La Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor
Cereşti celor fără de trup (8 noiembrie), precum şi la toată vremea, după
trebuinţele celor bolnavi, celor ce călătoresc şi celor ce poartă - sau se
pregătesc să poarte - binecuvântata "cruce a cununiei".
Rugăciunile începatoare:
În numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie,
Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc,
Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le
împlineşti, Visţierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi
mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte
tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte
tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte
tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh - Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
PreaSfântă Treime,
miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru
numele Tău.
Doamne miluieşte,
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh - Şi acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în
ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer
şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă
nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale
tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe
noi. Amin.
Condacul 1
Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul
celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce
întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul
vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare,
cântare de laudă ţi-aducem ţie, zicând: Bucură-te,
Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Icosul 1:
Numărându-te între cei şapte sfinţi îngeri care poartă rugăciunile lumii
dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget,
tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi,
nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea
scârbelor noastre te chemăm, şi glas înălţând, pe tine te fericim cu o cântare
ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 2
Vai nouă, că suntem lesne cârtitori şi, în vălmăşagul necazurilor vieţii, în
loc să zicem ca şi Iov: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele
Domnului binecuvântat", noi cu gândul, cu vorba şi cu fapta ne
smintim! De aceea, ferice de cei ce se învrednicesc să urmeze pilda drepţilor,
care cu răbdarea se încing şi către cele de sus întorcându-se, cu glas de
smerenie glăsuiesc: Aliluia!
Icosul 2
Oarecând, strigând dreptul Tobit, cel cu ochii înceţoşaţi şi cu sufletul adânc
întristat: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine!", Dumnezeu
te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mâhnirea care-l
cuprinsese şi să ridici albeaţa de pe ochii lui. Iar noi astăzi, ca şi Tobit
odinioară, nădejdea toată ne-o punem întru Domnul şi pe tine te rugăm, du la El
rugăciunile noastre şi adu dar izbăvitor celor ce cu credinţă îţi grăiesc ţie
unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înţelegător celor trupeşti;
Bucură-te, cuminecarea pământului cu cerul;
Bucură-te, cel în leacuri neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plineşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 3
Cu Avraam ne-ai învăţat, înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea
cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta şi noi, însetând după dreptate,
chiar dacă n-am atins măsura părinţilor din vechime şi pe poteca îngustă a
sfinţeniei umblăm cu pas şovăitor, rugămu-ne Ţie ca să ne luminezi şi să ne
întăreşti, şi vrednici să ne faci a cânta fără de osîndă: Aliluia!
Icosul 3
Bunul Tobit, cel ce dreptatea Domnului o păzea peste toate smintelile lui
Israel şi morţii cei la răspântii lepădaţi după rânduială îi îngropa,
înfruntând ameninţarea păgânei stăpâniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci
zbătându-se el în orbie, ba fiind luat în râs şi de Ana, femeia lui, n-a lipsit
a se ruga cu umilă stăruinţă. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea
binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor i-a trimis, tăinuit în chip omenesc,
căruia şi noi se cuvine, cu un glas şi cu o inimă a-i cânta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintâi;
Bucură-te, înveşmântatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfinţeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pământ şi cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 4
"Credinţa este chezăşia celor nădăjduite, vădirea celor
nevăzute", după cum Apostolul ne învaţă. Şi de vom avea credinţă
cât un bob de muştar, zice Domnul, munţii îi vom muta din loc şi copaci vom
sădi în mare. Ci noi, râvnitori cu duhul întru credinţă, dar slabi din pricina
cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: "Cred, Doamne; ajută
necredinţei mele", iar Celui de trei ori Sfânt cu îngerii să-I
cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Văzând bătrânul Tobit, cel tare în credinţă, câtă milă a făcut Dumnezeu cu el
şi cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare şi n-a întârziat să aducă
Domnului cântare de laudă, zicând: "Binecuvântat este Dumnezeu cel
veşnic viu şi binecuvântată este împărăţia Lui... Bucură-Te şi Te veseleşte de
fiii celor drepţi, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvânta pe Domnul
drepţilor". Dimpreună cu care şi noi să ne învrednicim a ne face
Domnului slavoslovitori, iar solului Său cel cu blândeţe tămăduitor şi
îndreptător a toată strâmbătatea, neîntârziat să-i grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vâlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primeneşte;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 5
Ca pe nişte fii risipitori ne ispitesc cărările lumii şi dulceţile ei cele
deşarte, iar de mulţimea curselor şi rătăcirilor n-avem îndestulă putere şi
pricepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slăbănogiţi. Ci iată
că Dumnezeu cel în Treime închinat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze
îngereşti fără de preget ne-a rânduit nouă, celor ce nu prididim a striga: Aliluia!
Icosul 5
Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după
trup şi să aducă înapoi argintul văzut al lumeştilor osteneli, Dumnezeu iarăşi
te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în
toată nevoia şi să-l înveţi pe el să descopere şi să preţuiască aurul cel
nevăzut al darurilor dumnezeieşti, faţă cu care pălesc toate bogăţiile lumii.
Deci şi noi, nedesăvârşiţi ca şi Tobie, dar străduindu-ne asemenea lui întru
curăţia inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem şi vrednici să fim a
cânta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceştilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrâneţelor celor
neputincioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereţelor celor
neştiutoare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 6
Ferice de cel ce îndrăzneşte întru Domnul, piatra cea din capul unghiului, de
care toată teama izbindu-se se surpă, precum şi porţile iadului s-au surpat
cândva! Urmând dară Biruitorului lumii, datu-ni-s-a ca lumea să o biruim şi noi
în numele Lui şi, dezlegaţi de toate legăturile vrăjmaşului, ca de nişte funii
ale fricii celei puţin credincioase, întru slobozia duhului să putem striga: Aliluia!
Icosul 6
Îngerul Domnului către Tobie a grăit, arătându-i-o pe Sara cea nefericită: "Nu
te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei mântui!".
O, taină a dragostei de sus pogorâtoare! O, taină a nunţii de Dumnezeu
pecetluită! O, taină a proniei dumnezeieşti care toată mintea o covârşeşte! Cum
să întârziem noi a cădea dinaintea solului ceresc, ce o aşa de mare
încredinţare ne aduce nouă despre rânduiala şi grija întreitei Iubiri, şi cum
nu am da glas credincioşiei noastre, cu aleasă simţire cântând:
Bucură-te, solul Sfatului celui de Taină;
Bucură-te, straja Răsăritului de sus;
Bucură-te, urgisitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, starostele blagoslovitelor nuntiri;
Bucură-te, cel pururea gata de slujire;
Bucură-te, prin care casele se temeluiesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 7
Bine au nădăjduit cei din vechime, încredinţându-se Dumnezeului oştirilor, pe
urmele părintelui Avraam, căruia credinţa "i s-a socotit lui ca
dreptate"; dară noi, cei îndreptaţi şi răscumpăraţi prin sângele lui
Hristos, părtaşi la tot harul şi la tot adevărul, cum oare am fi şovăitori în
nădejdea noastră?! Şi cum n-am striga cu glas mare, laudă aducând Dumnezeului
celui viu şi cu îngerii întrecându-ne a cânta: Aliluia!
Icosul 7
A zis Tobie către Sara, în iatacul nunţii lor, unde cu nădejde curată a intrat,
deşi acolo moartea de şapte ori biruise: "Scoală, soră, să ne rugăm
ca să ne miluiască Domnul!". Şi rugându-se a mărturisit: "Şi
acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată.
Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la
bătrâneţe". O, mult poate rugăciunea celui drept şi nădejdea celui
curat cu inima! Ca şi pe Tobie cel de demult, călăuzeşte-ne şi povăţuieşte-ne,
cerescule Voievod, în duhul dreptăţii şi al curăţiei, şi pe noi, cei ce-ţi
cântăm ţie cu bună încredinţare:
Bucură-te, temelie nicicând clătinată;
Bucură-te, părtaşul celor nestricăcioase;
Bucură-te, de diavoli înlănţuitorule;
Bucură-te, călăuza celor înstrăinaţi;
Bucură-te, apusul a toată durerea;
Bucură-te, foc topitor de blesteme;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 8
Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat şi femeie ne-a zidit, ca să nu fie omul
singur şi să se înmulţească sămânţa chemării lui, umplând toată faţa
pământului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet şi după
trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulţime să rodească, pentru ca
într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuţinat al bunătăţilor să
strige: Aliluia!
Icosul 8
Auzind rugăciunea bietei Sara, cea pe nedrept batjocorită de slujnica tatălui
ei, pentru că Asmodeu, vrăjmaşul nunţii, de şapte bărbaţi o văduvise până să-i
cunoască, Dumnezeu la ea te-a trimis pe tine, paznicul cununiilor, să pui capăt
deznădejdii ei şi binecuvântată însoţire să-i aduci. Iar noi astăzi, ca şi ea
milelor de sus încredinţându-ne, te rugăm pe tine să alungi şi să legi în
pustie tot duhul cel necurat, ca noi fără tulburare să-ţi grăim ţie unele ca
acestea:
Bucură-te, întâistătător al cetelor dreptăţii;
Bucură-te, de care tremură toţi îngerii
întunericului;
Bucură-te, vătaful tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, liman al nunţii neîntinate;
Bucură-te, prin care rănile se lecuiesc;
Bucură-te, căruia toată suflarea se încrede;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 9
Cel ce a dat, laolaltă cu pedeapsa cuvenită neascultării părinţilor noştri
dintâi, vestea cea bună a izbăvirii viitoare, zicând către şarpele cel de
demult că duşmănie va pune între seminţia lui şi seminţia femeii, şi că din
femeie se va naşte Mântuitor neamului omenesc, Acela, la rugăciunea Sarei celei
greu încercate, biruitor de şarpe în ajutor i-a trimis. Iată de ce şi noi,
auzind aceasta, Părintelui îndurărilor nu ostenim a-I striga: Aliluia!
Icosul 9
Precum odinioară Sara, soţia lui Avraam, la vremea bătrâneţelor ei, s-a făcut
din stearpă roditoare, prin mila Celui-Preaînalt, tot aşa şi Sara, fiica lui
Raguel, cea de Asmodeu, duhul cel rău, amarnic urgisită, a căpătat, pentru
răbdarea şi rugăciunile ei înfocate, fericită dezlegare de la Dumnezeul
milelor, prin minunata mijlocire a celui căruia, ca unui Sfânt Voievod
închinându-ne noi, păcătoşii, iarăşi şi iarăşi, cu glas mare îi cântăm:
Bucură-te, cel cu Mihail şi cu Gavriil lăudat;
Bucură-te, pârga îngereştii frumuseţi;
Bucură-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucură-te, sfârşitul a toată bântuirea;
Bucură-te, desăvârşita cerului tămadă;
Bucură-te, crainicul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 10
Iubirea se trece prin foc, dar rămâne nemistuită; în trup se pogoară, dar în
înalt veşniceşte; pe cruce se spânzură, dar stă morţii biruitoare. Iar noi
chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtându-l, asemănarea cu El în iubire
ne-o lucrăm. De aceea, Celui ce este Iubire şi după Care toate se cer, ne cerem
şi noi, în suflet şi-n trup deopotrivă, cu îngerii şi cu sfinţii duhovniceşte
cântând: Aliluia!
Icosul 10
Neprihănita Sara, cea menită din veac bunului Tobie, al cărui suflet s-a lipit
de ea ca de o taină lui întregitoare, prin multe vămi a fost trecută, până s-a
lămurit precum aurul şi întru iubire a izbândit. Aşa şi noi, îmbrăcându-ne în
iubire ca într-o haină de mireasă şi încrezându-ne Mirelui ceresc, să stăm tari
împotriva urzelilor diavolului, şi paznic de sus cerând cămării noastre de
nuntă, la îngerescul sfat al aceluia să ne plecăm urechea sufletului, cu
feciorelnică smerenie, şi ca unui crainic al veşniciei să-i cântăm:
Bucură-te, sfeşnic al luminii celei line;
Bucură-te, netrupescule de trupuri tămăduitor;
Bucură-te, cel încins în zalele iubirii;
Bucură-te, binecuvântarea cămărilor de nuntă;
Bucură-te, făgăduinţă în veci nemincinoasă;
Bucură-te, întru care darurile prisosesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 11
Mila Domnului şi Dumnezeului nostru nu cunoaşte margini, iubirea Lui peste toţi
şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui -
ce minte poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi
este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi-L pe El, cu fără-de-numărul
oştirilor celor de sus în toată vremea cântând: Aliluia!
