Este declaratia unor oameni de stiinta, care teoretizeaza ca oceane de diamant lichid, pline cu “aisberguri” de diamant solid, ar putea acoperi planetele Neptun si Uranus.
Cercetarea care a condus la aceasta concluzie este bazata pe primele masuratori detaliate ale punctului de topire al dimantului. Conform acestor studii, dimantul se comporta asemenea apei in timpul proceselor de inghetare si de topire, formele solide plutind la suprafata celor lichide.
"Diamantul este un material relativ comun pe Pamant, dar punctul sau de topire nu a fost masurat niciodata. Nu este suficient sa ridici temperatura si sa se topeasca, sunt necesare presiuni foarte mari, care fac dificila masurarea temperaturii", sustine dr. Jon Eggert, membru al Laboratorului National Lawrence Livermore din California.
Atunci cand diamantul este incins la temperaturi extreme, el se modifica fizic, din diamant in grafit. Grafitul, si nu diamantul, se lichefiaza apoi. Misiunea dificila a oamenilor de stiinta era sa incalzeasca diamantul si simultan sa ii impiedice transformarea in grafit.
Gigantii gazosi precum Neptun si Uranus reprezinta unele dintre locurile in care exista atat temperaturi ultraridicate ci si presiuni foarte mari. Eggert si colegii sai au folosit un diamant mic, natural si transparent, de aproximativ o zecime de carata si gros de o jumatate de milimetru, bombardandu-l cu lasere la presiuni colosale. Au reusit lichefierea pietrei la presiuni de 40 milioane de ori mai mari decat cele resimtite de o persoana aflata la nivelul marii pe Pamant.
Atunci cand presiunea a scazut la valoarea de aproximativ 11 milioane de ori presiunea atmosferica de la nivelul marii iar temperatura a scazut la aproximativ 50.000 grade Celsius, fragmente solide de diamant au inceput sa apara. Presiunea a inceput sa scada, dar temperatura diamantului a ramas neschimbata, cu si mai multe fragmente solide formandu-se.
Apoi, diamantul a facut ceva neasteptat. Bucatile solide nu s-au scufundat, ci s-au transformat in aisberguri microscopice de diamant plutind la suprafata unei mici mari de diamant lichid. "Un ocean de diamant ar putea ajuta la explicarea orientarii campurilor magnetice ale celor doua planete. Pana la 10 procente din Uranus si Neptun se estimeaza a fi alactuite din carbon. Un ocean urias de diamant lichid in locul potrivit ar putea curba sau abate campul magnetic de la aliniamentul cu rotatia planetei", a mai adaugat Eggert.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu