toate suportand vreo forma de abuz in copilarie. La multe dintre ele se dezvolta o sexualitate precoce si intensa, insotita de o personalitate agresiva, violenta si dominatoare. Apoi, in timp ce barbatii isi aleg in general victime cu care sa nu fi avut niciun tip de raport anterior, femeile "prefera" sotii, amantii sau rudele si cunoscutii. Motivatiile acestora sunt diferite de cele ale barbatilor, dupa cum diferita este si tipologia victimelor.
Daca, in general, barbatii sunt destul de "flexibili" in alegerea victimelor, sunt activi ca "pradatori sexuali" si isi selecteaza vitimele din randul femeilor adulte, femeile nu-si aleg victimele in functie de sex; ele sunt "stabile" din punct de vedere geografic, adica au tendinta de a ucide intotdeauna in acelasi loc , aceasta diferenta datorandu-se probabil traditionalei concentrari a activitatilor feminine in jurul casei si al familiei. Asadar, ele nu se deplaseaza pe distante lungi pentru a-si comite delictele: mai degraba isi atrag victimele in "vizuina" lor printr-o tehnica cunoscuta in criminologie drept "tehnica paianjenului"; atunci cand crimele nu se consuma in spitale sau case de batrani.
Cele care dau dovada de cea mai mare mobilitate sunt femeile care ucid in cuplu sau in grup, care decid de fapt sa-si urmeze barbatul in deplasarile lui.
De asemenea, in general, femeile nu-si tortureaza victimele inainte de a le ucide si nici nu se gratifica sexual asistand la suferintele acestora, desi o otravirea lenta (modalitatea preferata de reprezentantele sexului frumos) cauzeaza o lunga agonie considerata de multi o forma mai "subtila" de tortura.
Pe de alta parte, daca motivatiile si traseele delictului feminin erau diferite pana in urma cu circa 50 de ani, azi seamana din ce in ce mai tare cu cele comise de barbati. Mania, razbunarea, rivalitatea invidia, ura, interesul. Doar recent unii criminologi au inceput sa ia in considerare importanta influentei structurilor sociale asupra crimei feminine. Si printre aceste influente, banul pare a fi motivul fundamental al omuciderilor comise de reprezentantele sexului frumos. Intr-un studiu realizat in Statele Unite pe 22 asasine in serie, motivele in ordinea relevantei s-au dovedit a fi: banii, razbunarea, placerea de a ucide, sexul, drogurile.
La ora actuala, fenomenul "serial killer"-ului este unul in crestere in toata lumea, si cu precadere in tarile industrializate. Intr-un top al ororilor comise de reprezentantele sexului frumosi, locul I este detinut de Statele Unite, urmate de Marea Britanie, Franta, Canada, Japonia si Italia.
La nivel mondial, se considera ca femeile serial killer sunt un numar cuprins in 5% si 10% din cel total al asasinilor in serie. Potrivit estimarilor, in America, femeile serial killer reprezinta circa 8% din numarul total, dar cele americane reprezinta 75% din totalul criminalelor in serie din lume.
Tipolgia femeilor-killer
Vaduva neagra
Incepe sa ucida la maturitate, este foarte inteligenta, manipulatoare, extrem de organizata si rabdatoare. Cea care se descotoroseste de soti sau amanti omorandu-i reprezinta cea mai atenta si meticuloasa categorie de asasina in serie, iar motivatia ei este cel mai adesea interesul economic.
Isi incepe cariera de obicei dupa 25 de ani, ucizand soti, amanti, rude, cunoscuti. De obicei ucide pe parcursul a 10-15 ani inainte de a fi identificata, cu un numar de victime care oscileaza intre 6 si 8. Arma preferata este otrava, utilizata inteligent, astfel incat sa induca simptome care sa fie confundate cu cele ale unor boli usor diagnosticabile. Succesul actiunii face asasina sa intre in posesia averii victimei.
