Bancuri

Legea lui Slous: Dacă îndeplineşti o sarcină prea bine, vei rămâne cu ea pe cap.

Legea lui Franko privind locul de muncă: Dacă-ţi place ceea ce faci, probabil că faci ceea ce nu trebuie.

Prima capcană a geniului: Nici un şef nu va păstra un subaltern, care are dreptate tot timpul.. Legea lui Raphel referitoare la afaceri: Cu cât angajaţii au mai puţin de lucru, cu atât vor lucra mai încet.

Maxima biroului: Telefonul nu sună niciodată, când nu ai nimic de făcut.

Legea lui Otto: Întotdeauna faci ceva lipsit de importanţă când şeful trece pe la biroul tău.

Legea lui Chapman: Dacă nu poţi să-ţi termini treaba în primele 24 de ore, lucrează noaptea. Regula lui Harry: Când nu ştii ce să faci, mergi grăbit şi ia-ţi o mină îngrijorată.

Concluzia coridorului: Poţi să te duci oriunde, dacă ai o mină serioasă şi duci cu tine un dosar.

Anunţ la mica publicitate: "Vând Enciclopedia Britannică, 50 de volume, calitate excepţională, legate în piele de Cordoba, stare perfectă. Preţ 1000 de dolari sau care dă mai mult. Nu mai am nevoie de ea. M-am însurat săptămâna trecută iar nevastă-mea le ştie pe toate."

Într-o noapte, Ion şi Maria, proaspăt căsătoriţi, stăteau de vorbă:

- Mă, Ioane, spune drept, pe cine ai mai avut înaintea mea?

- Pe Florica.

- Numai pe ea?

- Pe Veta, Măricica, Rozi... bla bla bla.

- Să ştii că sunt geloasă.

- Lasă, mai bine ai fi mulţumită că te-ai calificat în finală.

Judecatorul către martor:

- Ai văzut că vecinul tău îşi bate soacra?

- Da domnule judecător.

- Şi de n-ai intervenit?

- Păi, să vedeţi, la început am vrut să intervin, dar când am văzut că o poate bate singur...

Cică luni dimineaţa, la prima oră, în biroul maistrului vidanjor sună telefonul.

- Alo, alo, dom'le, la intersecţia străzilor Parpalache cu Groapa Neagră s-a-nfundat un canal şi e nenorocire. Locatarii din patru blocuri sunt în suferinţă. Refulează, dom'le.

- OK, OK, venim imediat.

Apoi maistrul către ucenic:

- Băiete, adu trusa de scule. Cară ucenicul din greu trusa.

- Nu aici, băiete, la maşină că plecăm pe teren. Târâie ucenicul trusa la maşină. Ajung ei la locul cu pricina, ridică maistrul capacul şi... canalul plin ochi cu cacat.

- Băiete, adu trusa de scule de la maşină. Cară ucenicul din greu trusa lângă canal.

- Băiete, fii atent la mine. Îşi suflecă maistrul mânecile, coboară în canal, îşi ţine nasul cu mâna şi... capul la fund. Iese dupa vreun minut.

- Cheie de paiş'pe. Ia cheia întinsă şi... capul la fund. După alt minut.

- Şarpele. Ia capătul şarpelui şi... capul la fund. După încă vreun minut se aude zgomotul specific şi canalul se goleşte de cacat. Iese maistrul mândru pe margine, se şterge cu dosul palmei pe obraji şi frunte, se scutură, îl bate părinteşte pe umăr pe ucenic şi-i spune.

- Băiete, ascultă aici la mine. Să pui mâna să-nveţi meserie că alfel toată viaţa o să cari numai la trusa aia de scule!

Într-o bună zi, la poarta raiului, un tip foarte ofticat …… Sfântul Petru îl ia de-o parte:
- Ce-i fiule, care e problema ?
- Păi, nu se poate dom’le, uită-te la mine, am 35 de ani, sănătos, puternic, nu fumez, nu beau, nu sunt căsătorit… seara mă culc liniştit şi dimineaţa mă trezesc mort, în ceruri? Trebuie să fie o greşeală!
- Mmmm, nu s-a mai întâmplat până acum, da, în fine, să vedem … cum zici că te cheamă fiule?
- Manivelă, Grigore Manivelă…
- Şi ce meserie zici că ai avut ?
- Mecanic auto la Gold&Platin …
- Aha, gata, uite, am găsit fişa ta… păi s-a lămurit fiule, uite, aici scrie că ai murit de bătrâneţe!
- De bătrâneţe ?!?? Cum de bătrâneţe ?
- Păi da, am însumat orele de manopera din facturile tale, şi a ieşit că ai peste 100 ani…

- Tu îţi iubeşti nevasta?
– Când ne-am luat, o iubeam aşa de tare încât îmi venea s-o mănânc. Acum îmi pare rău că n-am mâncat-o atunci. Acum e prea târziu, e aţoasă.

Ionuţ: Mami, îţi mai aduci aminte câte griji îţi făceai să nu sparg cele mai bune căni de ceai.
Mama: Da, îmi amintesc.
Ionuţ: Ei bine, grijile tale au luat sfârşit.

Personalul primăriei unei localităţi descoperă că un renumit avocat din localitate nu a făcut niciodată vreo donaţie către primărie. Persoana care răspundea de acest lucru se deplasează la domiciliul avocatului să-l convingă să facă o donaţie.
- Domnule avocat, cercetările noastre arată că aveţi un venit de peste 500.000 dolari pe an, dar nu aţi făcut vreodată vreo donaţie. Nu aţi vrea să ajutaţi într-un fel comunitatea?
Avocatul rumegă un timp ideea şi apoi răspunde:
- Cercetările dumneavoastră au arătat şi că mama mea este pe moarte după o boală lungă, iar pensia pe care o are este de patru ori mai mică decât preţul medicamentelor pe care ar trebui să le ia pentru a-i mai uşura chinurile?
Jenat, reprezentantul îngâimă:
- Păi … nu …!!!
- Sau, continuă avocatul, că fratele meu, veteran lăsat la vatră, este orb şi condamnat să-şi ducă viaţa într-un scaun cu rotile?
Reprezentantul încerca să-şi ceară scuze, dar avocatul continuă:
- Sau că soţul surorii mele a murit într-un accident de circulaţie, spuse el ridicând vocea, lăsând-o cu trei copii şi fără nici un ban?
Umilit, înfrânt complet, omul murmură:
- Nu am ştiut, îmi pare nespus de rău…
- Atunci, îi taie vorba din nou avocatul, dacă lor nu le dau nici un ban, ce te face să crezi că v-aş da vouă?

Publicitate într-un magazin: “Şampon ‘Amnezia’: uiţi de mătreaţă!”

Micuţa Sonia îşi striga rugăciunea: “Te rog Doamne trimite-mi o nouă păpuşă de ziua mea.”
Auzind-o, mama ei, îi spune: “Draga mea, nu trebuie să strigi aşa, Dumnezeu nu este surd.”
“Nu, dar bunica e, şi e în camera alăturată.” răspunde Sonia.

1.Elevul are întotdeauna dreptate, chiar dacă nu i se dă.
2.Elevul nu copiază niciodată, el se consultă.
3.Elevul nu vorbeşte în timpul orelor, ci schimbă impresii.
4.Elevul nu este neatent, el studiază anatomia muştelor.
5.Elevul nu rămâne corigent, profesoriii îl lasă corigent
6.Elevul nu fumează, ci se stimulează.
7.Elevul nu chiuleşte, ci este solicitat în alte părţi.
8.Elevul nu înjură în clasă, el se descarcă de stres.
9.Elevul nu insultă profesorii, el le aminteşte ceea ce sunt.
10.Elevul nu citeşte reviste în timpul orelor, ci se informează.
11.Elevul nu distruge şcoală, o decrează.
12.Elevul nu arunca cu cretă, el studiază legea gravitaţiei.
13.Elevul nu râde în ore, este fericit.
14.Elevul nu spune niciodată că are chef de învăţat, ştie că e o chestie trecătoare.

- Nevastă-mea mă sărută de fiecare dată când vin acasă.
– Asta da afecţiune!
– Aş…E investigaţie!

Un barbat lua micul dejun la ora 8 dimineaţa, un sandviş şi o cafea, când vede trecând pe stradă o procesiune de înmormântare foarte neobişnuită. Un sicriu negru mare era urmat la câţiva paşi de un alt sicriu negru mare. În spatele celui de-al doilea sicriu mergea un bãrbat solitar cu un imens câine pitbull ţinut în lesă.
În spatele lor mergeau înşiruiţi aproximativ 200 bărbaţi trişti. Privitorul nu a putut să-şi stăpâneascã curiozitatea, s-a apropiat de bărbatul care ducea câinele şi l-a întrebat:
- Domnule, ştiu că este un moment foarte nepotrivit să vă deranjez, dar ce tragedie s-a întâmplat. A cui este înmormântarea?
Bărbatul răspunde:
- Ei bine, în primul sicriu se află soţia mea.
- Ce a păţit?
- Câinele meu a atacat-o şi a omorât-o.
- Şi cine se află în al doilea sicriu?
- Soacra mea. Ea încerca să o ajute pe soţia mea, dar câinele s-a repezit şi la ea şi a omorât-o.
A trecut un moment solemn de linişte între cei doi bărbaţi.
- Domnule, pot să vă cer împrumut câinele?
- Sigur ca da… Aşezaţi-vă şi dvs la coadă…

Se întâlnesc Iţic şi Ştrul. Iţic, supărat, Ştrul, vesel, n-avea nicio treabă.
S: – Frate, am scăpat de toate problemele!
I: – Da’ ce-ai făcut, mă?
S: – Mi-am luat un elefant, frate!
I: – Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde…
S: – Nicio vrăjeală, mă. Am scăpat de toate problemele.
Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea. .. ştii că e obsedată cu grădina de flori. N-am treabă, le stropeşte ăsta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei. Nu mai am niciun stres.
I: – Da’ cât ai dat, mă, pe el?
S: – 100.000 de euro, da’ face toţi banii…
I: – Auzi, mă… Nu mi-l vinzi mie?
S: – Ce să fac?!! Bă, nene, ăsta e parte din familie acum, nu e de vânzare.
I: – Hai mă că-ţi dau 150.000, doar ştii ce probleme am acasă!
S: – Nu se poate, mă. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
I: – Hai, bă, că-ţi dau 200.000, dă-mi-l să scap de belele.
S: – Nu se poate, bă Iţic, tu nu înţelegi. Îţi comand şi ţie unul, dacă vrei, da’ ai de aşteptat un an.
I: – Băi, Ştrul, îţi dau 300.000! Ajută-mă să-mi rezolv problemele, ce dracu’, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri…!
S: – Bine, mă, hai. Da’ să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru.
După 6 luni se întâlnesc ăştia iar. Ştrul vesel, Iţic, terminat, cu părul alb, cearcăne mari…
I: – Băi, Ştrul, ce mi-ai făcut, bă? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
S: – De ce, mă?
I: – Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii…
S-a suit cu curu’ pe maşini, mi le-a strivit.
Nevastă-mea. .. Obsedată şi ea cu florile, s-a căcat pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega.
Copiii… nu-i haleşte, dar ii bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
S: – Băi, Iţic, tu ai o problemă!
I: – Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine.
S: – Nu, bă! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!