Icosul 11
Puterea şi mila lui Dumnezeu mărturisindu-le, trimisule fără de trup care în
trup te-ai arătat, odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos,
le-ai vestit celor căzuţi cu faţa la pământ şi cuprinşi de o sfântă
înfricoşare: "Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi-L voi şi
preaslăviţi-L pe Dumnezeu în veac!". Iar noi ca şi aceia, căzând
cu faţa la pământ şi aducând mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i trimite
din înalt, te fericim pe tine, pildă slujitoare, şi lăuntric străluminaţi, iară
şi iară, îţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lamură a oştirilor întraripate;
Bucură-te, icoana dreptei asemănări;
Bucură-te, vestitorul păcii celei adevărate;
Bucură-te, povaţa celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, zălog al cucernicei biruinţe;
Bucură-te, vrednicie pururea veghetoare;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 12
Dumnezeu, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, a rânduit în cer oştire slujitoare,
miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc.
Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu la
desăvârşirea făpturii te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci,
întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cânţi: Aliluia!
Icosul 12
Sfântul loan Cuvântătorul de Dumnezeu, în minunata şi înfricoşata vedenie a
celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a pe cei şapte
îngeri care stau dinaintea lui Dumnezeu şi care au să sufle în trâmbiţele
Dreptăţii, aducând plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi,
înfricoşându-ne până mai este vreme şi pocăindu-ne de păcatele noastre cele cu
voie şi cele fără de voie, celui desăvârşit întru slujire, glas înălţănd, să-i
cântăm cu bună nădejde:
Bucură-te, care stai dinaintea Tronului Slavei;
Bucură-te, trâmbiţaşul milostivei Dreptăţi;
Bucură-te, alesul soroacelor dumnezeieşti;
Bucură-te, taină a zidirii celei nevăzute;
Bucură-te, celor văzute grabnic sprijinitor;
Bucură-te, în soborul celor asemenea ţie,
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
Condacul 13
O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care paşii ni-i
îndrepţi, care cununiile ni le păzeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre,
ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde
călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegându-ne, şi cere pentru noi
de la Mântuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetăţenia Ierusalimului
ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să ne învrednicim a cânta: Aliluia!
Condacul acesta se repetă de trei ori,
după care se zic iarăşi
Icosul 1
Numărându-te între cei şapte
sfinţi îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia
dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor
celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea
lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scârbelor noastre te chemăm, şi glas
înălţând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a
toate vindecătorule!
şi Condacul 1
Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor,
călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca
unuia ce întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din prea
puţinul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei
dreptmăritoare, cântare de laudă ţi-aducem ţie, zicând: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate
vindecătorule!
apoi rugăciunile:
Rugăciune către Sfântul Arhanghel Rafail
Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc şi cu ceata
dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare,
înduplecăte spre noi, Rafaile, Sfânt şi înaripat Voievod, şi cercetându-ne
îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi,
nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi
purtând lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al
învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupră-ne să se pogoare în tot
ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia
înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în
casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după
nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea
şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii
lui, precum şi răspuns bun la Judecata cea înfricoşătoare, când şi tu de faţă
vei fi, cu oştirile cele cereşti.
Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi
nedesăvârşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de
lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor.
Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor
fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare
şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe
Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune către Paznicul Cununiilor
Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa
ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul
care-mi dă târcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai
putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în
nevoie.
Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea
aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să
mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată
slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăntru sau cea din afară, să mă
unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi
binecuvântarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele
vieţii mele.
Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine
nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre
îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurându-se inima mea întru de cele
de sus, cu îngerii să cânte: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul
nostru; pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa. Amin.
Acatist apărut cu binecuvântarea
P. S. Dr. Laurenţiu Streza, Episcop al Caransebeşului
Acest acatist fiind alcătuit înainte de apariţia versiunii Sfintei Scripturi
realizate de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, citatele biblice incluse în el
sunt date după ediţia sinodală din 1982 (complinită, pe alocuri, cu cea din
1914).
Disputele dinastice dintre casele de Lancaster şi York, ambele ramuri ale Casei Plantageneţilor, au aruncat ţara într-un război civil timp de 30 de ani. Între cele două roze au existat 18 bătălii importante, purtate în Anglia, Ţara Galilor şi Calais, Casa de York pierzând în luptă doi lideri, pe Richard, Duce de York şi Richard al III-lea al Angliei, în timp de Casa de Lancaster l-a pierdut doar pe Edward de Westminster. Războiul s-a încheiat în 1485 prin victoria Casei de Lancaster conduse de Henry al VII-lea, care l-a ucis pe regele York-ului Richard al III-lea, iar prin căsătoria acestuia cu Elisabeta de York s-au pus bazele Dinastiei Tudorilor care a condus Anglia timp de 117 ani.