*
Ingerul mortii
Asa-numita "inger al mortii" este cea care ucide persoane aflate in ingrijire, sau de care trebuie sa se ocupe; se considera ca este motivata in principal de dorinta de a domina, obsedata de nevoia de a controla vietile celor din jur.
Acest tip de asasina are tendinta de a discuta despre crime infaptuite cu alte persoane, fiind capabila sa gaseasca justificari crimelor, transformandu-le in "acte de compasiune"
Ingerul mortii ucide adesori in spitale si case de batrani, atacand pacientii de care se ocupa, persaone slabe si lipsite de aparare, copii si batrani. Incepe sa ucida de obicei pe la 20 de ani, in locuri unde moartea constituie un eveniment natural: spitale, clinici, case de batrani. Unde crima poate fi cu usurinta ascunsa, iar asasina poate experimenta puterea de a decide cine trebuie sa traiasca si cine sa moara. Aici si mijloacele sunt la indemana: e suficienta adaugarea unui medicament la terapie, marirea dozei, intreruperea fluxului de oxigen. O inclinatie perversa de a se lauda cu propria omnipotenta ii scurteaza "cariera" la un an-doi, cu un numar mediu de victime in jurul a opt persoane.
*
Pradatoarea sexuala
Este cel mai rar tip de asasina in serie, actioneaza singura si isi alege victimele in functie de sex. Cel mai probabil, cu trecerea timpului, aceasta tipologie este destinata sa devina mai "populara", considera specialistii, cu o progresiva apropiere a modalitatilor feminine de cele masculine.
*
Razbunatoarea
Potrivit studiilor facute asupra acestui gen de serial killer, aceasta isi incepe cariera in jurul varstei de 22 de ani, si ataca atat membrii familiei, cat si persoane identificate simbolic cu contextul in care a fost maltratata sau umilita. Victimele sunt trei-patru, intr-o perioada de doi ani, desi in anumite cazuri pot trece si cinci ani inainte de a fi prinsa. Desi razbunatoarea este suficient de capabila sa-si controleze emotiile pentru a-si duce la bun sfarsit actiunile, de multe ori se dovedeste incapabila de o planificare meticuloasa. In mod paradoxal, cand este capturata, poate manifesta remuscari profunde pentru crimele comise, intr-o tentativa de a compensa intensitatea faptei. Si acesta este un tip destul de rar de serial killer femeie, dar si in general, intrucat vendetta prin definitie se consuma violent intr-un unic episod.
*
Asasina pentru bani
Isi ucide sistematic victimele in decursul comiterii altor infractiuni, actioneaza singura si nu este asimilabila vaduvei negre. Isi concentreaza energia distructiva asupra unor persoane straine familiei sale si intotdeauna pentru un profit economic. Este o asasina foarte organizata, plina de resurse si atenta la detalii, prin urmare foarte greu de prins. Incepe sa ucida la o varsta intre 25 si 30 de ani, si "cariera" ei poate dura un deceniu sau chiar mai mult.
*
Asasina psihopata
Suferind de o psihoza, ucide ca reactie la un delir cu halucinatii. Crimele sunt comise aleatoriu, fara un mobil clar si univoc. Dotata cu o inteligenta superioara mediei si introvertita, se simte neinteleasa si considera ca astfel i-si ia revansa fata de viata, isi exprima superioritatea si devine celebra. De obicei aceasta asasina nu are copii si nici o viata de familie stabila, si chiar si atunci cand este casatorita, relatia este una care nu functioneaza. Nu este deloc integrata in societate, chiar daca uneori nu se vede.Este o asasina foarte organizata si isi premediteaza cu foarte mare grija delictele.
Delictele nu sunt de obicei descoperite imediat. Victimele lor par a fi murit din cauze naturale si de obicei nu sunt prinse inainte de opt ani de la primul delict, o perioada dubla fata de cea in care sunt prinsi barbatii De asemenea, daca un barbat criminal in serie comite prima crima inainte de 30 de ani, femeia de obicei dupa 31.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu